Cum să simți iubirea, îndrumar practic :).

12 09 2010

Am promis ceva postul trecut, așa că acum trebuie să mă țin de cuvânt.

Prima observație în privința iubirii este că, dacă emoțiile se pot exprima prin cuvinte, iubirea se exprimă cel mai bine prin tăcere.

Asta nu înseamnă că nu putem vorbi despre ea. Putem, dar pentru cei care încă nu cred în ea și care nu sunt deschiși să o înțeleagă, cuvintele nu vor putea zugrăvi o imagine suficient de cuprinzătoare. Pentru cei care o mănâncă pe pâine cuvintele sunt de prisos. Deci singurii interesați de ce urmează, cred că sunt cei care o caută activ, așa cum fac și eu. Oamenii care i-au întrezărit culoarea, i-au simțit gustul și vor să repete experiența.

Probabil că noi toți suntem alcătuiți de așa manieră să știm să iubim, dar în decursul vieții începem și uităm. Iubirea în sine nu e o abstracție, nu e ceva despre care vorbesc poeții și tinerii îndrăgostiți până dau cu pieptul de greutățiile vieții. E o minune reală la care poate ajunge gratuit orcine, cei traumatizați însă trebuie să o fac cu puțin efort. Traumatizarea poate să fie activă și să facă omul să se teamă de ceva, sau poate să fie de lungă durată și să îl facă să nu mai simtă omenește pentru a își păstra mintea “sănătoasă”.

Cazul din urmă este cel mai des întâlnit și deși sună înfricoșător e de o banalitate plictisitoare. Rezultă din logica de doi bani a subconștientului, că pentru a nu mai fi răniți trebuie să nu mai simțim nimic pentru nimeni. Poate că atunci, punctual când se întâmpla lucrurile, asta e o rezolvare bună. Dar post factum trebuie să ne reorganizăm gândirea. Ne simțind nimic sau simțind doar cât de mult simte și celălalt e o economie a iubire foarte prost înțeleasă. În primul rând că iubirea nu e ceva ce dai cu măsură. Ori o simți ori nu, idei de genul nu îmi mai merită iubirea sunt proste formulări ale afirmației nu îi mai dau nimic ca nu plătește bine.

Acceptarea că e o struțocămilă de nu încape în nici o pungă e un pas important pentru a pune mâna cât mai des pe ea. De ce am vrea să punem mâna pe ea? Pentru că e cel mai ieftin și lipsit de efecte adverse drog din lume. Asta e motivul pragmatic și pe care orice materialist convins ar trebui să îl ia în seamă. E super puternic și după nu te simți rău, nu treci prin sevraj nu dăunează sănătății, ba din contră.

Dacă nu ai “tras pe nas” iubire asta niciodată ești ca un orb din naștere. Tu crezi că trăiești normal dar lângă tine se întâmplă lucruri care te-ar aduce în starea cea mai înaltă doar contemplându-le.

Destul cu propaganda, să trecem la partea practică.

Cum simțim și noi nițel din chestia asta? În primul rând avem nevoie de un obiect al iubirii. Un alt om în general. Care aveți părinți pe care îi iubiți organic ar fi ușor să exersați care aveți frați, surori la fel. Care aveți o relație fericită faceți din partener țintă. Care o ardeți pe labă, spiritual vorbind aveți de muncă. Căutați un prienten, un animal un ceva…

Acum ca să nu așteptăm momentele când obiectul iubirii ne mișcă sufletul (ce poate de multe ori să fie bolovănos) vom lua noi inițiativa. Cel mai simplu pentru a declanșa ceva apropiat de iubire este să îl iei in brațe, să îl strângi la piept. Nu cum o faci de obicei, pentru că așa cere situația. Ia-l în brațe, închide ochii și simte-l. Detașează-te de tot ce te înconjoară și pentru câteva secunde (ce nu pot fi descrise în termeni obișnuiți de timp) simte-l dincolo de corp, dincolo de merite, dincolo de sexualitate (pentru partener). Dacă reușești să simți un val de căldură în zona pieptului, cum se revarsă și te cuprinde, cum te umple de gânduri pozitive și altruiste față de acea persoană, înseamnă că ești pe drumul cel bun. Dacă ai izolat aceste trăiri încearcă să o faci și când nu e persoana respectivă prin preajmă. Gândește-te la el/ea închide ochii și simte-l ca atunci când l-ai strâns în brațe. Dacă ai reușit asta încearcă să o faci când îți greșeșete. Când ești supărat pe el și ai vrea să îi spui ceva, înainte de a deschide gura adu-ți aminte de senzația respectivă și spunei ce ai de spus doar după ce ai reușit să o experimentezi.

Un parinte cred că poate să facă asta ușor cu copilul său. Dar iubire poți să simți pentru toti cei din jur, cu cât aduci mai mulți în sfera iubirii tale cu atât mai multe surse de furnizare al drogului ai. Poți să mergi zâmbind pe stradă pe tripul tău indiferent de constrângerile materiale care te-ar fi apăsat cu câteva luni înainte.

Apoi joacă-te zilnic cu asta, încearcă să simți iubire pentru diverse persoane, situații, opere de artă, melodi, poți să o faci cu orice. Fiecare experiență de acest gen te îmbogățește sufletește, te umple de fericire și te face mai puternic. Obiectul iubirii tale nu te poate răni, nu te poate supăra. De altfel vei fi surprins să descoperi că multe situații deranjante pe care le întâlneai nu se mai repetă niciodată.

Devi încrezător și nu mai simți că iubirea e o cană de făina pe care o dai că ai primit-o mai devreme. Oricum nu ai dat niciodată iubirea pe vreun merit real, copii tăi, sau mama ta, sau iubita, nu a fost  cel mai perfect om pe care l-ai cunoscut, i-ai iubit pentru că sunt ai tăi, o combinație de altruism și egoism. Îți acorzi mult prea puțin credit când vine vorba de capacitățiile tale de a iubi necondiționat.

Joaca-te cu asta și vezi ce iese, dacă nu iese nu iese, dar dacă iese ar putea fi cea mai tare descoperire personală pe care ai făcut-o.