Declarația de independență

3 03 2010

Intriga:

Eu astăzi după 2 săptămâni și ceva de la ultimul reset de bios am curajul să declar. Am probleme cu băutura. Nu sunt alcoolic dar atunci când încep să beau nu mai mă opresc la momentul oportun.

Când mă îmbăt nu mă duc să mă culc ci devin hiperactiv spre agresiv și inevitabil prost. După o îndelungă perioadă de autoamăgire cum că de fapt e cool să beau, că de fapt mă simt bine, că de fapt pot să beau cu cap, în fața evidentului am depus armele. Rezultatul este clar, sunt prea prost ca să am voie să beau.

Istoric:

Când spun lungă perioadă chiar e lungă, am început să beau în clasa a 5-a, palica de piersici era un fel de vodka aromată. Luam câte o gură din sticlele pe care le pitea mama de tata :D, mi se părea distractiv. Următoarea fază era să ies cu surorile mele mai mari în oraș prin clasele 6-8-a. Ele responsabile din fire mă serveau cu 100 de vodka cu 100 de garone alb. O combinație grețoasă dar atunci din mimetism mi se părea bun. În clasa a 9-a m-am îmbătat prima oară rău, din 2 l de vin tare. A fost prima oară când am vomitat de la băutură. Pe atunci meniul meu obișnuit în discotecă era 100 de vordka dată „capac” 1 bere “să o stingă” și o sticlă de cotnari așa la relantiu. Asta asa să mă înveselesc. Aveam probleme cu timiditatea și nu mă simțeam în largul meu altfel. În a 9-a spre a 10-a m-am îmbătat rău la mare și a fost ultima oara când am băut vodka simplă atunci am băut vodka cu paharul de apă de 200 cred ca 0,5 l.

Scoțând vodka din meniu am trecut pe gin. 300-500 de gin era doza zilnica recomandata pe seara de discoteca. În clasa a 11-a parcă am avut un alt derapaj crunt cu 5 pahare de 100 de gin date capac de la bariera din costinesti până în disco tineretului distribuite uniform în terasele de pe drum, cred că a mai fost și niste bere în discotecă.

Când am aflat nota de la bac (9,51 meritam =)) )a fost ultima seara pentru câțiva ani când am băut vin 2 sticle în 40 de minute prima dată capac.

Cam atunci am început să beau bere (dacă vodka, vinul si ginul erau scoase), adică nu 1,2 cât beam până atunci, de la 6 în sus. În anul 1 de facultate am atins apogeul la bere cu peste 14-16 beri pe noapte. După o perioadă de câte o beție pe săptămână am revenit la un ritm mai normal. Am descoperit whisky, după mai multă vreme am descoperit și limita la whisky cred că iesisem din facultate. Se pare că jumătate de sticlă capac are un efect greu de gestionat.

În ultimul timp nu prea am băut dar și când am băut am sărit peste 1l de tărie. Așa că gata mi s-a pus pata, mă fut în ea de băutură.

Capcane ce trebuie evitate:

Prima este că timpul de când nu ai mai băut nu se calculează în zile. Nu, asta a fost o capcană pe care mi-am luat-o mai demult. Se calculează în evenimente depășite. Adică dacă tu nu ai ocazia să bei 3 luni nu ai făcut nici o brânză, mult mai tare e să stai 3 zile consecutive când ieși în club.

Doi, tu-ul ăla care spune o sa beau doar puțin dispare după ce bei puțin așa că nu mai are cine să își reamintească.

Trei dacă desemnezi pe cineva care să îți atragă atenția cănd depașești limita e o capcană. Că ăla care e la limită(tu semi beat) nu cunoaște înțelegerea ta(treaz) cu terța persoană. Așa ca nu va avea succes să te oprească.

Patru mă îmbăt rar deci nu e o problema. Fals, e o problemă pentru că îmbatatul rar și rău îți fute organismul mai rău ca ala des și domol, plus că faci idioțenii mult mai mari.

Nu te poți simți bine dacă ești treaz, fals. Te poți simți bine și treaz.

