Cum să rupi cercul vicios al stresului?

28 06 2010

Îmi e frică să zic hop. Am avut o perioadă foarte de căcat, mi-a mâncat stresul zilele.

E foarte dubios cum aluneci dintr-un calm total într-o agitație absurdă fără măcar să poți pune concret mâna pe motiv.Dacă aș fi auzit pe cineva spunând asta nu l-aș fi înțeles. Adică așa o zi proastă are toată lumea dar 2, 3 săptămâni…

Problema e că nu am realizat cum a început derapajul și care e sursa. Nici acum nu știu de unde vine, dar mi-am luat o zi liberă, vineri și parcă m-am mai odihnit.

Stresul ăsta te scote din ritm pe toate părțile. Cel mai nașpa e că te înrăiește, nu mai ai răbdare cu cei din jur începi să te comporți irațional. Cel mai puternic factor de stres după câte am văzut eu este aglomerarea programului.

Nu mă refer doar la lucruri pe care “trebuie” să le faci. De multe ori ne aglomerăm programul cu activități plăcute până când nerealizarea lor devine un factor de stres.

Îți propui să mergi într-un club să zicem sau să mergi la un sport. Ceva ce în general chiar îți face plăcere, dar în condițiile date nu mai găsești timp sau energie pentru această distracție. În momentul acela, pentru mine cel puțin, distracția asta pentru care încep să nu mai am loc devine un stres. Devine un “trebuie”. Cu cât mai multe trebuie acumulez cu atât mai multe resurse intelectuale îmi țin ocupate. Cumva la fiecare câteva minute îmi vine în minte unu dintre aceste trebuie și mă smulge din prezent aruncându-mă într-o planificare fără șanse de succes. Când planurile nu se așează începi să devi preocupat de asta, începi să te focusezi mai mult la cum să le rezolvi decât la cum să rezolvi corect ce ai în fața ta în momentul prezent. Oamenii care interacționează cu tine practic te distrag de la planificările tale mentale și astfel ajungi să nu mai ai răbdare cu ei.

Nu mai ai chef să nu îți citească gândurile, să nu îți înțeleagă jumătățile de propoziții verbalizate sau privirile. Simți că toată lumea e împotriva ta că nu îți lasă nimeni un moment de respiro. Practic pășești într-un cerc vicios în care tu respingi orice posibilitate de a ieși din el pentru că nu ai timp de ea.

Așa că mi-am luat o zi liberă să fac un week-end de 3 zile și normal că aveam programat în el o ieșie la munte și una la pescuit ce se suprapuneau. Le-am anulat pe amândouă și m-am simțit de parcă mi-a ridicat cineva o piatră de pe piept.

Am petrecut 3 zile fără nici un program, am făcut doar ce am avut chef și când am avut chef. Știți ce? A fost foarte bine, parcă am dat un reset. Nu am făcut nimic special am văzut seriale, am mâncat prin oraș, m-am futut ca în luna de miere :D, m-am plimbat și am dormit la ore nepotrivite doar pentru că atunci mi s-a făcut somn.

Mi-am recăpătat calmul și sper că am iar forță de a rezolva problemele cotidiene în ordinea priorității lor.

Voi cum spargeți cercul?

Anunțuri

Acțiuni

Information

7 responses

28 06 2010
candyyshop

undeva in pustie, fara telefoane, TV sau alte bruiaje. doar o carte buna, cafea, tigari, niste alcool (nu mult), un om cu aceleasi coordonate de personalitate, eventual un strop de muzica; works like a charm.

29 06 2010
VreauUltimulLoc

Pai asta e cam aceiași rețetă cu a mea. E unică?

29 06 2010
candyyshop

Se prea poate…nu vad altceva mai bun…

1 07 2010
Maica Parvatia

Fiule, de trebuit nu trebuie decat sa mori. Si pana si aia se rezolva de la sine. Metodele tale crestinesti de reanimare trupeasca si spirituala se pare ca nu contravin scripturilor decat in puncte esentiale, ceea ce l-ar face pe staret poate sa isi bata capul, dar pe noi ne doare deja, asa ca sa trecem mai departe. In tineretile mele hexotice – departe de cele sfinte, obisnuiam sa ma dedau la tot felul de activitati surmenante. Cum ar fi chefurile, prajitu’ la soare, cititu’ a trei carti pe zi si cautarile incapatanate de idealuri lumesti. Chestia care m-a calmat a fost chiar gasirea acelor idealuri care s-au dovedit improprii denumirii sau persoanei sau invers. anyway, nu mai stiu, poate m-am schimbat. In orice caz trairea ta e una placuta Domnului care se bucura odata cu bucuria creatiei in care noi, rai, buni e inclusi. Treceam pe-aici si mi-am amintit ca otrava e functie de doza.Trei preabinecuvantate zile de dolce far niente e bash doza indicata. nu avem adaugiri ca ar fi inutile, ca o suprapunere de pescuit cu munte. unde-i vorba de spargeri nu ma bag ca parohia-i mica. Amin 🙂

1 07 2010
joker

Cercurile?
Le violez, dar cu metodele mele:)
Le arat dimensiunea lor exagerata din postura de patrat/e

Salut! vreaulamij-loc. Hai ca am glumit! In orice caz..,misto titulatura.

1 07 2010
VreauUltimulLoc

vreaula-miji-loc :)).

2 07 2010
Maica Parvatia

Pacatele mele, ale tale si ale lor ! adevar graiesc tie: pay attention to what you need, ca s-ar putea sa ai parte. Si stii vorba aia ca intre doua… mai bine iti cumperi o umbrela. intreaba la epitrop sa te indrume. Avem stand special de umbrele inscriptionate „Ingerii deasupra ta”, fiule 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: