La drum de iarnă

9 02 2010

Mă întorceam eu către sfântul București  în sânta dumincă asta, și ei (cobitorii adică mama și ăia de la radio) anunțau de zor, drumul greu, omătul mare.

Eu plin de încredere (că omul dacă are credință cât un grăunte de muștar și zice muntelui să se mute ăla se mută) nu mă speriam de așa ceva.

Zburdam eu pe câmpuri viscolite mai ceva ca eroii antici pe câmpiile elizee, când de pe contrasens venea unu’ cu un tir gata gata să vă lase fără povestitor. Mă rog poate că nu era așa de sigură treaba dar eu m-am temut. Cum știți cât vă iubesc, mai ales pe femei, deci din grijă pentru voi am tras de volan cu blândețe în bălării. Adica vara ar fi fost bălări atunci nu erau. Era doar nea, iar neaua e cunoscută pentru proprietățiile sale derapante așa că am rămas ca vaca-n mâl. Numai ca era alb.

Mă dau eu temător jos din mașină, să mă asigur că nu se întoarce ăla cu tirul, să termine treaba. Nu s-a întors răsuflu ușurat, mă uit pe acolo să evaluez situația. Ieșisem nițel de pe carosabil care avea o muchie de 10 cm și nu prea mai aveam cum să ma urc. Între timp a mea fată de bază se dă jos din mașină gătită corespunzător. Haina lungă eleganta, cizme cu puțin toc și fesul meu în cap.  Arăta deosebit ce să zic. Cică să mă împingă. Zic eu nu mai bine urci la volan?

Că eu eram mai potrivit echipat, bocanci de armată pantaloni idem si cu 30 de kg în plus cred că împingeam mai tare. Ea nu, că cică la carmă e nevoie de skill-uri și ea nu se pricepe. Eu nu mă contrazic cu oamenii care vor să își testeze limitele.

Între timp oprește un bun creștin, om serios 100 gk 45 ani mustață. Eu țuști în mașină, a mea a rămas afară să facă treabă cu ăla. Încep căișori mei să împingă cu elan patriotic dandăretelea  să urc bordura cu spatele.

Anvelopele mele de iarnă încep să facă treaba bună și brusc a mea dispare pe acolo, în poziția pe burtă. Ăla a mustăcit că avea mustață mie în schimb mi s-a oprit motorul de râs. Apare ea ca o floare înzăpezită, să zicem ghiocel, cu nasul plin de zăpadă și veselă nevoie mare. Am îmbarcat-o și am purces în continuare.

Restul drumului a fost fără peripeți, da’ a fost bună și aia, calul de dar nu se caută la… ouă.Sau cum era vorba?

Anunțuri

Acțiuni

Information

7 responses

9 02 2010
Porcusorul Radioactiv

Cavalera a ta , nimic de zis. Trebuie sa-i cultivi spiritul asta si sa nu-l lasi sa se piarda. Daca le obisnuiesti sa faci tu chestii nu prea mai ai scapare.

10 02 2010
Sufletel Pierdut

Uite ca exista si romani buni :))). Nu ne putem plange chiar asa, oamenii se ajuta intre ei. Cat despre fata ta…nu te lasa la greu domle` 🙂

10 02 2010
VreauUltimulLoc

Nu, nu ma lasa e de baza. Cred ca e la a 4 a 5-a impingere si la a doua tranta dar cine sta sa numere :D.

10 02 2010
volent

vezi> ti-am zis io ca ai ramas inzapezit? ma rog..ceva cu zapada era oricum:)))) de acum sa-mi spui „mama omida”:))))))))))

10 02 2010
VreauUltimulLoc

Saru’mana mama… omida.

Ps: io nu vroiam nici chip sa recunosc ca ai profetit corect da’ na…

10 02 2010
volent

:)))))))))))) si nu stii tu cum se infig tocurile in zapada de bine:)))

10 02 2010
femeiadeservici

veneati de la mall asa echipati?:)))))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: