Fericirea plictisește

22 09 2010

Când m-am apucat să scriu pe blog eram într-o stare de dezechilibru.Simțeam că ceva îmi lipsește, că vreau mai mult că pot mai mult. Am început să caut și să încerc să înțeleg ce e dincolo de cuvintele celorlalți. Am început să caut ce e dincolo de cuvintele și trăirile mele.

Cu timpul am reușit să înlătur multe din obiceiurile proaste, asta a dus la o deschidere spre alte descoperiri. Am devenit mai sensibil la ceea ce  mă înconjoară. Odată cu deschiderea ușilor și a geamurilor culoarea a putut să năvălească în viața mea.

Procesul e continu, și nu văd un sfârșit în viitorul apropiat. Cu toate acestea, o dată cu eliberarea de râurilor de răutate și de frică, odată cu curățarea (chiar și parțială), de tot acest balast, am devenit mai echilibrat, mai puternic.

Mă simt mai fericit, mult mai puține lucruri mă deranjează, mult mai puține lucruri pot să mă afecteze. Am înregistrat constant pe blog gândurile și stările prin care am trecut. În timp am observat o evoluție a atenției oamenilor privind ceea ce scriu.

Pe foarte puțini oameni îi interesează ce spui când ești fericit, când ești liniștit. Atunci nu provoci conflicte, “vibrația” ta nu mai atrage și activează negativismul din oameni. Cititorul este atras de drame, de revoltă, de critică.

Orice punct de vedere pozitiv naște plictiseală lipsă de interes și zâmbete neîncrezătoare în colțul gurii, e rapid catalogat ca filozofie de doi bani, și escrocheri motivaționale. Numărul de cititori sau locul ocupat în clasamente nu îmi ajută efectiv la nimic. Nu cred că materialele publicate sunt mai greu de digerat sau ca publicul s-a cernut într-o direcție sau alta. Nu cred că valoarea articolelor a scazut sau a crescut, din punct de vedere literar. Pur și simplu nu mai cad în aria de interes a majorității.

Atenția ne e atrasă de senzațional. Un senzațional banal de multe ori. Un post în care m-aș certa cu cineva sau aș înjura pe cineva ar genera de 10 ori mai mult trafic decât un post în care aș dezvălui secretul împlinirii personale, nu că ar fi ceva ce poți explica sau transmite.

Aparent mi-am pierdut umorul în posturi, cel puțin mie așa mi se pare. M-am întrebat de ce. Nu a scăzut concentrația de faze din viața mea, ba din contră. Dar acum sunt multe și mărunte, așa că nu îmi mai aduc aminte de ele, să le povestesc.

Dacă înțelegi că tot ce trăiești e responsabilitatea ta, nu mai „pățești mereu câte ceva”. Nu se mai întâmplă nimic din ce nu vrei, așa ca viața curge fluent. Dramele dărâmării castelelor de nisip construite pe plaja îmi par penibile acum așa că nu mai pot să scriu despre ele. De altfel de multe ori nu mai găsesc nimic de scris.

Dacă fiecare informație pe care o recepționezi îți „murdărește” puțin eul înseamnă că ar fi un lucru util să fim atenți nu doar la ce mâncăm ci și la ce absorbim pe alte căi.

Din punctul ăsta de vedere e mai puțin important conținutul de valoarea cât conținutul nociv. Oamenii care scriu și publică înformație pentru a câștiga bani din asta au făcut calculul eficienței de mult. Toți știm la nivel intuitiv ce se vinde mai bine dar ei o știu profesionist. Astfel că atracția către negativitate pe care o manifestați naște ofertă de negativitate. Toată negativitatea asta pe care o înspirați la fel ca poluarea vă înnegrește sufletul, vă întristează și vă descurajează.

Supravegheați-vă informația receptată pe parcursul unei zile și vedeți mai ales cum vă afectează cea negativă. Începeți să filtrați din ea și urmăriți efectul imediat asupra modului cum vă simțiți. Opriți auto-otravirea asta cu suferință. E un proces simplu, dar necesită atenție.

Vrei să zâmbești azi? Atunci elimină cât mai mult posibil din stiirile de la ora 5, din bolgurile pesimiste, din ziarele de scandal, din discuțiile frustrate de la locul de muncă, din înjuratul politicienilor pe scara blocului.

