Îmi vine să fac și eu un post după modelul lu’ femmeletale, ala de a coborât ea în rândul publicului. Da’ eu mereu am fost acolo, eu mereu am zis că scriu pentru cine citește. Așa ca demersul meu are o altă direcție. Vreau să scriu un post în care să mă plâng.
În ultimul timp mi s-a cam luat de scris pe blog, nu știu exact de ce dar multe articole le-am scris doar în minte și nu le-am mai publicat. Asta nu e vina nimenui, doar ca nu am mai simțit eu acel impuls să spun ceva. O fi un sentiment de zădărnicie care mă cuprinde sau poate că trebuie să îmi concentrez atenția în alte direcții.
Ignorând modul în care lumea ajunge pe blogul asta. Majoritatea căutărilor de pe google sunt total stupide și fără legătură cu nimic din blog, poate doar cu niște expresii mai lejere folosite în unele posturi. Rămâne ideea ca anumiți oameni chiar citesc, dar se pare ca numarul lor este în scădere când nu comentez pe alte bloguri. Deci nu prea contează ce scriu eu dacă nu mă și promovez.
Iar eu nu prea mai am chef să mă promovez. Asta nu ar fi o problema că niciodată nu am avut ca țel să am un blog important în blogosferă. Mai intim e mai bine, poți să tratezi mai cu atenție pe fiecare și nu există o presiune de a păstra o poziție anume într-un clasament. Ce mă cam dă înapoi este faptul că simt că nu mă fac înțeles corespunzător.
Am observat un anume tip de comentarii, nu multe, dar ideea e că sunt. Comentarii care îmi atrag atenția că scriu niște truisme. Nu neg, scriu adesea truisme dar tocmai ăsta e și scopul blogului, să scriu adevărurile mele în timp ce le descopăr eu. Stiu că iarna nu-i ca vara din carți dar eu scriu doar când înțeleg eu efectiv și experimentez asta. Dacă cineva e înaintea mea cu experiența probabil că nu are mare însemnătate ce scriu dar când cineva e în urmă sau la același nivel poate că îl va ajută să vadă că mai e cineva pe acolo.
Al doilea tip de comentarii sunt cele care îmi atrag atenția că vorbesc teoretic și că filozofez că practic nu se poate. Acestea sunt mult mai multe și acestea practic mă fac să îmi dau seama că nu sunt în stare să mă exprim suficient clar. Unul din scopul acestui blog este de a înregistra evoluția mea într-o direcție spirituală. Nu într-o religie anume nu într-o doctrină anume, mai mult în a mă descoperi pe mine ca o ființă cu mai multe dimensiuni.
Nu scriu pe blog despre ce citesc în cărți, deși multe idei sunt prezente și în cărți. Nu, eu scriu pe blog doar ceea ce am încercat și ce am verificat pe pielea mea că funcționează. Normal că asta nu e o mare validare (statistic vorbind), dar totuși nu fac filozofie și teoritizare de concepte. Eu fac teste pe mine ale acelor concepte pentru a le verifica autenticitatea. Așa că da se poate spune că fac filozofie dar fac filozofie aplicată. Nu scriu ca să îmi dovedesc talentul de scriitor pe care și așa nu îl am.
E un fel de: uite ce am mai încercat azi sau uite: ce am înțeles din ce am încercat ieri. Iar procesul ăsta de evoluție spirituală nu e ceva așa ce se întâmplă din când în când și mă ia prin surprindere, nu o întreagă suită de acțiuni coerente. Implică riscuri și implică conflicte de multe ori cu oamenii de lângă mine pentru fiecare schimbările pe care le fac.
Deoarece de multe ori întâmpini o rezistență atunci când spui cine ești cu adevărat. Dar apoi oamenii care te iubesc se apleacă și se uită mai bine la tine și văd că e mai bine așa și te împaci cu ei.
Mă oftic așa puțin cănd vorbesc despre ce testez pe pielea mea și cineva îmi spune că e folozofie, nu din orgoliu nemângâiat ci pentru că simt că poate că ar conta să pot transmite acea informație mai bine astfel încât oamenii care nici nu concep că așa ceva e posibil să sufere o schimbare de optică în avantajul lor.
Eu scriu pentru cei care sunt azi cum eram eu ieri și care vor să fie mâine mai bine. Nu cred că drumul meu e cel mai grozav dar și așa ca exemplu negativ sau de ineficiență dc e folosit și tot e ceva în plus. Scriu pentru cei ce spun că iubirea necondiționată e o poveste sau că o vicisitudine ce ne întrerupe cursul comod al vieți nu poate fi depășită cu iubire și nu poate fi înțeleasă. Că nu poți fi mult mai fericit dacă gândești corect și că astea sunt fantazme sau doctrina unei secte aberante. Că fericirea nu este posibilă și că schimbarea nu e posibilă. Dar nu îmi iese cum aș vrea eu și nu prea reușesc să transmit ceea ce încerc.
VreauUltimulLoc 
am trait sa te citesc pe tine lamentandu-te. 🙂 dar o faci intr-un mod asa analitic si dragut incat nu m-am putut abtine sa nu zambesc. dau o bere pe chestia asta! 🙂 cand vrei tu ca suntem unul langa altul.
si ca sa-ti rapsund cumva, eu nu cred ca e importanta cantitatea celor care vin sa te citeasca ci calitatea putinilor care te citesc mereu. si daca vin mereu, acei catva sunt incantati sau gasesc ceva interesant la scrierile tale.
pe de alta parte, truismele si cliseele devin adevaruri de viata atunci cand te dai cu capul de ele. ele au valoarea care li se impune literar (adica zero) doar cand le copiezi din carti sau din viata altora. pai „te iubesc” e cliseu doar cand nu-l spui cu inima. dar e profund atunci cand il simti. si exemplele pot continua la nesfarsit.
Eu nu ma plang de calitatea cititorilor sau de numarul loc ci de capacitatiile mele de a transmite ce vreau. Cred ca nu sunt suficient de abil in a comunica. Ma mai lamentez si eu ce crezi ca sunt mai cu mot?
ba eu cred ca modul in care scrii transmite excelent ce vrei sa spui. e vina unora dintre cititori ca nu te inteleg. si mai cred ca sunt multi care vin si comenteaza fara sa citeasca complet sau fara sa-si dea silinta sa inteleaga. doar pentru promovare…
te alinţi, muiuţ. ştii bine că „ala de a coborât ea în rândul publicului” nu era asta. am mai discutat că eu nu am nevoie de feedback şi nici nu dau doi lei pe el. îmi vine să îţi zbanghesc una peste faţa aia frumuşîcâ a ta, aşa, prieteneşte.
Soro, era o paralela.
Tu scrii pentru tine si o data ai scris un articol ca pentru public.
Asa si eu in general scriu pentru cititori ceea ce descopar eu pe mine si o data am vrut sa ma lamentez ca nu sunt in stare sa o fac mai bine.
Un drak, nu are prea mult sens dar in mintea mea a fost o paralela perfecta, las ca stiu eu mai bine :)).
da, da ştii tu mai bine. bine că eşti tu deştept.
de aici lipseste ceva!? si nu numai de aici… Ce dezamagire!
asa cum bine spui, pentru ca sa te inteleaga ceilalti ar trebui sa fie pe-aproape cu nivelul de evolutie. ori cand acest lucru nu se intampla apar si aberatiile in comentarii. o sa te obisnuiesti la un moment dat si cu acest lucru. daca ai ajutat macar o persoana sa faca un pas inainte, deja trebuie sa te consideri multumit.
Nu ma deranjeaza comentariile nu cred ca sunt aberatii, in general fiecare parere detine un adevar personal, pe care il respect.
Dar atunci cand tu spui ca o cana e alba si cineva intelege ca e neagra e un indiciu ca nu te exprimi corespunzator.
ca de exemplu pe mine cu un BI despre care doar auzisem. acum stiu si ceva despre el pt ca m-ai impulsionat sa-l butonez. si-mi place 🙂
P.S. merci ca am aparut in blogroll-ul tau 🙂
Nu e mare lucru.
