Crede în tine

11 01 2010

Într-o relație se ajunge de multe ori la o anume dependență și pierdere de identitate. De multe ori unul din parteneri ajunge să își gândească viața centrat pe celălalt. Voi alege femeia ca făcând asta, pentru că așa îmi vine mie mai ușor să mă exprim. Asta nu înseamnă că ar fi asta o regulă. Fiecare poate să se vadă în rolul care simte că i se potrivește.

Faptele se petrec cam așa. El și ea se îndrăgostesc [sau nu] dar ajung să aiba o relație care îi face pe amândoi să se simtă bine, relația ajunge ceea ce numim „serioasă”.

În acest moment se formează uneori o idee, între cei doi parteneri, cum că unul este mai tare poziționat ca celălalt. Criiterile în general sunt arbitrare de la frumusețe la inteligență până la tarie de caracter sau mai știu eu ce consideră fiecare ca fiind important [care dă mai tare cu pumnul].

Femeia să zicem că își asuma acest rol din dragoste din frică sau din proaste deprinderi, poate că toată viața a fost învățată că e inferioară.

Astfel femeia începe să își organizeze viața treptat după cea a bărbatului. Își împarte programul, își neglijează prietenii rudele hobiurile după toanele barbatului. Ea le face pe toate din spirit de sacrificiu. E o acțiune inconștientă. Lucrurile se fac treptat și asta face situația destul de dificil de observat. Bărbatul care a fost educat de societate să caute dominarea în orice relație de multe ori va accepta această situație chiar cu plăcere.  Prin comportamentul să cotidian va încerca să întărească acest patern, accentuând cu orice ocazie momentele când el are dreptate versus parteneră. Dacă se poate în public pentru a obține confirmarea și din partea altor persoane, astfel augumentând în mintea femeii veridicitatea acestor lucruri. Cu timpul aceste lucruri sugerate sau spuse fațiș ajung să fie un fel de axiomă a relației celor doi. De fapt nu mai e o relație de parteneriat ci o relație de subordonare.

După ce femeia își asuma benevol sau forțat poziția inferioară bărbatul va începe să considere ca fiind real ceea ce până acum era pentru el doar un joc al dominării. Mulți exagerează voit o idee și apoi când văd că lumea o primește ca fiind buna încep să creadă și ei în ea și pierd contactul cu realitatea. Asemeni fiecărui dictator care a început ca un idol al poporului și ajunge un tiran sângeros.

Ceea ce scapă barbațiilor comiși în acest patern de relație este că o dată cu considerația de sine ei răpesc sau acceptă să ia femeii multe alte lucruri. Îi distrug spiritul culoarea și autenticitatea.

E o capcană foarte vicleană această situație și suferința pe care o generează și traumele psihice sunt considerabile.

Deși  bărbatul pare a fi călau și femeia victimă  totuși barbatul este în egală măsura victimă. El își pierde considerația pentru femeia de lângă el, poate ajunge să o înșele poate ajunge să o lovească sau să o asuprească fără nici o remușcare. Ajunge să își bată joc de dragostea lui și să își ducă viața într-o superficialitate continuă. E în capcana de a disprețui femeia și de a nu o putea parăsi pentru a își cauta o parteneră pe măsură. Căci mirajul puterii este greu de abandonat. Traiește alături de o femei al cărui adevărat potențial creator și iubitor nici nu e pe aproape de a îl cunoaște. Pierde în moduri imposibil de cuantificat, pierde frumusețea comunii din viața de cuplu, pierde ajutorul pe care l-ar putea primi din partea femeii, se pierde pe el însuși. Își batjocorește propria măreție sufletească și o face de multe ori fără să își dea seama de asta. Nu e din răutate nu e din cinism sau alte motive, e pur și simplu din lipsă de atenție. E pentru că așa vede la alții în jur sau pentru că e imatur.

Atrag atenția asupra acestei situații tuturor celor care simt că nu mai văd în partenera lor ceea ce vedeau la început. Remedierea e foarte dificilă și implică disponibilitatea de a reconsidera și de a reevalua fiecare gest. Dar cu siguranță primul pas este comunicarea și identificarea problemei. Această situație nu poate fi rezolvată unidirecțional și în nici un caz în scurt timp. E nevoie de un proces intens și dificil de identificare a deselor momente de nesocotire a drepturilor și unui partener de catre celălalt.

Cel “puternic” trebuie să își înfrângă tendința de a lua și să îi atraga celui slab atenția când se nesocotește. Cel “slab” trebuie să își înfrunte frica de a fi responsabil de a primi puterea deciziei în ceea ce privește propria persoană. Nu e ceva ce trebuie subestimat, asemeni unui orb care redescoperă văzul, este un proces dureros și anevoios.

Vă propun un exercițiu de făcut în cuplu.

Imaginați-vă o zi, liberă de constrangeri [gen copii, serviciu],  în care sunteți total debranșat de celălalt [fără telefoane prelungite sau dese sau alt gen de comunicare care să va pună în contact pt perioade prea lungi].

Dacă unul din parteneri reușește fără dificultate să spună ce va face în ziua respectivă[detaliind astfel încât să umple ziua la nivel de minut ] iar celălalt nu poate să își imagineze acțiuni individuale care să îi umple o zi fără să ajungă să se plictisească eu cred că e un semnal de alarmă. Asta nu înseamnă că dacă nu totul e pe roze. Exercițiul de mai sus e doar ceva imaginat de mine deci nu are nici o susținere de vreo natură stințifică.

Atenție la aceast tip de relație pentru că ambii parteneri au enorm de pierdut în moduri inimaginabile. Își neagă dreptul de a fi fericiți și de a se descoperi ca oameni.

M-am întins prea mult, așa că mă opresc aici, deși cred că ar mai fi câte ceva de spus.

Anunțuri

Acțiuni

Information

14 responses

11 01 2010
emotionsfreedom

Ideea este ca a”te contine pe tine insuti/insati” e un lucru extrem de greu si presupune un lung proces de autocunoastere (si ma refer aici la o scanare a emotiilor si nu neaparat la o cunoastere rationala prin prisma rolurilor pe care le jucam). Acest proces de autocunoastere se regleaza in functie de actiunile tale si de cei cu care ai relatii mai profunde. Fie barbat sau femeie (conteaza intr-adevar modelele sociale) avem tendinta sa ne revarsam in celalalt si sa ne confundam cu el ba mai mult sa incercam sa ii cerem sa se schimbe etc. Lucrurile nu sunt chiar atat de simple la nivel de schimbare individuala: tb sa identifici nevoia de schimbare si sa incepi cu a te cunoaste…si nu a te ascunde in spatele unor imagini de cat de frumos si de bun si de neprihanit esti…si implicit ca nu ai nimic de schimbat la tine ci doar celalalt(indiferent cine e el) tb sa se schimbe ca sa iti fie tie bine. So, cauta in tine pentru a crede in tine! ar fi raspunsul meu la acest post.Mi-a placut :).

11 01 2010
VreauUltimulLoc

Sunt de acord cu tot ce ai spus si cred ca esenta e „tb sa identifici nevoia de schimbare” .

Cel mai greu pas e constientizarea stari de dezechilibru si asumarea responsabilitatii pentru asta. Restul e doar o consecinta.

12 01 2010
cum stim sa murim zilnic « Lollitta’s blog

[…] la VreauUltimulLoc. Ca stie sa vada toate partile problemei. Publicat […]

12 01 2010
tequila_cu_varza

Aparent simple :D, relatiile umane parca se complica din ce in ce mai mult…

12 01 2010
VreauUltimulLoc

totul se complica atunci cand incepi sa il intelegi 🙂 sau cand incerci poate e mai corect.

13 01 2010
DulceDeea

M-ai amuţit, dragul meu. Comentariul pe care l-ai făcut despre scrisoarea de la Elixi m-a amuţit. Pur şi simplu. O fineţe a intuiţiei psihologice şi o profunzime rarisimă. Îţi mulţumesc… Dacă îmi permiţi aş vrea să postez din nou scrisoarea de la Elixi şi ceea e ai spus tu despre ea, să nu rămână doar ca un comentariu.

Sunt uluită de felul cum l-ai descris. Mi-au dat lacrimile, aşa păţesc eu când mă răscoleşte ceva, nu te îngrijora. Dar citind rândurile tale am avut acel sentiment orbitor pe care îl avem când suntem în prezenţa adevărului.

Îţi mulţumesc din adâncul sufletului pentru că te-ai aplecat asupra acestei istorii de viaţă – să o înţelegi, să o simţi, să o desluşeşti. Îţi mulţumesc tare.

13 01 2010
vreauultimulloc

Poti sa faci orice cu acel comentariu daca e pe blogul tau e al tau :). Nu ai pentru ce sa imi multumesti, sunt fire curioasa si mi-a facut placere.