Nu uitați, o cană de lapte nu te scapă de o o cana de cianură. Așa că un zâmbet cald și un cuvânt de încurajare nu va spăla toată groaza și indispoziția provocată de abundența de drame cu care se grăbesc toți să ne servească. Dar cel mai important lucru este că noi o cerem. Noi vrem și căutăm ca niște drogați acest noroi nociv.

Să aveți o zi bună și curată.

Anunțuri

Acțiuni

Information

18 responses

22 09 2010
Fericirea plictisește - Ziarul toateBlogurile.ro

[…] Fericirea plictisește Wed Sep 22, 2010 14:40 pm Când m-am apucat să scriu pe blog eram într-o stare de dezechilibru.Simțeam că ceva îmi lipsește, că vreau mai mult că pot mai mult. Am început să caut și să încerc să înțeleg ce e dincolo de cuvintele celorlalți. Am început să caut ce e dincolo de cuvintele și trăirile mele. Cu timpul am reușit […] […]

22 09 2010
Raza

suntem prea invatati cu raul ca sa nu ne simtim amenintati de fericire, de posibila fericire si mai ales de fericirea care nu’i a noastra

nu ne ramane decat sa ne invatam cu binele

22 09 2010
VreauUltimulLoc

Macar sa ne dezvatam de rau.

22 09 2010
Helen

Nu e usor sa filtrezi si apoi sa respingi tot acest noroi nociv de care vorbesti tu. Multi il simt, putini reusesc sa il respinga, ignorandu-l. Dar cei care reusesc, zambesc.

Mie imi place blogul tau tocmai pentru ca aici nu gasesc mizerie. De al lui Sami, nu mai spun…;)

22 09 2010
VreauUltimulLoc

De fapt e foarte usor, ca nu vine de undeva din cer si ne podideste. Noi il cautam in mod intentionat.
Poate ca ne pare greu sa schimbam rutina de otravire zilnica, si sa renuntam la obiceiurile proaste, totusi e doar o parere.

22 09 2010
anaid

te-a PUS PE GANDURI UN ANUME POST? 🙂

22 09 2010
VreauUltimulLoc

Mereu sunt pus pe ganduri de fiecare post pe care il citesc, recunosc insa ca nu mereu extrag ceea ce a vrut autorul sa transmita.

23 09 2010
anaid

aluneci discret si frumos. 😉

22 09 2010
sami

@vul: imi placi! si asta e o declaratie. (pentru cei carora le trece prin cap sa interpreteze prostesc ce-am spus, beti o cana de apa rece si cititi din nou postul asta.)
@Helen: ce nu mai spui? e de bine?

22 09 2010
VreauUltimulLoc

Mersi si reciproc 😉

22 09 2010
kaos

stereotipii, lozinci, false umori…

23 09 2010
VreauUltimulLoc

„Orice punct de vedere pozitiv naște plictiseală lipsă de interes și zâmbete neîncrezătoare în colțul gurii, e rapid catalogat ca filozofie de doi bani, și escrocheri motivaționale”

22 09 2010
Helen

@Sami: de foarte bine 🙂

22 09 2010
ama

trebuie sa ai mult curaj sa-ti recunosti mizeriile (includem aici si ranile) dar cel mai greu este sa-ti recunosti golul si sa incerci sa pui acolo substanta. ura, de exemplu, este un sentiment coplesitor si foarte la-ndemana. te poti umple cu ea si poti chiar sa ai impresia ca esti viu doar pentru ca simti ceva. puternic. si e foarte simplu. poate oricine. daca o si zbieri, ai trecut la un nivel superior: ai foarte multe mega-coaie. si abia acum devine tragic, vei fi si respectat pentru asta (nu de cei care conteaza ci de cei multi si uriciosi si ei :)) Si da, ai dreptate, nu e vina lor, au avut ghinon!

22 09 2010
ama

ghinion 🙂

23 09 2010
Concurs 50$ Bloguri

Te asteptam sa intri si tu in concursul nostru unde poti castiga premii in bani!

hai si tu

23 09 2010
cires amar

totusi, „Fericirea continua nu ne-ar putea asigura decat o mare doza de nesimtire.” – Vasile Ghica

23 09 2010
VreauUltimulLoc

Nu se stie, din lipsa de exemple.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: