Poate că e așa

21 04 2010

O viziune interesantă.

Cum ai putea să îți definești modul de acțiune în viață pentru a fi în acord cu tine căt mai mult. Ce e bine și ce e rău. Sau mai simplu ce să faci și ce să nu faci.

Să acționezi în orice situație de așa manieră încât să te reprezinte și să fii mândru de actul tău. Să acționezi conform gândului tău cel mai înalt și autentic. Practic acțiuniile tale și gândurile tale sunt amprenta ta prin lume. Cum vrei să fii? Ce te reprezintă?

Dacă îți pui întrebarea asta înainte de orice, repet de orice, acțiune nu ai cum să greșești.

Atunci când spui că ești fricos îți place această stare de fricos? Dacă da atunci e ok dacă nu atunci începi să acționezi fără frică. Fără frică nu înseamnă brutal înseamnă demn.

Vrei să iubești și să fii iubit? Atunci acționează de așa manieră. Cum? Păi e simplu începi să exprimi ce simți față de oamenii din jur. Să vă dau un exemplu. Mă gândeam acum câteva zile dacă îmi vine greu să spun cuiva că îl iubesc. Am ajuns la o concluzie bizară. Pot să spun oricui că îl iubesc bărbat sau femeie mai puțin unor oameni anume. Vreți să știți cui nu pot să îi spun te iubesc?

Mamei mele și mai ales tatălui meu. Tatălui meu mi-ar fi cel mai greu să îi spun că îl iubesc. Cât timp o să fiu așa e clar că relațiile mele cu ei vor șchiopăta.

Se pune problema de ce e moral sau etic mă refer la orice acțiune ce nu e reglementată de lege. Cum alegi ce să faci și ce nu. Eu cred că orice e permis atâta timp cât asta e alegerea ta. Vrei să înșeli să jignești să fii om rău și crud. Poți să o faci dacă o simți cu toată ființa ta. Cine poate să te condamne?

Pentru că unu e altfel asta nu înseamnă că toți trebuie să fie la fel. Oricum eu nu cred că există om malefic și care să nu aibă nici o parte bună. Atunci când se privește pe sine va exista acolo o dorința ascunsă sub zecile de măști și sub zecile de obiceiuri denaturate un om care vrea să fie bun și să facă bine. Există o conștiință care dacă o lași să decidă nu mai ai nevoie de nici un cod al bunelor maniere.

Ăsta nu poate fi impus trebuie să fie făcut din inimă iar dacă cineva nu simte e o cruzime să îl obligi. Dacă nu ne-am fi mutilat de mici pentru a corespunde mediului exterior oare cine am fi. Cine suntem noi cu adevărat?

V-ați întreabt vreodata?

-Ce vreau eu acum să fac, ce mă reprezintă?

Apoi să o faci 24 h pe zi 60 de minute pe ora iar în fiecare minut să te întrebi cam de 120 de ori.

Până întrebarea devine un zgomot de fond și apoi se transformă într-o atitudine. Iar din acea atitudine începi să creezi o noua personalitate complet în acord cu continuul răspuns la aceea continuă întreabare. Nu e un efort așa de mare pe cat pare. Pentru ca orice deviere de la aceea atitudine se simte printr-o emoție negativă. Cum acționăm sau gândim altfel decât suntem cum simțim acea senzție de greșit. Mulți s-au educat să treacă peste ea. Părinții care zic că nu au de ales, că trebuie să se sacrifice pentru copil. Nu există copil fericit cu un părinte sacrificat.

Mereu o calea de a mulțumi pe toți există. Dar unii preferă să se oprească la o viață de chinuri pentru a nu o căuta.

Chiar cred că dacă am acționa cu toți dupa adevărata noastră natură ar dispărea nevoia legilor, ar dispărea nevoia alarmelor, a cheilor de la ușă. A băncilor pentru că nimeni nu ar mai avea nevoie să țină bani în exces iar alții să se împrumute. Pentru a schimba ceva trebuie să faci exerciții să începi de undeva. Dacă tu nu asculți vocea din tine atunci cine să o asculte? Nu e un efort mai mare decât ala pe care îl faci să o ignori, asta e cu siguranță. Atunci când te ignori pe tine vei experimenta o continuă nefericire.

Anunțuri

Acțiuni

Information

10 responses

22 04 2010
notthespoon

Of. Ştii cum sună? Ca un pasaj dintr-o carte din aia de „selfhelp”. În general cărţile astea, şi tu acum, emit nişte truisme care trebuie să fie valoroase fix prin evidenţa lor, sau cum să zic. De la cel ce le citeşte e aşteptată o reacţie din categoria: (palmă peste frunte) „cum de nu m-am gândit.. ce simplu e.. era evident” etc. Lucurile astea nu au o valoare, sau au una superficială, şi sigur nu sunt calea spre fericire, demnitate, etc. Dacă te întrebi de 120 ori pe minut ceva, orice, pierzi un timp în care chiar ai fi putut să faci ceva concret care să te facă fericit. Şi la fel cu zgomotul de fond, care te împiedică să auzi chestii care altfel ţi-ar fi poate de folos. Nu ştiu dacă genul ăsta de filtru e util. Adică ştiu că pentru mine nu e.
Sunt de acord totuşi cu prima parte, şi anume cu faptul că lucrurile trebuie gândite, chiar şi cele mai simple. Şi că trebuie constant să te întrebi cu ce te ajută acţiunea X şi la ce-ţi foloseşte obiectul O. E normal să te întrebi în momentul în care o decizie conştientă importantă e necesară. Filtrul ăsta e bun.

22 04 2010
VreauUltimulLoc

Sunt pur si simplu ganduri care mi-au trecut prin cap sigur ca nu sunt originale 🙂 si e exact ce spui tu mi-am dat cu palma peste frunte.
In alta ordine de idei nu lua adlitera aia cu intrebatul a te intreba efectiv e nevoie doar cand nu o faci de loc.
De fapt e vorba de a ajunge intr-o stare in care actionezi conform gandurilor tale si esti constient de actiuni nu reactionezi automat ca un robot dupa tipare invatate.

23 04 2010
Crash

nu merge asa cum spui tu. ce te mai faci cu raspunderile? sa zicem ca-ti doresti cu tot dinadinsul acea libertate pe care nu o poti ignora pentru ca te macina. dar ai acasa unul care desi e matur se comporta ca un copil si moara fara tine. nu la propriu. dar are efectiv nevoie de tine. si nici nu-l poti rani spunandu-i ca pleci. si uite-asa libertatea pe care ti-o doresti si ti-o repeti de 120 de ori ep zi devine doar un deziderat. sau cine stie, pana la urma gasesti puterea de a parasi copilul mare si de a trai cu ideea ca l-ai ranit, plecand.

23 04 2010
VreauUltimulLoc

Ce spui tu nu e ajutor dat cuiva, e protejarea in fata unei frici bolnavicioase.
E un menajament ce face omul slab sa se afunde in acea slabiciune.
Tu incepi sa il percepi ca pe o povara, incepi sa il desconsideri si sa il consideri stresant. E o relatie ce trebuie sa se destrame sau sa evolueze, e o lectie de tarie si pt tine si pt x. Ai gasit un exemplu care sa confirme axact ce am zis.

Daca respecti cu adevarat pe cineva nu stai cu el din obligatie .

23 04 2010
anaid

e nevoie sa ne punem intrebari inainte de a actiona? sau vine din educatie si din bun simt? cred ca actionam asa cum gandim,in speta ca niste bolnavi in cazul mintilor diabolice si uman atunci cand avem o doza de bun simt , altruism ,respect………….si multe altele care tin de „un caracter” 🙂

23 04 2010
VreauUltimulLoc

Eu personal pot sa spun ca am actionat de multe ori din reflex sau fara sa ma intreb ce vreau cu adevarat. Si asta devine obisnuinta cu timpul. Trebuie sa te dezveti de ea.

23 04 2010
anaid

c’e la vie!

23 04 2010
anaid

c’ est ( stiam c-am gresit grav pe undeva)

26 04 2010
brightie

nu indraznesc sa-ti dau sfaturi – mai ales ca presupun ca nu asta „cauti” cu acest articol, insa in faculta am invatat o smecherie foarte utila.
i se intampla oricui sa aiba o zi in care s-o trezit cu fata la cearceaf sau whatever i-o murit pisica. deloc intamplator lumii nu-i pasa de dramele tale de buzunar, deci trebuie sa te duci la job si, mai mult decat atat, s-ar putea sa fie nevoie sa mai si zambesti din cand in cand.
treaba e ca daca te prefaci afabil de vreo cateva ori, a treia oara s-a putea sa fii afabil fara sa vrei.
poate si cu „te iubesc” catre parinti merge… zic…

26 04 2010
VreauUltimulLoc

Indrazneste sa imi dai sfaturi, nu e nici un capitol in care sa nu caut o idee noua.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: