Că emoțiile sunt ca vinul e o comparație o înșiruire de cuvinte o pierdere de timp. Ce contează e cum tratezi tu vinul. Ești un bețiv sau un degustător. Bețivi sunt mulți, degustători puțini.
Problema e că bețivii împart vinul în bun și rău. La ăla rau se strâmă iar la ăla bun râd. De băut îl beau pe tot și apoi se îmbată. Indiferent ce vin bei după beție senzația e în marea majoritate neplăcută. De unde și numărul mare de nemulțumiți în jurul nostru.
Un degustător relaționează altfel cu vinul. El îl înțelege și îl degustă în toate felurile posibile, nu se sperie de vinul prost și nu se entuziasmeaz, dincolo de bucuria frumosului, în fața unui vin bun.
Când o să înțelegi cum să deguști vinul când o să înțelegi cum să privești emoțiile ca ceea ce sunt vei descoperii libertatea spiritului.
Emoțiile sunt doar culori și senzații nu sunt frumoase și urâte decât în măsura în care tu începi să te identifici cu ele și să le dai consistență.
Când o să înțelegi că o emoție “negativă” de fapt e doar o emoție și că are frumusețea ei și utilitatea ei vei deveni un om liber. Vei căpăta o viteză amețitoare în evoluția ta personală. Te vei simți ca atunci când alergi pe mal după ce până atunci ai alergat în apă până la genunchi.
Căutați activ cum să opriți îmbătatul cu emoții. Nu e ceva ce se întâmplă peste noapte. E ceva ce se deprinde în momentele când trăiți emoții intense. Când sunteți enervați, geloși, frustrați și în suferință sau la polul opus îndrăgostiți, fericiți entuziasmați de ceva. Atunci savurați emoțiile ca un degustător vinul. Descoperiți cum se simt și învățați să ieșiți cu mintea de sub robia lor. Nu e ceva dificil în măsura în care vrei să o faci iar rezultatele sunt semnificative. Devi libre, ușor echilibrat. Uneori o să îți iasă alteori nu dar dacă începi să fii conștient de asta le vei gestiona mult mai bine cu timpul.
Emoțiile nu sunt sentimente, emoțiile sunt trecătoare. Sentimentele cred eu ca reprezintă o sedimentare a emoțiilor. E discutabil dacă atunci când atingi un bun control al emoțiilor sentimentele tale vor disparea sau vor căpăta o nouă formă începând să fie provenite din altă sursă.
Nu am ajuns încă la acest nivel dar sunt hotărât să descopăr.
Momentan am început să tratez emoțiile în felul acesta. Am avut întâlniri cu supărarea cu gelozia cu spaima cu nesiguranța și le-am privit le-am recunoscut. Le-am observat cum se manifestă nu am încercat să le opresc nu am încercat să le controlez efectiv dar nici nu m-am iedntificat cu ele. Pur și simplu le-am privit ca ceea ce sunt, o manifestare trecătoare, un semnal. Au trecut așa cum au venit și nu m-au destabilizat.
Am avut și momente când m-am întâlnit cu furia și intensitatea a fost prea mare că să pot să mă detașez la timp. Am reușit să o fac doar după unele scăpări violente (mentale sau reale). Apoi am privit în urmă și am realizat că am [făcut fapte] și am [gândit gânduri] care nu mă reprezintă. Pe care le-am regretat și toate acestea doar din cauza unei identificări cu emoțile acelea punctuale.
Nu vă lăsați păcăliți, cu toți putem încerca aceleași emoții cu un ucigaș sau cu cel mai “jos element al societății” la care vă puteți gândi așa cum acei oameni cu siguranță vor încerca cele mai înalte emoții la fel ca cel mai minunat suflet. Singura diferență este modul propriu cum relativizeză cu ele. Unii se îmbată mai rău și își pierd mințile alții mai puțin și doar puțini degustă și le tratează cu respectul cuvenit.
VreauUltimulLoc 
iar m-ai uimit!
E o fisura in raionamentul tau. Daca ajungi sa constientizezi toate starile prin care treci, vei ajunge mai devreme sau mai tarziu sa le si controlezi. Si controlul asta nu e bun pt ca vei transforma totul intr-o masca. Nu generalizez, dar spun ca se poate intampla.
Repet, m-ai uimit si de data asta! 🙂
E ceva ce ramane de vazut dar eu cred ca daca le controlezi pe toate de abia atunci ramai fara masca si poti fi tu insuti cel adevarat.
Multe emotii le simti ca si cum nu te reprezinta cel putin eu dar cum spuneam ramane de vazut.
Oare exista cineva care sa-si poate controla fiecare emotie?
Eu cred ca daca ajungem la performanta aceasta, pur si simplu nbe transformam in nbiste roboti fara sentimente , fara reactii … ceea ce duce la desfiintarea rasei umane.
E o posibilitate, dar poate că te va duce la a descoperi cine ești cu adevărat. E un risc pe care eu sunt gata să îl iau.
Eu cred că emoțiile nu sunt nici bune cum nu sunt nici rele. Ele sunt doar o suprafață agitata a conștiinței noastre. E periculos să te confunzi cu această energie superficială. Mai bine e să îi admiri frumusețea și atât.
Inteleg ca pentru a contrui teza a trebuit sa definesti relatia emotie-vin in functie de extreme betiv-degustator, emotie puternica necontrolata -emotie controlata. La fel gindesc si eu aproape orice lucrul, dualitatea este esentiala
in intelegerea lucrurilor, nimic nu exista fara a exista opusul lui.
Comparatia emotie-vin poate duce la descoperirea multor sensuri ascunse atit ale emotiilor cit si ale vinului. In fond despre asta este vorba, despre descoperirea vinului si a emotiilor, despre intelegerea lor, despre control.
Privind lucrurile in functie de extremele lor este importanta pozitionarea, sunt importante gradatiile intermediare in cazul in care acestea exista si pot fi intelese. As vrea astfel sa atrag atentia si asupra nuantelor, asupra gradatiilor.
Primul lucru pe care l-as obiecta este impartirea reductionista betiv sau degustator. As lasa putin loc de mai multe nuante. As da aici exemplul personal, nu sint nici betiv si nici degustator. In fapt abia incep sa descopar vinul. Mi s-a intimplat sa ma imbat si de fiecare data mi-am jurat ca nu o s-o mai fac niciodata. Este eternul pariu pierdut al bautorului de vin cu el insusi. M-am imbatat pentru ca nu am inteles, pentru ca nu am inteles, pentru ca am vrut sa devin vesel cu orice chip si multe alte motive.
Acum beau pentru placerea de a discuta la un pahar de vin. Placerea de a discuta, de a descoperi lucruri noi este mediata de efectul benefic al vinul. Vinul este un mediator perfect si e interesant de observat ca scopul lui este de a slabi controlul asupra propriilor emotii. Mi-ar placea sa studiez putin relatia asta, efectul acesta pe care vinul il are asupra emotiilor. De aici poate ca rezida ci multe din asemanarile si interpretarile pe care tu le-ai dat.
Despre vin m-as opri aici pentru ca asa cum am spus relatia mea cu vinul este la inceput.
Imbatatul cu emotii de care scrie poate avea si interpretarea dependetei de emotii. Cred ca e interesanta de studiat si relatia de dependenta pe care vinul ne-o da si modul in care sintem dependenti de emotii.
Referitor la controlul emotiilor, asa cum spui, cred ca e important acest control atunci cind emotiile depasesc anumite praguri si anumite durate pot produce efecte dezastruoase asupra noastra si a celor din jur. Pirelli zice bine cind spune „power is nothing without control”.
Emotiile nu sint atit bune si rele cit sint placute si neplacute. Ce au in comun emotiile si vinul este placerea.
Un lucru este clar, sintem dependenti de emotii si asa a fost lumea asta interioara a noastra construita.
E suficient sa privesti in jur, in magazine, in reclame si ai sa descoperi ca tot ce ni se vinde sint emotii frumos ambalate. Pentru ca de fapt asta cautam mereu.
Ceea ce este la fel de clar este ca nu trebuie sa devenim dependenti de vin pentru a ajunge la acele emotii, senzatii si pe durata lunga sentimente.
Problema mare cu aceste emotii buclucase este ca odata cu trecerea timpului ele imbatrinesc si nu devin mai „bune” asa cum se pare ca se intimpla cu vinul. In timp emotiile se degradeaza, intensitatea lor creste, focul arde mocnit.
Ma opresc, relatia aceasta merita aprofundata dar pentru asta trebuie trait mai mult vin si bauta putin mai multa viata.
Sus paharul cu emotii!
Ai dreptate sunt multe nuante eu am atins doar extremele pentru ca sunt suficient pentru a prinde ideea.
Cred ca toti suntem dependenti de emotii placute sau oricum tanjim dupa ele. Totusi a cauta fericirea in emotii este un drum sortit esecului. Emotiile sunt prea efemere si mult prea subiective.
A cauta in schimb placerea in a le descoperi cred ca e ceva realizabil. Odata cu intelegerea lor cred ca poti mai rapid sa faci un pas spre atingerea fericirii decat daca ai incerca sa te imbeti cu ele, obtinanad doar succese temporare urmate inevitabil de deceptii.
vin rosu
toate ca toate, dar sa te intreb. esti in stare sa mai si exprimi emotiile respective, nu neaparat in momentul intamplarii lor, se poate si ulterior?
Daca le intelegi si le ai sub control eu zic ca esti instare sa exprimi ce vrei din ele si cand vrei. Oricum in situatia in care te coplesesc nu prea mai esti in stare sa exprimi nimic.
Nu controla, si nu te pierde in a intelege. Rationalizezi cand doar simti.
E in regula sa le insiri, pe hartie..dar fara extreme. Nu logica face ce simti, si nu ii da puterea sa o faca.
Imi permit umil sa citez aici : ” Spiritualizarea senzualităţii este numită iubire: aceasta este un mare triumf peste creştinism” . Ce zici, transformi in postulate si restul?
weekend placut