Eu ti-am citit o parte din articole. De ce revin? Pentru ca intr-adevar am gasit in scrierile tale niste preocupari autentice, o auto-analiza destul de profunda si pentru ca si eu am trecut prin genul acesta de introspectie si ma bucura sa vad ca oamenii sunt interseati sa se descopere si sa se accepte asa cum sunt(indifernet de metoda prin care o fac). Asadar felicitari pentru ceea ce scrii. Despre chestia cu promovarea cred ca ti-ai raspuns singur. Site-ul tau nu este unul comercial, dar este valoros.:)
Saru’mana
Dragul meu, hai să-ţi fac un compliment- că văd că ai nevoie:)
Sunt 3 bloggeri pe care îi citesc în mod constant, unul -stau cu el în casă, 2-VreauUltimul Loc şi 3 – un altul care spune lucruri pe care mă interesează…în rest, mai trec din când în când cu vederea ce a mai apărut şi cum. de promovat, hmmm, mă lipsesc să las comentarii, dar mai fac şi asta uneori.
De ce te citesc? Pentru că îmi place perspectiva din care priveşti lucrurile, pentru că simt ceea ce scrii şi ştiu că vine din experienţa ta, îmi place subtilitatea ascunsă în cuvinte, îmi place să te citesc, să te descopăr dincolo de ele.
Vorbeam ieri cu Bogdan şi mă întreba de ce să mai scrie dacă lipsesc cititorii? Şi i-am spus şi lui cum îşi spun şi ţie…pentru că aveţi un stil propriu care altora le lipseşte şi care pe unii îi ajută. Scoateţi din mintea voastră nevoia de a fi citiţi, de a fi apreciaţi.
Eu ştiu că ceea ce scriu a ajutat anumite persoane. Mă lipsesc de comentariile lor…dacă eşti atent la mine sunt puţine comentarii…dar ştiu că cei care au avut nevoie de infomaţie au venit, au găsit-o şi au plecat mulţumiţi. În general cei nemulţumiţi lasă comentarii.
Aşa că scrie în continuare, dragul meu că scrii bine. „geniile au fost apreciate după moarte” aşa că…
Nu ma mai lauda :)).
Cine e trei? Ca in general am vazut ca avem interese comune poate imi recomanzi un blog interesant.
Ba să te promovezi. E extrem de important. Am închis pushthebutton deocamdată, dar doar pentru a-i da altă formă. Mai bună sper. Sper să nu renunţi.
Nu e cu renuntat, astept noua forma.
http://codulluioreste.blogspot.com/ 😀
Nu ai tu nicio vina. Tocmai am sters mesajul pe care am vrut sa ti-l trimit initial pentru ca mi-am dat seama ca raspund pe-alaturi. Si asta nu pentru ca nu am inteles sau pentru ca nu te-ai exprimat tu clar, ci pentru ca o bucata mica din ce ai scris a facut mai mult zgomot la mine si ma apucasem sa scriu despre mine, asa, fara legatura cu ce ai transmis tu. Eu cred ca ce faci tu aici e foarte bine. Mie imi place, e sincer si autentic.
O sa mai fac atunci.
offtopic: Ce părere ai despre locul 3?
Inca nu am. Ca nu am citit nimic de la el si nu am vazut la tv ca nu ma uit. da o sa citesc sa vad.
Mda..
Ai văzut ce rar scriu de câteva luni? La mine pe blog am dat de aceeaşi situaţie ca la tine, vizitatori penibili, care vin şi pleacă fără să aibe măcar curiozitatea să vadă mai mult. Cineva mi-a spus că nu ştiu să mă expun bine, a criticat grafica, etc etc (făcută cu mâna mea îţi dai seama cum a intrat informaţia, mai ales că eu eram convins că am dat lovitura cu structura actuală). Apoi observam cum idei măreţe, clare şi sincere, treceau în arhivă fără să fie atinse de nici măcar un comentariu, unele articole nici măcar nu ajung acolo unde ar trebui să ajungă.
Nu fac nimic pentru ele, întradevăr, cu atâta SEO m-am săturat să mai fac şi asta, e un căcat de situaţie, să ai blog, să scrii lucruri care te preocupă, tu le înţelegi, e viziunea ta, o vrei transmisă omenirii şi ajungi să dai cu capul de momente în care trebuie să faci şiretlicuri.
Asta înseamnă să te promovezi, să te comporţi ca un idiot. De ce? SEO pe scurt este modalitatea prin care arăţi pe internet aşa cum poate un calculator să te vadă. Google este un calculator muist, idiot, fără pic de inteligenţă, doar cu capacitatea de a face un căcat de job la un nivel aberant de mare, să citească, să memoreze fără să înţeleagă, milioane de pagini web.
Peste toate, vine idiotul de internaut, care habar nu are de sistem, şi culmea, google a ştiut că e idiot şi îl ia uşor cu totul, de îi dă şi momente în faţa browserului. Găseşte ce să-i dea să vadă, o oră cât stă el pe net. Dar, peste toate, rămânem noi, webmasteri, autori, care trebuie să facem pe dracu în patru, să ajungem cât mai aproape de cei care să ne fie vizitatori, apoi cititori şi poate unii şi prieteni.
O tâmpenie, mai am puţin şi mă fac musulman şi dau o bomba la google. Nu e o soluţie.
M-am regăsit în ce ai scris mai sus, şi Jorjette m-a uns cu două trei complimente, cum că viziunea mea e diferită, ei îi place etc etc
Ştiu şi eu asta, ba de asta continui să dau din gură, că spun altceva, dar totuşi nu am învăţat că sunt singur şi singur voi fi, restul oamenilor sunt aşa de umplutură. Mă afectează că orice aş face nu-i voi simţi aproape aşa cum încep să mă simt pe mine.
Apropo, m-am apucat să merg la radio. Am avut o emisiune chiar ieri, şi la cat de bine m-am simţit .. mă mai duc că oamenii de acolo m-au umflat cu complimente, au râs cu mine .. şi cică şi ascultătorii au fost încântaţi. Pentru mine situaţia a sunat bine că şi aşa nu mai ştiam cum să mai comunic eficient cu oamenii mei dragi. Radioul este o oportunitate, şi eu ca blogger cu drag îmi mut stilul de la scris la vorbit .. măcar aşa ştiu că nu mai oblig vizitatorul să citească 10 paragrafe a câte 5 rânduri, că poate îi testez răbdarea la maxim, că poate ideea generală e simplă dar cum mie îmi place să vorbesc, vorbesc mai mult.
Acum şi comentariul ăsta, nu îl va citi oricine. dar cine îl va citi, va ajunge la paragraful ăsta, care, culmea, completează ideea generală, şi mai bine.
Deci, (acum e stilul meu unic de a vedea lucrurile, exact cum m-a cocoloşit jorjette, cum că asta îi place la mine), tu spui aşa :
1. „Vreau să scriu un post în care să mă plâng.” Eu zic că până acum asta ai făcut, acum poate eşti conştient, dar sper că nu vrei să îţi aduc citate din articolele din urmă. Uită-te la unu, care vrei tu, mai lung în texte, şi vezi că te plângi. Nu te etichetez, dar când intru la tine să te citesc, mereu găsesc un paragraf măcar dacă nu tot articolul, în care te plângi.
2. Foloseşti negaţii prea multe .. ţi-a explicat jorjette care e ideea cu negaţiile. Şi eu fac acum aceeaşi mişcare, am auzit că vrei pe viitor să elimini şi tu negaţiile, foarte bine, numai că să moară mama ce greu e dacă toată viaţa nu ai dat nici un ban pe felul cum vorbeşti la nivelul ăsta de lexim, neinteresant pentru unii (un simplu nu).
3. Tu te plângi de trafic, frate, nu e bai, ascultă la mine. Ai mai multe comentarii la articole decât am eu. Ce înseamnă asta, că dacă ai scris şi măcar unul a citit, gata, punct ochit punct lovit. Eu am articole pe care nu le înţelege nimeni, iar dacă crede cineva că l-a înţeles îmi lasă un comentariu care pentru mine e clar ca bunăziua că e offtopic (cum spune jorjette), dar el nu ştie, el crede că şi-a spus părerea.
4. Nu vreau să par interesant, dar ştiu secrete. Uite unul pentru tine, ca să fii citit de cât mai mulţi trebuie să scrii cât mai puţin şi nici odată să nu finalizezi articolul cu concluzie fixă ci doar probabilităţi. Chiar dacă tu o ştii clar. Las-o moale, lasă articolul în aer, că aşa vin comentarii şi vin cititori. Aberantă faza asta, că revin la chestia cu SEO, ăsta e tot un fel de SEO, unul psihologic. Îi manipulezi pe oameni, unii nu ştiu, şi mă oftică faza asta că eu ştiu, le zic şi ei dacă citesc, ies de aici de la tine de pe blog, apoi mâine sunt aceeaşi roboţei, fac ceva şi cred că ei deţin controlul. De cele mai multe ori când te apuci să comentezui undeva, aşa rapid să-i spui ceva, îţi vine o idee să completezi. Eu am probat, am primit comentarii cu idei despre care am vrut să scriu în articol. Apoi, un articol, tot psihologic e secretul, nu trebuie să aibe mai mult de 5 paragrafe a câte maxim 3 rânduri. Paragrafele scurte sunt citite, la fel şi cele care sunt lungi dar prima idee este tare, clară, directă, sinceră, cu mesaj puternic. Cu alte cuvinte, vezi câte chestii poţi să faci ca să îţi prosteşti vizitatorul? Îl prosteşti, el nu se prinde, şi eu iar mă oftic, că pot să fac asta, îi spun că o fac, el iese de pe blogul meu, apoi a doua zi repetă acelaşi căcat şi în altă parte, că sunt unii care fac ce spun eu, inconştient şi le merge bine şi ei spun că sunt bloggeri buni, apoi aud de unu ca mine care se chinuie cu tehnicile astea manipulative, de căcat la o adică, şi spune în sinea lui „ce tare sunt, uite ăsta acum a descoperit asta”… dar diferenţa stă în faptul că eu nu vreau să folosesc o tehnică .. şi de asta o sa îmi bag pula în el internet, că e mai prost decât îmi închipuiam.
Mă lupt cu morile de vânt, am ajuns să sper că pot crea un program, un google care să gândească singur. Nu e greu, dar mă sperie gândul că asta va revoluţiona totul, şi nu cumva să vină unul să mă linşeze.
E, ce zici, sunt cel mai tare cititor al tău? Îmi dai un 10 pentru nuvela tip comentariu?
Cine a ajuns la ultimul rând, adică ăsta, sărumâna şi numai bine …
Publicitate:
http://121416.co.cc/ aici poţi să asculţi muzică de pe altă planetă, nu-ţi spun care, dar te rog să ghiceşti!
Esti nebun si tu :)). Bun comentariu, oricum mie mi-a placut. E bine sa te mai usurezi uneori.
Credeam că va ieşi mai lung ca articolul, dar se pare că e la fel sau poate puţin mai mic.
Totuşi, ce este cel mai important din tot comentariul e publicitatea, aşa că o bag şi acum (te invit să faci şi tu la fel la mine) …
Publicitate:
http://121416.co.cc/ aici poţi să asculţi muzică de pe altă planetă, nu-ţi spun care, dar te rog să ghiceşti!
Nu te supara pe jucatori pentru jocul pe care il joci :).
Atâta tot?
cred ca si viceversa e valabila. asa cum ei nu te pricep pe tine , nici tu nu pricepi – probabil – comentariile lor. nu c-ar fi mare inginerie, ci pentru ca diferentele-s date de idolecturi. tu zici p-a ta, ei o pricep p-a lor.
nu-i niciun bai. se intampla sa dai si peste oameni care vorbesc aceeasi limba cu tine – ceea cred eu e o afacere rezonabila – mai bine decat deloc.
Clar, totul e sa ne intelegem intr-un procent rezonabil.