Oare funcția de părinte implică și o atrofiere a creierului?

21 06 2010

Scriu acest articol mai ales pentru mine. Să îmi aduc eu aminte ce să nu fac când mi-o veni sorocul să mă dedublez pe căi naturale.

Orice om rezonabil și echilibrat devine un bou idiot când devine părinte cu accentul pe “părintă”.

Întâi să elucidăm câteva adevăruri simple ,ce brusc devin opace, o dată cu apariția sentimentului de posesiune asupra unei noi jucări.

Al tău nu e cel mai frumos. Nu există cel mai frumos și oricum acolo în vârful piramidei (d-aia e și vârf) sunt puține locuri. Cel mai probabil tu nu ai nimerit acolo. Statistic vorbind dacă ai nimerit oricum sunt foarte slabe șansele să se vadă la vârste fragede gen <an .

Deci chestia aia cu limba scoasă care face clăbuci nu e frumoasă. E amuzantă, haioasă poate (deși mare majoritate sunt destul de dubioși) dar până la frumos e cale lungă.

Al tău nu e cel mai deștept. Nu există cel mai deștept și de altfel nici deștept nu e ce crezi tu. Că îți zice ție mamă nu înseamnă că e deștept.

În același ton al tău are putea să fie stresant, enervant, nepoliticos stupid… ca și tine etc. Mare majoritate, sunt așa că statistic ai șanse maxime să tragi lozul cel “mare”.

Alt aspect în care niște oameni aparent normali dovedesc o idioțenie ieșită din comun este alegerea  numelui.

Numele care simbolizează cai verzi pe pereți citiți  în dicționarul chinezesc sunt de căcat.

Numele nu va simboliza ce visezi tu, frumusețe sau demnitate sau că are trei oua (decât în gură dacă îi pui lolita. Un nume frumos de altfel dar ales din belșug ca nume de scena. Până a intrat în “cultură” conotația lui porno). Numele va simboliza ce vor crede cei 30 de prieteni/colegi lipsiți de ideile voastre de mărire. Numele va fi împins pe cât posibil către ceva bun de batjocură. Așa că strategia asta naivă de a pune un nume falnic nu ridică pe nimeni ci în general îl transformă într-un copil cu probleme psihice. Pune-i două trei nume, să aibă de unde alege, dacă voi sunteți retardați și măcar unul din ele să fie un nume neutru.

Gusturile voastre nu sunt mișto. Încercați să înțelegeți, sunteți niște boi subiectivi lăsați copilul să aleagă ce îi place. Dacă tu ești un fan răsuflat al unei formații rock nu înseamnă că e cool, să îi pui din fașă să asculte mizerile tale. Muzica ta “grea” (un căcat de expresie de altfel, muzica nu e problemă coaie să o rezolvi) grea înseamnă că ești un dezaxat. Muzica e o artă dacă e frumoasă place la toți dacă o înțelegi doar tu ai o problemă.

Cercei în ureche, tatuaje, tunsori muiste și alte manifestpări ale proastei înțelegeri a relației părinte copil sunt abuzuri.

Copilul nu e al tău, muie obosită ce ești. Nu e ceva ce ai căcat tu ca să îți faci mâna de neadaptat pe el. Să ai pe cineva care să te facă să te simți important pentru ca nu poate să plece.

Copilul e o entitate cu drepturi egale, un suflet, tu ai privilegiul să îl aduci pe lume. Trebuie să îl tratezi cu respect și să îi dai voie să se manifeste. Dacă vrea el să își facă chică lasă-l să își facă când o putea să aleagă singur. Arată-i multe dar impune-i puține.

Copilul tău va minți, va face prosti, va fi rău și încă 1000 de astfel de căcaturi. Nu anturajul e de vină. Tu ești de vină. Dacă erai tu mai deștept își alegea altfel prietenii.

Toate astea vin din obsesia lui special. Obsesia lui special e generalizată. Toți vor să aibă ei cel mai cel. Băgați-vă mințile în cutia aia goală! Special înseamnă rar, când e cu adevărat special se minunează lumea și singură. Nu e nevoie să sugerați voi. În altă ordine de idei special nu implică fericit,  de fapt e cam invers. Dacă nu ați fi așa de îngâmfați și v-ați gândi o clipă și la ce simte și el nu v-ați mai căca atât pe voi cu acest special. Mai mult îl faceți să sufere, pentru că nu vă poate satisface visele izvorâte din fudulie, decât să îl ajutați.

Anunțuri

Acțiuni

Information

18 responses

21 06 2010
Cristi

Bună ziua, vă trimit acest mesaj în speranţa unei colaborări de link exchange.
Dacă sunteţi de acord, trimiteţi un mesaj cu numele blogului si adresa 🙂

blogurile cu care doresc să fac acest schimb sunt :

titlu : Cure de slabire
adresa : http://curedeslabirenoi.blogspot.com/

titlu : Moda in top
adresa : http://modaintop.blogspot.com/

Numa bine 🙂

22 06 2010
Crash

iar ai dat peste cineva care te-a suparat 🙂

un parinte nu poate fi obiectiv cu privire la copilul lui. n-ar mai fi parinte.

22 06 2010
VreauUltimulLoc

Nu exista scuza pentru subiectivitate, poti sa manifesti intelegere dar asta nu il plaseaza intr-o pozitie de corectitudine. Nu nu m-a suparat nimeni.

Doar ca ma plictisesc toate prezentarile bombastice de minuni obisnuite. Si concursurile din seria ba al nostru-i mai frumos.

22 06 2010
Crash

un copil e o minune. si gresesti, subiectivitatea e totul, altfel am fi masini.

parintii se bucura de minunile lor unice indiferent ca sunt plozi frumosi sau urati. e drept ca nu stiu sa se poarte cu ei si isi manifesta un gresit simt al posesiei asupra lor.

iti spun totusi ceva. cand un copil mic te urla in cap luni intregi de nu apuci sa dormi nici macar o ora pe noapte ca nu mai stii cand rasare si apune soarele si nici ce zi din saptamana e si cand abia astepti sa se faca dimineata sa pleci mai repede la serviciu si cand te trezesti ca te urci duminica dimineata in masina si te duci la birou pt ca ti s-a parut ca e luni… cand se intampla toate asta, daca ai fi obiectiv, l-ai duce la adoptie. sau i-ai pune perna pe cap. sau te-ai arunca de la balcon. dar tocmai pt ca parintii sunt subiectivi, isi suporta odraslele si le cresc facand totul pentru ele. sau macar incercand. evident ca sunt si cei care nu fac asta, dar nu vorbim de exceptii.

22 06 2010
VreauUltimulLoc

Ai si tu dreptatea ta aici. Dar rationalitatea nu se exclude totusi din reusita unui proces de crestere a copilului.

22 06 2010
muzica

Buna ziua,sunt administratorul blogului muzica-mea.ro , si as dori link exchange cu blogul dvs.,daca sunteti deacord treceti-ma cu titlul muzica si scrieti-mi aici http://www.muzica-mea.ro/schimb-linkuri/

22 06 2010
Crash

Stiu ca ce voi scrie nu e chair in ton cu subiectul tratat de tine. Intr-un final am analizat cu atentie si mi-am dat seama la ce te refereai.

Parintii nu sunt educati sa fie parinti. Nu se educa nici ei, nu-i educa nici altii, nu-i educa nici parintii lor. Si fac doar cum ii taie capul, cum citesc pe internet sau prin reviste. Desi exista si cursuri pentru parinti, chiar si emisiuni la tv despre cum sa te comporti cu copilul tau care n-are chef sa manance sau sa se imbrace sau isi arunca jucariile peste tot si nu si le strange niciodata, parintii nu stiu cum sa rezolve astfel de probleme constructiv. Si pentru ca trebuie sa le rezolve cumva, o fac ori cu bataia, ori isi impun cu forta autoritatea batand cu pumnul in masa, ori pur si simplu isi ignora odrasla spunand ca e doar o faza. Si te mai miri ca adolescentii din ziua de azi sunt cum sunt…

Orgoliile parintilor sunt atat de mari incat auzi des expresia: eu l-am facut, eu il omor. Sau: ce, ma inveti tu pe mine cum sa-mi cresc copilul? Astfel de manifestari sunt atat de dese in jurul meu incat mi-e groaza de copilasii care chiar n-au nici o vina, dar vor creste si vor ajunge exponential mai rai decat parintii care-i cresc si vor avea si ei copii la randul lor in cazul in care nu s-or omori intre ei. Educatia copilului e teribil de deficitara intr-o societate in care banii primeaza, interesele personale, etc. E drept ca parintele isi cauta motivatii pentru a nu se simti vinovat. El motiveaza lipsa comunicarii cu fiul lui prin faptul ca-i da bani si-i asigura tot ce-i trebuie financiar. Mama lasa pe mana guvernantei mare parte din edicatie pe motiv ca e femeie de afaceri si nu mai are timp si de fiica ei.

Si ajung copii la 18 ani cand tatal vrea sa faca ceea ce lui i se pare gestul suprem de dragoste si-i cumpara unicei lui fete care acum e domnisoara si nu mai e nici virgina pt ca au pacalit-o puslamalele din vilele vecine. Vine intr-o seara putin mai devreme decat de obicei, pe la 11, de ziua ei, o cauta prin casa si cand o gaseste ii inmaneaza o cheie. Si-i spune, uite, fata mea, de ziua ta ti-am luat un cadou. Iese fata curioasa afara si vede un gip alb. Se intoarce dezamagita si-i spune tatalui: as fi preferat de o mie de ori mai mult o imbratisare cu dragoste decat dovada asta materiala a dragostei tale… Si tatal ramane mut pt ca lui nu i-a trecut nici o secunda prin cap ca ar fi putut sa ofere dragoste in loc de bani.

Stiu, mai bine scriam un post 🙂

23 06 2010
Cristina

Ups…ce suparat esti. Apropos de articolele anterioare in care scriai despre izbucniri agresive…ce scrii aici asa pare. Ceea ce insemna un conflict interior in aceasta zona, deosebit de sensibila, relatia mama-copil. Asadar ce iti pasa de mamicile alea? Nu cumva e un mesaj al tau pentru o mamica anume?

23 06 2010
candyyshop

DA! Ca posesoare de copil sunt de acord cu tine!!! E imposibil sa iesi in parc, la o adunare, la coada la ciuperci fara sa te intrebe alta parintă cati ani are, ce skillsuri, ce aptitudini, dupa care sa inceapa sa turuie cum al ei/a ei e mai cu motz!!! Oi fi io defecta, ca sunt reticenta la ati copii in afara de al meu….

23 06 2010
Crash

@candyyshop: iti spun unde ai gresit flagrant. nu esti posesoare de copil. ai doar privilegiul de a-l creste si a-l educa. copilul nu e o posesie. copilul e printre altele un suflet la fel de valoros ca al tau sa al oricui altcuiva. il indrumi, il inveti, ii dai sfaturi, dar nu-i impui, nu-i poruncesti, nu-l obligi sa faca nimic din ce nu vrea sau nu-i place. stiu ca sunt prea putini de acord cu mine. sentimentul posesiei e unul dintre cele mai distructive lucruri in relatia parintilor cu copiii lor.

23 06 2010
candyyshop

@Crash: ce-mi plac mie oamenii care tin prelegeri in necunostinta de cauza. as fi curioasa sa stiu cum esti atat de sigura de felul in care imi cresc eu copilul, cum il tratez si ce relatie am cu el. Lasa-ma sa ghicesc, n-ai copii, ecevtual un animal mic de casa (poate o pisica, cainii cer prea multa atentie). In afara de asta, exprimarea era fix una de dragul exprimarii, ca si „parinte” feminizat.

23 06 2010
Crash

@candy: nu ma deranjeaza ca-mi pui etichete gresite. nici macar ca-ti dai cu parerea in necunostinta de cauza. vreau doar sa-ti atrag atentia sa citesti cu atentie ce-am scris eu si sa-ti dai seama ca n-am spus nimic despre cum iti cresti tu copilul. ci am vorbit mai degraba la general legandu-ma de afirmatia ta referitoare la posesiune parintilor asupra copiilor lor. continui sa spun pe acelasi ton ca odraslele ne sunt un dar, nu un drept. daca intelegi, bine, daca nu, problema ta.

24 06 2010
femmeletale

muiut, ai calcat in vreo flegma de-a lui radu, piticigratis sau ce e cu inceputul asta?
parca erai zen.
plm.

24 06 2010
vreauultimulloc

Ba tu.

Nu plagiez, doar ca nu mai sunt zen.
Sunt la ciclu…
plm. Sper sa se termine odata ca nu ma mai suport.

24 06 2010
femmeletale

bai, pula mea, am citit si comemtariile.
valeleu!!!!

24 06 2010
Crash

superficialilor 😀

24 06 2010
femeiadeservici

ezit daca sa trimit linkul cu articolu tau unor amici…. sa zic ca l-am gasit din intamplare pe net sau ca l-am primit si l-am dat fara sa citesc mai departe…
sa imi pun” remaidar” peste x ani sa revin la articolul tau cand sunt cu vreo odrasla pe post de sugativa

25 06 2010
antonio

in familie trebuie sa existe un echilibru ..multi nu stim ce inseamna a fi cu adevarat parinti!,si anume initierea copilului pe calea vietii,cunoscandu-i in profunzime toate aspectele!aceasta pregatire se face prin intelepciune,iubire si cumpatare(echilibru)!!..sper si eu ca si tine sa nu mi se atrofieze creierul cand am sa devin parinte!!!..mult succes!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: