Iubire=Cunoaștere

18 03 2010

A cunoaște înseamnă a iubi și a iubi înseamnă a cunoaște.

Nu pot susție această afirmație într-o dispută dialectică dar închide ochii și încearcă să pătrunzi înțelesul ce reiese din aceste cuvinte.

A iubi fără a cunoaște nu este decât sentimentalism superficial, un romantism iluzoriu, fără fond și fără formă vie. A cunoaște fără a iubi este doar calcul și măsurătoare.

Se va găsi cineva să spună că uneori atunci când cunoști ajungi să nu mai iubești. Eu aș spune că deși potențialul oricărui om e infinit totuși starea prezentă nu e. Astfel că avem capacități limitate de cunoaștere și implicit de iubire. Pentru a îți depăși limitarile este nevoie să fii conștient de ele. Dacă atunci când cunoști ceva nu poți să îl iubești poate că nu îl cunoști îndeajuns.

Necunoașterea, prin  definiție (în neconcordanță cu dicționarul dar în concordanță cu observațiile mele empirice) vine la pachet și cu o stare de ignoranță asupra ei. Omul când [nu cunonoaște] nici nu e conștient de asta. Realizarea ignoraței lui este primul pas pentru a evolua. În prelungira citatului de la început aș adăuga că relizând ignoranța lui face primul pas spre a-și crește iubirea. Adevărata sa avere, pe care are datoria să o sporească prin viața pe acest pământ.

Când suntem în fața unei noțiuni noi se declanșează voluntar sau involuntar mecanismele de a căuta punctele slabe sau nesustenabile ale conceptului. Vă rog acum să abordați aceste cuvinte altfel. Căutați să găsiți punctele tari să găsiți adevărul din cuvintele acestea. O dată cunoscut acesta va asigur că posibilele vulnerabilitățiile vor ieși singura la iveală. Pe lângă asta ferițivă de interpretări dualiste. Dacă ceva nu e complet adevărat nu înseamnă că e complet fals. Dacă ceva nu e bun nu înseamnă că e rău.

Nu pentru că ar mai fi ceva în afară de bun și rău (e o problematică care ma depășește) dar pentru că ce azi e rău mâine dacă înțelegi, dacă cunoști poate deveni bun.

Mergând la extrem a cunoaște totul înseamnă a iubi totul… sună a Dumnezeu.

Coborând spre uman să evităm capcana de a înțelegere prin cunoaștere disecarea rațională a atomului. Cunoașterea are dimensiuni ce transced inventarierea proprietăților unui obiect. Cunoașterea e completă când pe lângă forma sa intelectuală beneficiază și de o formă intuitivă. Nu îmi găsesc cele mai potrivite cuvinte, să zicem că trebuie să cunoști cu mintea cu inima și chiar cu mai mult de atât. Cunoașterea absolută cred că e iubirea fără curiozitate, fără curiozitate venită din frică.

Te cunosc atunci când chiar dacă nu știu ce vei face nu am nevoie de măsuri de siguranță și garanții căci iubirea mea pentru tine mă face să fiu în deplină siguranță. Iar curiozitatea relativ la tine nu se manifestă ca o asigurarea că nu vei faci ceva anume care m-ar prejudicia ci ar consta în bucuria de a observa orice manifestare a ta. Surprinzătoare dar în același timp exact în acord cu întreaga ta formă.

Îmi ești cunoscut fără a știi ceea ce ești și astfel fără a mă plictisi.

Cuvintele și noțiuniile se duc mereu în absurdul logici, în construcții paradoxale dar totuși în perfect acord cu înțelegerea fenomenului. Nu știu dacă s-a înțeles ce am vrut să spun, dar sunt sigur că dacă cineva vrea să simtă ce am vrut să spun va reuși.

Vă urez o zi bună si aș vrea să ajungem să ne cunoaștem mai bine.

Anunțuri

Acțiuni

Information

23 responses

18 03 2010
Crash

Domnule, ma uimesti pe masura ce te citesc. Perfect de acord cu tine. Ca sa parafrazez ce-ai scris mai sus, repet ce-am spus cuiva drag acum cateva zile: iubirea pura n-are nevoie de dovezi. Cand ajungi sa iubesti perfect, nu mai ceri nimic, doar oferi. In dragoste nu este frica, nu?

Cam asta ai vrut sa spui?

Dar arata-mi tu cu degetul unul (barbat sau femeie) care e in stare sa nu ceara nimic sau sa se simta in deplina siguranta, sa nu incerce cumva dragostea partenerului sau. Eu nu cred ca exista si desi uimitor si frumos, eseul tau e doar o manifestare teoretica.

18 03 2010
VreauUltimulLoc

Poate ca e teoretic si limita tinde la infinit nu atinge infinitul totusi e asa de aproape. Mai bine incerci sa te apropii decat sa te resemnezi ca nu vei atinge.

Plus ca poate urci in varful muntelui dar ar fi o prostie sa excluzi muntele varful fara munte nu este nimic. Varful exista doar in contextul muntelui si iubirea absoluta exista doar in contextul iubirii umane, imprefecta dar perfectionabila.

18 03 2010
Crash

Sau poate ca tocmai pt ca tindem catre perfectiune si facem eforturi sa ajungem acolo e o piedica suficienta pentru a nu ajunge niciodata. Sau poate perfectiunea e plictisitoare si urata. Si imperfectiunea pe care o traim noi, umanoizii, plina de tremur si fluturasi in stomac e mai placuta decat infinitul de care vorbesti.

19 03 2010
VreauUltimulLoc

Nu cred ca prea multa lume face eforturi sa tinda spre perfectiune iar suferinta e tocmai din departarea de perfectiune.
Nu fluturi in stomac sunt problema ci posesivitatea excesiva si sufocanta si ridicarea omului iubit pe un piedestal pe care nu poate sa traiasca alea sunt problemele. Cum am si zis faptul ca nu atingi perfectiunea nu trebuie sa fie frustrant caci drumul pana acolo e magia.
Spre deosebire de resemnarea sau balacirea in mlastina de sentimente alternative dragoste – ura. Intre care oscilam cand cineva ne bate pe ceafa si apoi ne intoarce spatele ca are treaba.

18 03 2010
Hell

O fata a scris la un moment dat chestia asa:
„Îmi doresc să iubesc fără să aştept nimic în schimb şi să mă bucur de ceea ce am, să nu mai tânjesc după iubirea şi aprecierea nimănui.
Dar dacă mă mulţumesc cu puţin, sau cu nimic din partea celorlalţi nu e de fapt lipsă de respect pentru propria-mi persoană?
Oare dacă nu îmi permit să am aşteptări de la ceilalţi nu înseamnă că nu îmi permit să am încredere în oameni? ”
Mai exact e vorba de blogul asta http://doaraici.blogspot.com/

18 03 2010
VreauUltimulLoc

Nu cred a avea asteptari inseamna a avea incredere. Lipsa de respect pentru persoana ta este sa iti targuiesti iubirea ti-am dat imi dai. Pe de alta parte astfel de lucruri nu ti le doresti decat asa la nivel „vorbim discutii”. Ori ai atins nivelul ori nu, nu te poti preface ca iubesti.
Daca vrei sa discutam notiuni cum sunt iubirea si libertatea din spatele redutelor fricii si ale auto protectiei paranoice nu cred ca vom descoperi ceva. Eu o iau ca pe o aventura, pasesc cu prudenta dar pasesc inainte. Intai cultiv forta necesara gestului si apoi il fac,cand mergi intr-o aventura riscurile sunt nestematele pe care le culegi.
Cand am de ales intre frica de a fi ranit si nesabuinta de a imi lasa pieptul liber sa respir mireasma vietii aleg fara sa clipesc.

Ps: eu cred ce spun basmele romanilor, natura tine cu eroii pozitiv :D.

19 03 2010
Alexa

Imi place mult articolul si raspunsurile tale la comentarii. Imi doresc si eu sa pot trai fiecare clipa cat mai frumos, sa reusesc sa nu-mi fac planuri sau sperante, sa iubesc… pur si simplu… Inca nu am ajuns acolo, inca nu am scapat complet de frica dar incerc sa ma educ, sa ajung sa iubesc si sa accept fiecare persoana exact asa cum este.

19 03 2010
VreauUltimulLoc

Daca iti spun ca tot ce ai de facut este sa vrei, ma crezi?
Daca vrem restul vine pe parcurs, curge natural.

19 03 2010
Helena

manca-l-ar mama de filosof. 🙂

19 03 2010
VreauUltimulLoc

Da promiti ca fara dinti, da? =))

19 03 2010
Helena

si filosof si porcule care esti si cu pielicica sensibila. asa ceva mai rar. sunt impresionata. pana la hohote de ras. 🙂

20 03 2010
Jorjette

Citind articolul de mai sus mi-am amintit de cursul de Psihologia religiilor, la care ni s-a vorbit despre sinergia speranţă-iubire-credinţă, care la fel cum ai spus şi tu mai sus, una fără celelalte (sau fără alta) rezultă altceva.

20 03 2010
VreauUltimulLoc

Acelasi adevar ne vine intr-o infinitate de reprezentari iar noi ne impiedicam de reprezentare (incompleta prin definitie) si refuzam sa admitem adevarul. Desi o voce in noi striga deschide ochii.

20 03 2010
pushthebutton

A cunoaște poate însemna a iubi, apoi a iubi îneamnă a uita.

21 03 2010
VreauUltimulLoc

Sau a cunoaste iar si iar.

20 03 2010
Jorjette

A iubi înseamnă a uita?

20 03 2010
SickLove

A uita de tine și de propriile-ți nevoi…a uita că, poate, ai suferit altcândva dintr-o altă iubire…

21 03 2010
Jorjette

Asta e o perspectivă cam personală, e o definiţie pe care eu nu pot să i-o atribui Iubirii.
VreauUltimulLoc tind să cred că vorbeşte de Iubire, nu de falsa iubire care crează nevoi, suferinţă, şi multe altele…

21 03 2010
SickLove

Bineînțeles că este o perspectivă personală, iar în viziunea mea, iubirea adevărată creează toate acele lucruri.
Și dacă m-aș referi la cea mai pură formă de iubire, iubirea de Dumnezeu, tot nu aș putea nega suferința – cei mai mari credincioși ai tuturor timpurilor au avut de îndurat cele mai mari suferințe, iubindu-l pe Dumnezeu.
Așa cum o văd eu, iubirea înseamnă și uitare de sine.

21 03 2010
VreauUltimulLoc

Uitare de sine ca o topire a egoului dar nu ca o jertfa pentru ceva. Intelegand jertfa ca eu iau de la mine sa pun la tine. Iubirea nu implica agresiune fata de ceva nici chiar fata de tine. Trebuie sa nu mai existe mine altfel gestul isi pierde din valoare.

21 03 2010
SickLove

Cred că toate formele de iubire implică un anumit grad de sacrificiu, acea „jertfă” necondiționată, care vine să întărească sentimentul.

Dacă tot am pomenit de Dumnezeu, nu pot să nu mă gândesc la Iisus, care și-a dat viața pentru iubirea față de oameni, dar și pentru iubirea față de propriul său tată. La rândul său, Dumnezeu și-a sacrificat unicul fiu, tot din iubire față de oameni.

La un alt nivel, iubirea pe care-o are un părinte față de copilul său implică întotdeauna sacrificiu și renunțare, implicit suferință.

Cât despre legătura dintre iubire și cunoaștere, la fel, cred că este o chestiune relativă, iubirea apare mai ales acolo unde există o anumită doză de mister. Iar o să-l pomenesc pe Dumnezeu, dar oare câți dintre noi îl cunoaștem cu adevărat?

Cred că prin prisma acestor lucruri poate fi analizată și relația de iubire dintre un bărbat și o femeie, nu văd de ce acestui tip de iubire i s-ar aplica alt set de reguli.

21 03 2010
strelnikov

ei na. si’atunci cum se face ca dragostea dureaza [maxim] 3 ani?

lets not get high with apa rece, lol. iubirea [spre deosebire de atasament, prietenie] se naste din necunoastere, din proiectie, din imaginatie, din viol etc. iubirea NU e cunoastere. dimpotriva.

22 03 2010
VreauUltimulLoc

De ce amestecam dragostea cu iubirea?
Iubirea aia din viol si necunostere eu nu cred ca e iubire cred ca e mai mult o criozitate si o tendinta masochista, iar aia din proiectie e o fuga de realitate si un strigat de ajutor.
Vorbim de iubire dincolo de eros (nu il exclud) dar cuprind si celelalte forme iubirea intre frati prieteni parinti copii etc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: