Oare funcția de părinte implică și o atrofiere a creierului?

21 06 2010

Scriu acest articol mai ales pentru mine. Să îmi aduc eu aminte ce să nu fac când mi-o veni sorocul să mă dedublez pe căi naturale.

Orice om rezonabil și echilibrat devine un bou idiot când devine părinte cu accentul pe “părintă”.

Întâi să elucidăm câteva adevăruri simple ,ce brusc devin opace, o dată cu apariția sentimentului de posesiune asupra unei noi jucări.

Al tău nu e cel mai frumos. Nu există cel mai frumos și oricum acolo în vârful piramidei (d-aia e și vârf) sunt puține locuri. Cel mai probabil tu nu ai nimerit acolo. Statistic vorbind dacă ai nimerit oricum sunt foarte slabe șansele să se vadă la vârste fragede gen <an .

Deci chestia aia cu limba scoasă care face clăbuci nu e frumoasă. E amuzantă, haioasă poate (deși mare majoritate sunt destul de dubioși) dar până la frumos e cale lungă.

Al tău nu e cel mai deștept. Nu există cel mai deștept și de altfel nici deștept nu e ce crezi tu. Că îți zice ție mamă nu înseamnă că e deștept.

În același ton al tău are putea să fie stresant, enervant, nepoliticos stupid… ca și tine etc. Mare majoritate, sunt așa că statistic ai șanse maxime să tragi lozul cel “mare”.

Alt aspect în care niște oameni aparent normali dovedesc o idioțenie ieșită din comun este alegerea  numelui.

Numele care simbolizează cai verzi pe pereți citiți  în dicționarul chinezesc sunt de căcat.

Numele nu va simboliza ce visezi tu, frumusețe sau demnitate sau că are trei oua (decât în gură dacă îi pui lolita. Un nume frumos de altfel dar ales din belșug ca nume de scena. Până a intrat în “cultură” conotația lui porno). Numele va simboliza ce vor crede cei 30 de prieteni/colegi lipsiți de ideile voastre de mărire. Numele va fi împins pe cât posibil către ceva bun de batjocură. Așa că strategia asta naivă de a pune un nume falnic nu ridică pe nimeni ci în general îl transformă într-un copil cu probleme psihice. Pune-i două trei nume, să aibă de unde alege, dacă voi sunteți retardați și măcar unul din ele să fie un nume neutru.

Gusturile voastre nu sunt mișto. Încercați să înțelegeți, sunteți niște boi subiectivi lăsați copilul să aleagă ce îi place. Dacă tu ești un fan răsuflat al unei formații rock nu înseamnă că e cool, să îi pui din fașă să asculte mizerile tale. Muzica ta “grea” (un căcat de expresie de altfel, muzica nu e problemă coaie să o rezolvi) grea înseamnă că ești un dezaxat. Muzica e o artă dacă e frumoasă place la toți dacă o înțelegi doar tu ai o problemă.

Cercei în ureche, tatuaje, tunsori muiste și alte manifestpări ale proastei înțelegeri a relației părinte copil sunt abuzuri.

Copilul nu e al tău, muie obosită ce ești. Nu e ceva ce ai căcat tu ca să îți faci mâna de neadaptat pe el. Să ai pe cineva care să te facă să te simți important pentru ca nu poate să plece.

Copilul e o entitate cu drepturi egale, un suflet, tu ai privilegiul să îl aduci pe lume. Trebuie să îl tratezi cu respect și să îi dai voie să se manifeste. Dacă vrea el să își facă chică lasă-l să își facă când o putea să aleagă singur. Arată-i multe dar impune-i puține.

Copilul tău va minți, va face prosti, va fi rău și încă 1000 de astfel de căcaturi. Nu anturajul e de vină. Tu ești de vină. Dacă erai tu mai deștept își alegea altfel prietenii.

Toate astea vin din obsesia lui special. Obsesia lui special e generalizată. Toți vor să aibă ei cel mai cel. Băgați-vă mințile în cutia aia goală! Special înseamnă rar, când e cu adevărat special se minunează lumea și singură. Nu e nevoie să sugerați voi. În altă ordine de idei special nu implică fericit,  de fapt e cam invers. Dacă nu ați fi așa de îngâmfați și v-ați gândi o clipă și la ce simte și el nu v-ați mai căca atât pe voi cu acest special. Mai mult îl faceți să sufere, pentru că nu vă poate satisface visele izvorâte din fudulie, decât să îl ajutați.