Metodă:

Mă rog după ce mi-am povestit eu mie ce vă zic acum a trebui să trec la faza practică. Ai nevoie de o formulă magică de care să te agăți când tentația va veni. Pentru că tu ai așa niște planuri în minte dar ele sunt caca moale când există tentație. Atunci ai nevoie de un sistem bine pus la punct. E greu să refuzi pe unul care vine să te ia la bar în timp ce stai să faci calcule mentale și să îți pledezi cazul.

M-am gândit eu, cu cine se dă lupta cea mai mare? Pai cu mintea și cu nervul meu. Când vreau să beau îmi vine un gust de “mă fut în tot”. Astfel că m-am gândit că nervul ăla e bun dar nu e folosit cum trebuie. Eu puneam în balanță niște reguli de bun simț care poate că nici nu erau ale mele cu nervul meu de moment, clar că nu aveau șanse de izbândă. Astfel că am schimbat strategia. Am ajuns la concluzia că am nevoie de un principiu care să se unească cu identitatea mea, cu personalitatea mea pentru ca nervul să lucreze în favoarea mea și dușmanul să fie o poftă de moment și reflexele formate.

Aici e tot secretul în a renunța la orice dependență, să stabilești cine ești tu în această relați. Să ajungi să vrei tu să renunți și tu-ul tău să lupte cu dependența nu tu-ul tău să lupte cu ce îți spun alții că e bine.

Atunci am analizat băutul din manieră proprie.

Ce înseamnă băutul pentru mine? Păi înseamnă distracție. Bun și mai ce? Păi eliberare de stres.

Bun dar ce are la baza asta? Păi o fugă din fața realității și o lipsă de apreciere a mea față de mine.

Ce înseamnă asta să fug din fața realității? Pai înseamnă că Dumnezeu (ființa care mă iubește necondiționat și care îmi vrea binele )îmi dă niște experiențe ca eu să învăț ceva din ele. Iar eu le alterez și le încețoșez că nu pot să le duc altfel.

Bun și care este motivul pentru care fac eu asta? Pai că nu mă apreciezi și îmi e rușine cu mine și că nu știu să apreciezi viața și fug din fața ei. Că nu pot să mă simti bine așa cum sunt și apelez la această metodă.

Bă când am ajuns eu la concluzia asta mi s-au încruntat sprâncenele și privirea mea tăioasă a trecut prin perete (te bag în pământ când îmi ia privirea foc).

Adica eu sunt laș și mă pitesc sub pătură în fața experiențelor date de viață? Adica eu las momente unice să treacă pe lângă mine, închid ochii la ele și mă resping pe mine din viața mea?

Pentru ce asta? Pentru o pofta, pentru o senzație falsă, pentru o iluzie? Futu-i mama mă-sii (e cu doi de i?) de treabă, păi eu dacă îmi pun mintea mut carpații la marea neagră și mă face pe mine o lașitate de copil speriat? Dă-o mă încoace că o eviscerez cu mâinile goale și mă îmbăiz în măruntaiele ei de frică și iluzie.

Acum să o luăm la pachet:

Acum dacă am ajuns în atitudinea potrivită, de pitbul însetat de sânge, trebuie memorată stare și înglobată înntr-o formulă concisă care să o trezească în tine la momentul precis al tentației.

Deci am nevoie de ceva care să îmi readuca aminte că a bea e o neagare a mea ca liber arbitru, o fuga din fața prezentului, o capitulare în fața unei pofte fizice, o nesocotire a energiilor universului care lucrează pentru a mă ajuta să evoluez. Practic îmi vând viața.

A rezultat:

Mă face pe mine un pahar?

Până acum am doua evenimente la activ în care am învins tentația și în care m-am simțit bine fără să beau. Nu e mult ca număr dar e mult pentru mine ca și nivel al tentației pe care l-am învins și mai ales că am putut să nu fiu afectat de asta și să nu mă plictisesc nefiind băut. E important că am simțit că [eu lupt cu tentația] și nu că [niște vorbe goale luptă cu mine].

Cine să mă învingă pe mine, cine poate să mă aducă în genunchi împotriva voinței mele?

Anunțuri

Acțiuni

Information

25 responses

3 03 2010
Mihneea

„Adica eu las momente unice să treacă pe lângă mine, închid ochii la ele și mă resping pe mine din viața mea?”

As spune ca asta se intampla in orice dependenta… Si nu e revoltator?…

Felicitari pentru articolul foarte personal si detaliat, e o inspiratie sa citesc si despre zbaterea altora de a scapa de dependente si de a se regasi pe sine. Nu-i usor, dar vad ca ai facut deja pasi importanti. Intrebarile acelea sunt intrebarile-cheie… Iar starea de furie corect orientata e in etapa asta lucrul cel mai normal si nimerit – daca pot sa fac o paralela cu cazul meu… :). E semnul, cred, ca te-ai aliat cu partea din tine care trebuie (dupa cum bine ai descris) si ca ai gasit in tine si resursele sa faci schimbarea.

4 03 2010
VreauUltimulLoc

E impropriu spus ca m-am aliat cu partea care trebuie ca nu cred ca suntem facuti din mai multe parti. Practic am realizat ca inchideam ochii si fugeam mintindu-ma ca astea sunt placerile vietii.

3 03 2010
ceacarete

Stii… monologul asta il faceam eu cand am incercat sa ma las de fumat. Singurul motiv pentru care m-am lasat a fost falsa veste cum ca vine barza. Cand am aflat ca barza a uitat drumul, am reinceput. DUpa, m-am lasat zicandu-mi ca nu ma face pe mine o tigara… din nou ceva luni fara… pana mi-am dat eu seama cat e de fain sa fumezi o tigara la malul marii… si atunci, mi-am dat seama ca imi place… deci, daca tu crezi cu adevarat ca nu placerea te impinge in pacatele aburilor, go for it… da esti sincer?

4 03 2010
VreauUltimulLoc

Eu tocmai am spus ca placerea ma impinge sa beau. Problema e ca a cauta placerea in bautura e o lasitate, si e o fuga de experientele mele. Daca sunt stresat sunt cu un motiv, nu fugind rezolv cauza. Asa ca prefer sa stau acolo in stres si sa analizez de unde vine pana cand inteleg si ajung sa ma simt fericit fara stimulenti de aceasta natura. Sigur ca e foarte misto sa ajungi acasa si sa deschizi o sticla de tuborg strong rece dar asta ma face sa ignor de ce nu e foarte placut si altfel.

4 03 2010
ceacarete

pai…. daca e din placere, atunci nu exagera… cam asta am vrut eu sa evidentiez… e ok sa bei cate o gurita de ceva… dar o gurita sa fie, una pe zi… nu o sticla…

insa, una e placerea si alta e refugiul…

4 03 2010
VreauUltimulLoc

Am incercat ce spui tu dar inevitabil am ajuns la o sticla, asa ca nu mai incerc cu jumatati de masura.

4 03 2010
ceacarete

pai, atunci nu e placere…. e nevoie…

Chestia asta am descoperit-o de cand am citit cartea aia… mi-am dat seama ca nu mancam inainte, dulciuri din placere… pur si simplu le mancam… placerea disparea de la primele guri, dar eu continuam. Acum, mananc doar cand imi este foame, si pana simt ca sunt ok… si gata… nici o gura in plus, caci sunt constienta ca e inutil.

oricum, ma bucur pentru tine, ca constientizezi problema. Insa… am mai invatat ceva…. nici abstinenta nu e buna, caci cand vei scapa… mai rau iit vei face… cauta o cale de mijloc…

4 03 2010
VreauUltimulLoc

Poate ca o sa caut o cale de mijloc dupa ce sunt in echilibru. Cat timp simt nevoia sa beau in anumite situatii nu e echilibru e sclavie.

4 03 2010
Cristescu Bogdan

Dacă ai ceva mai bun de făcut faci, dacă nu, continui cu ceea ce faci. Alcoolul e aşa o figură de stil, o materializare a unor caracteristici, în spatele lui eu văd şi ce ai scris tu pe ici pe colo dar mai văd şi un nostim, o caricatură a omului. Nu ştiu dacă să bei este o problemă, uită-te la tine, prin acest articol ai putut face corelări mai profunde, deci alcoolul e doar o mască.

Fain să ştii că ştii ceva despre tine nu?

4 03 2010
brightie

eu astept tortul aniversar 😀

4 03 2010
VreauUltimulLoc

Mai e pana sa merit un tort.

4 03 2010
brightie

apai stiu… eu te momeam doara.

5 03 2010
pure soul

sti..este o vorba…”nu exista nu pot,ci nu vreau”…si este atat de reala cu practica incat nu ai cum sa nu o iei in calcul…:)
lupta cu noi insine este o lupta pe care trebuie sa o castigam…dar numai in cazul in care costientizam ca ce a ce facem este bine pentru noi….
ma bucur ca ai realizat ca nu intotdeauna ce-ti place este si bine…daca nu-i cu masura….
la intrebarea „Mă face pe mine un pahar?”…..nu ne face nimeni decat noi insine…si asta este valabil nu numai pentru un singur „viciu” ..vrei, te lasi….nu vrei spui ,nu pot..:)

5 03 2010
VreauUltimulLoc

Nu pot sau alta pledoarie sau nu spui nimic dar faci in continuare.

5 03 2010
pure soul

daaaaaa….poate fi si varianta….”nu spun nimic ,dar fac incontinuare”….dar aici, in cazul asta, unde e lupta cu E-ul tau?…….:|
aici ataci „miseleste” persoana ta……:(

[Ps:Ti-am pus comentul aici ca banuies ca mie imi raspundeai.(vreauultimulloc)]

5 03 2010
mama_lu_VreauUltimulLoc

ne-ai pliktisit peste masura cu evolutia paharului de coniac din cls 5 pana in prezent…

5 03 2010
VreauUltimulLoc

Si ce ai vrea tu sa imi bei ca sa te incarc de entuziasm direct de la sursa?

5 03 2010
Cyuba

bautura asta bat-o vina. si eu tot ma amagesc si zic ca nu mai beau in viata mea. nici eu nu beau zilnic, in ultima vreme nici macar saptamanal. dar si cand prind bautura prin preajma …. pana la urma este optiunea noastra ceea ce facem cu viata si sanatatea noastra. problema e ca daca nu spui stop si nu mai pui strop de bautura in gura, nu te opresti. sa zicem ca nu mai bei timp de 6 luni. dar daca dupa 6 luni esti inrtr-o pasa proasta te faci pulbere cu prima ocazie …

in rest sa auzim numai de bine
cyuba

5 03 2010
ceacarete

uite de asta am zis eu sa gasesti o cale de mijloc pana nu e prea tarziu… vorba lui Cyuba… degeaba nu mai bei timp de 6 luni, daca, dupa 6 esti intr-o pasa proasta, pulbere te faci…

iti tin pumnii, oricum…

7 03 2010
Helena

hey, v.u.l., eu nu vreau sa te lasi de tot de baut, ca barbatii care nu beau nimic sunt plictisitori maaa, si din cauza ca se plictisesc si plictisesc, ajung intr-o buna zi sa aiba asa niste mutre docile de bunicuti blajini si senili.

8 03 2010
VreauUltimulLoc

Sunt departe de a fi docil si blajin, de senil inca exista dubii.

10 03 2010
Felix-Gabriel Lefter

Salut:)
Eu am alta istorie, dar concluzia seamana.

Diferenta cea mai mare este compusa din doua elemente:
1. Am fost mereu genul care nu face urat la bautura (simtul umorului, sufletul petrecerilor, simpatic, permanent constient de toata daraveaua; bun vrajitor la dame, poet si filosof etc.) Cand se apropia un prag, organismul dadea un semnal subtil, premargator, care traducea in sintagma”stau si eu un pic”… Toata lumea radea, pentru ca stia ce inseamna: somn subit. Uneori ma mai trezeam, dar pastram pozitia orizontala si tineam ochii inchisi, pentru a economisi energia vorbirii.
2. Am inceput tarziu, dupa armata, la 19 ani, si cu alcoolul (pe traseul bere – vin – vermut – vodka), si cu tigarile si cu femeile. Apoi o pauza notabila (doi ani in cap – ma botezasem). Legaturile sunt multe si subtile. O iubire, dublata de muzica rock – la care am un parcurs nestirbit de 31 de ani – m-a tras iar in jos. Acolo unde locul e curatit, diavolii trag legiune. In inca 3 ani ajunsesem la vodka seaca. Peste inca vreo trei (aveam deja 31 de ani) imi trebuia in fiecare zi. M-a tinut asa vreo noua ani, pana cand organismul meu destept mi-a soptit ca nu mai face fata. Rateuri in pat, stari de sevraj cumplite dimineata, care se cereau rezolvate rapid. Cui pe cui se scoate, ca in carusel.
Abia de doi ani incoace am evoluat abrupt. Adio vodka, apoi adio vin, apoi bere cat mai putina. Adio sevraj cumplit. Nu sunt inca imun, dar imi stiu foarte bine masura. N-am mai fost demult pilit. Insa mi-e teama inca sa o tai de tot – nu cumva sa se razbune. Eu n-am renuntat la bautura tocmai pentru ca ma credeam prea destept. Inca sunt. Dar pericolul care te-a pacalit cu atata usurinta de-atatea ori inainte va ramane mereu la cotitura.
Partea cea mai proasta la aceste trei vicii cuplate e faptul ca se potenteaza si se sustin reciproc. Tabietul unei tigari va cere un minim de pahar. Un pahar va cere mereu o tigara in plus. Absenta amandorura te face sa ti se para neinteresante mondenitatile. Nevasta sufera si ea indirect: preferi sa mananci si sa adormi la un film… Cred ca a renunta la fumat e o cheie importanta. La fel cum puterea viciilor sta in a fi impreuna, pot fi dezamorsate impreuna.

Mi-a placut toata vremea sa zic ca sunt bautor, nu betiv. In buna masura, diferenta exista. Dispare insa atunci cand realizezi ca alcoolul nu stie carte, asadar n-are vreme de subtilitati…

11 03 2010
VreauUltimulLoc

Cum spuneam EU sunt prea prost sa beau, pentru altii poate sa nu fie nici o problema.

15 12 2011
Gabi

Pana la urma toti suntem asa,incepem cu jumatati de masura si terminam la sticle.Eu am 20 de ani , in timpul sapt nu consum deloc alcool,rareori o bere dar in week-end,recuperez pt toata sapt! Nu pot sa stau acasa fara sa merg la disco(cel mai mult din cauza anturajului)daca merg la disco tre sa beau , daca beau,tre sa fumez.Am incercat si alte activitati dar inutil! Faza e ca am reusit de cateva ori, am stat si 2 week-enduri (3 zile/week-end) fara sa beau alcool si o sapt fara sa fumez , dar pana la urma degeaba! Ca sa ma simt bine,sa dansez,sa scap de „rusine” si sa fiu mai indraznet tre sa consum ceva(asta doar la discoteca).De multe ori m`am incurajat singur ca reusesc si fara alcool dar a 2`a zi era week-endu si tot acolo eram! Singura cale de mijloc care o vad eu , ar fi un consum cat mai redus incet,incet si fara bauturi tari gen:whisky,votka sau gin! Ca asa stai 1 an ,2 fara si cand scapi”recuperezi” tot! Sper sa reusesc si sper sa reusesti si tu! Postul tau m-a facut sa mai ies din „carapace”!Mult succes pe viitor!

15 12 2011
VreauUltimulLoc

Eu am gasit echilibrul, m-am concentrat pe sport si acum derapajele prea puternice interfereaza cu antrenamantul. Asa ca nu prea imi mai vine sa pierd 2 zile cu recuperarea dupa o betie. Plus ca atunci cand beau in club mi-am facut o regula dupa 1 2 shot-uri beau o sticla de jumate de apa. SIstemul functioneaza de minune ajungi in general aproape treaz acasa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: