Estetica urâtului…

14 06 2010

Am o curiozitat personală.

Întâi să “premizionăm” ecosistemul de valori subiective pentru a știi cu ce noțiunii jonglăm pe pânza electronico-digitală.

“Io” sunt de acord că toți oamenii sunt frumoși în felul lor. În alta ordine de idei cine spune că din punct de vedere estetic toți oamenii sunt frumoși e ușor ipocrit. (sau sunt eu un bășit cu nasul pe sus și plin de figuri și nu pot procesa acest concept)

Până la urmă îmi asum riscul de a fi prost înțeles dar eu zic că unii sunt urâți. Nu văd în asta un defect, urâțenia nu e ceva stigmatizant dar e o poziție pe o scara într-un sistem relativ. Bun acum încercând să înțeleg un pic treaba asta am ajuns, în urma unei generalizari neprofesioniste, la concluzia că dacă ești gras are tendința să te tragă puternic în jos pe scara esteticii.

Am văzut și oameni grași și frumoși doar ca mai puțini. Nu folosesc ca argument gusturile mele subiective ci mă uit în natură și văd că omul nu a fost făcut să fie gras. Grăsimea (nu vorbesc acum de 5 10 kg în plus) e pentru urs când se duce la iernat, omul gras e 99% un lacom.  Asta e alegerea  lui  așa că și noi avem dreptul la alegerea noastră. Iar alegerea mea e că un om care e lacom consumă resurse din resursele întregii umanități de o manieră inegală și distructivă. Așa că un gras nu e obiectul compasiunii, e doar un om hrăpăreț, nu îl judec dar nici nu îmi pasă dacă leșină pe scări când nu merge liftul nu îi dau locul în tranvai că nu e bolnav, așa îi place lui, să o ducă cu toate fețele monedei.

Așa bun, deci poți fi urât din naștere sau pentru că ești hulpav și ti-o faci singur. Nu mă interesează motivul și nu voi spune ca cineva e frumos din politețe nici dacă e un bebeluș de 1 an și e mă-sa de față. Acum asta cu urâțenia nu e ceva subtil nu e ceva cu poate. Pentru cineva neafectat de cataractă se vede clar dacă unu e urât. Când ești frumos sau foarte frumos e discutabil când ești mediu la fel, dar la urât cam oricine nu e deviat sexual vede la fel.

Deci te uiți în oglindă și știi și tu că ești urâțel. Acum te duci să îți iei haine.

Explicați-mi și mie care e combinația(în sfârșit curiozitatea). Tu mergi la magazin iei pe tine niște haine si te învârți pe lângă oglindă. Ce crezi că se va întâmpla? O să devi brusc frumos?

De ce faci eforturi zadarnice să iei haine de firmă??? Crezi cumva ca sigla de la nike te va transforma dintr-un butoi cu o față de masă pusă pe el într-o prezență angelică?

Pula mea, e un efort zadarnic, în loc să te bucuri că ai scăpat de o grijă tu tragi șuvița de par de pe dreapta pe stânga. Orice deviere de la următorul comportament e fix consum de energie.

Mergi la magazin tragi o cârpă pe tine te apleci să verifici dacă te strânge pe undeva, dacă nu atunci spui o luam și ieși. Repetă după mine O LUĂM!

Nu cum îmi stă? Îți stă la fel de nașpa ca totul hainele nu fac minuni în cazurile disperate. Dacă ai 1,50 cm si 100 kg negrul nu te mai face să pari slab, te ajută să transpiri. Dacă ești muma pădurii nu există pereche de cercei care să merite banii. Mergi pe ieftin și practic. Ca bărbat înțelege că haina nu face pe om decat până la o limită. Ai 100 de ani d&g nu te mai face apetisant, versace sau alte figuri, atârnă 1000 de euro de mâneca unui costum ieftin și poți considera ca ți-ai spus ideea.

Până la urmă fiecare face cum îl duce capul dar aștept cu interes explicația pentru aceste gesturi inutile și costisitoare. E din neacceptarea unei realități care se urcă pe tine sau e un secret pe care nu l-am patruns eu încă? Se uită cineva și zice mamă ce monstru îmbrăcat frumos l-aș lua acasă? Sau mama ce urât ești dar ești cu haine de firmă(există alte moduri de a arăta că ai bani).