Autocontrol

10 06 2010

Postul ăsta poate fi considerat o continuare la acesta.

Am identificat o posibilă pantă pe care poți aluneca în situații extreme.

Să mă explic. Mi se întâmplă, uneori, să mă enerveze anumite conjuncturi, unele mai rău și unele mai bine :D. La unele dintre aceste situații consider eu că nu e cazul să mă enervez și îmi trece dar la altele reacționez exact invers. Mai precis îmi zboară gândul la o reacție exagerată și brutală.  Există acolo ori un regret că nu am acționat așa ori un moment de nehotărare dacă să dau curs sau nu acestui gând cu potențial agresiv. În cele din urmă în 99% din cazuri rămân doar la fantezie.

Pare ceva inofensiv dar practic aceste gânduri constituie alegerea mea ne dusă la capăt. Cu alte cuvinte m-am identificat cu acțiunea agresivă chiar dacă nu am săvârșit-o. Din punct de vedere al eticii și al alegerii CINE SUNT EU e irelevantă potența de a și face ceva. Eu cred ca ești în ambele situații la fel de „vinovat”.

După acceptarea alegerii de a răspunde agresiv și violent nu mai e decât un pas până la acțiunea efectivă. Pas la care se va ajunge mai repede sau mai târziu.

În unele cazuri poate niciodată nu vei înfătui nimic dar cu siguranță la nivel spiritual ești pe același prag cu cei mai iuți, dacă nu chiar mai jos. De ce spun asta?

Atunci când treci granița fanteziei tale negative există sansa să o dai în bară. Există șansa (mare) ca fapta ta reactivă să nu se desfășoare ca în gând. Ăla pe care vrei să îl troznești poate fi un campion la full-contact sau femeia poate se desparte de tine după palma dată. În același timp există posibilitatea ca fapta să se petreacă exact ca în fantezie. Până la urmă este irelevant acest aspect. Chiar și în cazul unei “reușite” vitejești te vei lovi de ceva la final.

Te vei lovi de conștiința ta. Te va șoca brutalitatea vinovăției pentru actul tău și gustul amar pe care ți l-a lăsat. Orice act intenționat distructiv aduce după sine remușcări. Din punctul ăsta de vedere filmele fac un mare rău. Prezintă de o manieră seducătoare, din punct de vedere grafic, actele de violență. Dar lor le lipsesc mijloacele de transmitere ale senzatiilor postfactum încercate de inițiatori. Maxim eroul nostru privește trist în zare 1 secundă. Gest care oricum scapă interpretării marii majorități de spectatori.

Sfatul meu practic este ca atunci când simți că ți-ai dori să iei atitudine nu lăsa lucrurile la jumătate. Continuă fantezia până la capăt. Nesimțitul ăla care ți-a tăiat calea în trafic și pe care te-ai urca nițel dacă ai avea un tanc e și el un personaj complex. Nu stiliza scena ignorând deliberat amănuntele care te încurcă.  Dacă simți că vrei să te răzbuni gândește-o până la capăt și vezi dacă mai vrei.

Vizualizeză că îi dai “ceea ce merită”. Apoi începi să te gânedști cum l-ar afecta asta. Ce efecte ar avea o daună materială asupra cuiva care poate are copii poate are rate poate nu mai poate folosi mașina care e mijlocul prin care ajunge la muncă. Imagineazăți că poate se grăbea că a primit o veste proastă poate era neatent că tocmai suferise un deces în familie. Poate că era îndrăgostit poate, poate, poate…

Următorul pas este să reevaluezi dacă te-ai mai simți la fel de satisfăcut să îți duci fapta la bun sfârșit. Fi ca un croitor măsoară de 10 ori înainte să tai pentru că o tăietură e mult mai greu de “netaiat”  laloc.

Nu lăsa alegerea pe DA în mintea ta fără să o parcurgi până la capt. Pentru că așa cum scrie și în acest articol

nu avem controlul deplin asupra cauzelor si al reacțiilor noastre. Nu lăsa la întâmplare posibilitatea ieșirii la suprafață a unei traume emoționale de care nu ești conștient. Gândurile repetate creează anumite reflexe mentale. Situații similare ne creează paterne de reacție.

Mereu ai vrea să faci ceva când nu ți se dă prioritate pe trecerea de pietoni. Repetarea aceste fantezii poate face ușor introducerea ei categoria reacțiilor acceptate. O astfel de alunecare subtilă la nivel mental a unei fapte de pe modul NU în modul DA sub contextul unei stari de stres și oboseală te pot face să reacționezi cu o violență și o viteză ce te va surprinde chiar și pe tine. Pentru a evita luptele ulterioare cu conștiința (care nu sunt chiar drăguțe) sfatul meu e să nu lăsați nici o fantezie de acest gen neexplorată până la capăt. Nu judec în nici un fel alegerea făcută de cineva, vreau doar să vă atrag atenția asupra riscurilor de a acționa fără să mai apuci să alegi. Sau să acționezi conform unei alegeri superficiale.  Sunt multe vieți distruse din acest motiv.

Anunțuri

Acțiuni

Information

15 responses

10 06 2010
Crash

Cred ca intr-o oarecare situatie, alegerea noastra e in stare sa schimbe cel putin 90% din rezultatul final. Fie in bine, fie in rau.

10 06 2010
VreauUltimulLoc

Important e sa fii constient de ce vrei cu adevarat sa nu actionezi fara sa fi ales. Restul e drumul fiecaruia, e loc si pentru oameni „rai” si pt oameni „buni”.

10 06 2010
Crash

chiar asa, daca n-ar fi cei rai, nu s-ar putea evidentia cei buni. presupun ca e valabil si invers… 🙂

10 06 2010
VreauUltimulLoc

Nu cred ca exista buni si rai doar oameni care fac fapte in acord sau dezacord cu anumite seturi de reguli. Reguli de cele mai multe ori relative.
Sigur exista cauza si efect un sistem moral mult mai eficient si mai de incredere.

10 06 2010
Crash

nu ma refeream la reguli ci la ce sta inscris in constiinta omului. Cand esti rautacios cu cineva ca sa-l faci sa sufere inseamna ca incalci reguli? Nici o regula nu spune ca ar trebui sa fi altfel. Evident, mai exista si valente culturale si de alte naturi, dar divagam…

2 07 2010
Maica Parvatia

… se spune ca bataia-i rupta din Rai de cand sinodul a hotarat asa ca sa-l exonereze pe Sfantu’ Patru de bataia cu joarda care i-o aplicase unui pacatos. mdeci e dogma si de-aia putem sa o luvam in considerare nu, dupa care sa facem ce ne taie capul. cu asumare sau fara. echilibrul tot se va instaura intr-un mare fel in legea firii. dupa orice scapatare din canoane. cu cat greshala mai mare, cu atat mai dihaie pedeapsa pe capul pacatosului. da’ nu-i pedeapsa cum iti spui, e echilibrul lucrurilor. caci nu sta in puterea noastra sa judecam gresitilor nostri.

2 07 2010
VreauUltimulLoc

De aceasta noi vrem sa ne ferim de pacatul cel mare al prea vicleanului.

2 07 2010
Maica Parvatia

Nejudecand gresitilor nostri si nici acele intamplari care aleatoriu si ades ne par gresale tzesute in calea vietii noastre, cu mult mai aproape suntem pe calea spre imparatia cea cereasca si noua nu ni-i se va numara ast pacat cand ne-o veni randu’ al judecat. Discernamantul fie cu tine fiule, cand te dedai cu voie sau fara de voie la interpretari ale unor prezentari vizuale. caci spovada nu-i de explicat sau de inteles sau mai rau, de profitata in urma ei, ci se cuvine a fi primita si trimisa catre Domnul nostru cel atotiertator. si nu frica de bratul legii pamantesti e cea care trebuie sa-ti carmeasca bratul sa nu-ti lovesti aproapele, ci frica de Dumnezeu – care e cu pacat numita asa, cand e in fapt iertaciune.

2 07 2010
VreauUltimulLoc

In fapt ai adesea dreptate :).

2 07 2010
Maica Parvatia

🙂 In fapt lumea dreptilor e aia care nu-i bine sa o incurci cu a viilor.
Cum iti spuneam, treceam si eu pe-aici si analizam nivelul de dogmatism al parohiei si influentele pagane. sint de la osho ( macar putin 🙂 ? sau ai ajuns la aceleasi concluzii pe alte cai cum ne indeamna prin rugaciune abatia noastra ?

2 07 2010
VreauUltimulLoc

Eu am o memorie firava si o minte febrila. Asa ca e greu sa localizez precis sursa unei idei.
Am citit si osho si inca cativa autori de genul acesta acum ceva timp asa ca e posibil ca in creuzetul introspectilor mele sa se gaseasca si influente de la el/ei, dar acum as fi in stare sa jur ca aceste idei mi-au venit mie :)).

2 07 2010
Maica Parvatia

Toate-s vechi si noi sunt toate…, nu te mai intreba si nu mai socoate ca te-ar pashte niscai amnezie – pentru ca se stie ca acela care e un original, are de fapt o memorie slaba. important e sa le folosesti cu folos de oriunde le-ai fi luat si pe toate la timpul lor. miroase bine de tot a osho. pe langa scripturi, maica, mai ramaneam singura in toata abatia si ce sa fac, ma rugam de iertare si dadeam pe sfantu’ youtube. pana nu m-a prins staretu’ ca uit de cele sfinte in fata calculatorului si nu mi-a dat canon, nu m-ama potolit. asa ca nu te jurui ca nu-i nevoie. de lucruri bune ducem lipsa, nu de senilitati si nu-i bine sa te jurui in fata nimanuia 🙂

6 08 2010
TheAlphaFemale

de asta vizualizez eu ce vizualizez, ca nu are cum sa se intample 😀 … treaba cu trauma emotionala e f adevarata, dar nu ai cum sa nu lasi la intamplare din moment ce nu esti constient de ea… nush… zic…

22 08 2010
paispe

Daca s-ar putea da note si la comentarii, Maica Parvatia ar primi numai 5 stele de la mine 🙂

27 08 2010
Maica Parvatia

🙂 Versetul 14:1 Si ne fereste pe noi de pacatul caderii in autoadmiratie, dar fix aceeasi parere am si eu.
Zicea un preot cu har la o slujba de maslu ca numa’ cei slabi cu duhul ar fi modesti ca au motiv intemeiat ) Despre obiect, numai de bine, ca o mai smintesc si eu prin balariile naivitatilor. Da’ daca-i blog, blog sa fie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: