Nu e chiar ăsta titlul poveștii dar e din seria aia. O să îi placă duuuamnei.
Erau doi prieteni, unul era creator de modă iar altul vidanjor. Se descurcau amândoi bine financiar cu afacerile lor. Apoi a venit o criză economică și lumea a început să nu prea mai cumpere haine d-astea jmechere dar de treaba ailaltă tot s-a ținut.
Așa că al nostru creatorul de modă a cam intrat în datorii și s-a plâns la amicul său de treaba asta.
-Bă coaie am cam ajuns la fundul sacului și nu știu pe unde să scot cămașa. La propriu și la figurat.
-Lasă coaie că te împrumut eu pe termen nelimitat, că mie îmi merge constant. Treci mâine pe la mine să îți dau cât îți trebuie.
S-a dus botezatu’ la amicul lui și vine ăsta cu un teanc de bani mânjiți de căcat, scuzați cuvântul teanc. Când vede armani banii îi ia cu dezgust și se posomorează (există acest cuvânt?). S-a cam rupt filmul între ei și înainte să plece îi zice cu năduf. Bă coaie dacă vroiai să mă ajuți nu puteai să îmi dai și mie niște bani nemânjiți de căcat? Pula mea ăla ar fi fost un gest frumos dar așa…
Atunci vidanjorul i-a zis.
-Băi prietene, sincer să fiu, eu nu privesc căcatul cu aceiași ochi ca tine. M-am obișnuit cu el prea mult așa că nu am mai realizat că pe tine te poate deranja. Dacă îmi dădeam seama nu era mare jmecherie să spăl banii înainte. Dar acum îmi cam pare rău că ți i-am dat. Adica puteai să îmi zici fără supărare ca să îți dau niște bani curați decât să te superi așa.
Așa că modistul a rămas o senzație de ciudă în loc să se bucure că cineva i-a întins o mână să iasă din belea fie ea și plină de căcat. Iar râmătorul în dejecții a rămas așa cu un gust de tristețe și părere de rău în loc să se simtă mulțumit de gestul său binevoitor.
Morala nu există, cam așa e viața plină de situații ciudate cu doi pierzători în loc de doi câștigători doar pentru că nu putem mereu comunica și înțelege pe celălat.
Când cauți să aibă unul dreptate și altul nu sansele sunt minime de succes. Mai bine lași supărarea deoparte și mai lași orgoliul deoparte și încerci să îți lărgești orizontul și să vezi fondul de dincolo de formă.
Zic și eu …
VreauUltimulLoc 
mie mi-a placut! 😉
Bravo!
super. nu am inteles prea bine, dar super!!!!! ori esti tu prea profund ori io prea cu creierii in apa. oricumm super post:))))
merci :).
muieti-s posmagii?
bani spalati zici ?/ ori vad eu niste subtilitati care nu este, ori aia de erau invatati cu bani spalati s-au afundat in cacat…………… 😉
Vezi tu niste subtilitati care nu este pentru ca sunt spuse destul de direct.
Sa-ti fie rusine cu aceste cuvinte obraznice”muieti” =)).
nu este, sau nu este spus direct? este niste cuvinte ingrozitoare! futu-le mama lor de cuvinte. 🙂
Este spus direct, mai direct de atat ar insemna sa dau nume :)).
vrem nume! vrem nume! sa facem o greva ceva? eventual o bataie in namol,sau poate un concurs de maieuri ude!
Numele sunt irelevante denumesc oameni care joaca roluri care ii cuprind mai mult sau mai putin.
Daca mi-ar place sa pictez in loc sa desenez as incerca sa ii pictez sufletul dar asa in tonuri de gri… pierd esenta.
glumeam, te pierzi in amanunte filozofice. 🙂
Sau poate ca am un simt al umorului mai dubios :)). Raspunsul a fost special exagerat filozofic sa ne mai radem si noi.
cam dubios, ce-i drept. poate nu esti in starea de spirit corespunzatoare , ti-a taiat din pensie sau din salariu?!
p.s. de (cu) cine trebuia sa ne radem ?
Dubios e starea mea normala, intre noi sa ne radem… ca baietii. Iti explic eu pe parcurs.
wawwwww! intrevad un parcurs lung.
Sa iti iei merinde.
la drum cu tine nici foame nu am. 🙂 iar insetarea mi-o potolesc din lacrimile revarsate de cititoare. hi hi hih
Saratura aia?
oare cum o fi viata unui vidanjor? oare cand se duce ‘sa-si pudreze nasul’ se gandeste ca mai bine il lasa asa, ca dupa aia tot el trebuie sa faca curatenie la locul faptei?
Nu e chiar asa ca poate face un coleg curatenie deci poate ca face cu elan sa ii plateasca polite lu’ ala.