13 01 2010
Felix-Gabriel Lefter

Cred ca e mai complicat decat atat. Fireste, barbatul se simte indreptatit sa domine. Insa, daca e chiar bou, grobian, poate intelege asta la modul fizic, chiar (nu cred ca ne intereseaza ce face nea Ghita din Patulenii din Vale cand vine afumat acasa…) Altfel, daca e Mr. George de la oras va domina prin manipulare – arma tipic feminina, sau prin sictir si raceala.
Insa, barbatul e dispus sa concesioneze dominatia femeii, fie din lene sau confort, fie din nevoia de liniste acasa. Aici femeia da cu bata-n gard, deseori. Puterea care i se lasa i se urca la cap. Incepe sa dea semne vizibile, exteriorizante, posesive, educative (in cazuri patologice, ajunge sa se creada mai desteapta decat barbatul). Ea hotaraste ce si cum, iar daca barbatul, tolerant si impaciuitor, zambeste, o apuca dracii. Devine nea Ghita pe invers, mai ales ca nu bea (daca ar si bea, cred ca viata barbatului ar fi serios in stare de risc). La hockey-pe -gheata baietii se mai bat, insa semnul ca se vor bate e dat de faptul ca arunca deoparte crosele. De aceea nu exista hockey-pe-gheata feminin – nu e deloc sigur ca le-ar arunca…
Femeia poate sa faca ce vrea, cu exceptia a trei lucruri:
1. Sa nu ridice vocea la barbat;
2. Sa nu trezeasca barbatul cand doarme (exista o exceptie de la regula asta – se numeste sex oral;
3. Unde sunt casti pe urechi, chitara in mana, meci sau cursa de F1 la TV se cheama ca ea nu are treaba: in acele momente de gratie, femeia trebuie sa inteleaga ca nu exista. Temporar, doar.
Altfel, barbatul spala si vase, face si cafea, intinde rufe, da si cu aspiratorul, daca e manipulat cu blandete si cu decibeli putini.
Femeile trebuie sa inteleaga ca nerespectarea timpului LIBER al barbatului, in mod repetat, inseamna taierea cracii dintre picioare.
In cazul amantei, se traduce prin telefoane insistente si nepotrivite, laolalta cu insistente si frustrari (aici barbatul se simte dator sa presteze mai laudabil, iar daca nu e ‘in the mood’, tocmai pentru ca se simte luat in posesie la stereo, riscurile devin cumplite pentru femeie). De regula, amanta pierde.

13 01 2010
VreauUltimulLoc

Tu acum incerci sa cuprinzi multe reguli care se creeaza pe parcurs si e greu sa le prinz in legislatie. Eu am incercat sa ating sursa problemelor. Anume ca femeia [nu in sensul ca barbatul nu, dar asa am scris eu articolu ca sunt barbat si am ales pozitia aia mai jmechera :)] o data cu abandonarea propriei identitati renunta si la propriul farmec. Cum sa alegi una cu farmec… asta e treaba ta la inceput, dar dc ai gasit-o e bine sa nu o strici [uneori sa o ajuti sa nu se strice] si apoi sa te miri de ce e de kkt.
In alta ordine de idei sunt perfect de acord cu tot ce ai spus.

13 01 2010
roara

hahhaaa.. deci sa imi notez… sa nu imi trezesc partenerul deoarece ma macina curiozitatea in legatura cu modul de hranire a tantarilor masculi- asta mi s-a parut singura regula demna de luat in seama. In alta ordine de idei, prezinti masculii drept niste copii usor de manipulat cu niste dulciuri… ciudat, dintotdeauna am crezut ca barbatii ar trebui sa fie barbati, si nu jucarii, dar cred ca aici am gresit uneori…

13 01 2010
VreauUltimulLoc

Merge sa fiim jucari dar sa te joci frumos cu noi, si sa nu te superi cand plecam la alt copil fara motiv aparent. Poate ca l-am vazut ca e mai sarac si in marinimia noastra…

13 01 2010
gina

nu am experienta unei relatii ‘serioase’ asa ca m-am gandit, cand am ajuns la partea cu exercitiul, la fratele meu si prietena lui
si fratele meu ar gasi repede ceva de facut si prietena lui s-ar plictisi ingrozitor (cum de altfel se si intampla cand din cine stie ce motiv sunt despartiti o zi- mai mult nu a fost cazul pana acum, in .. 4 ani sau nu mai stiu cati au)
asta pt ca el e genul care nu s-ar plictisi nici inchis intr-o cutie ca are o imaginatie prea bogata si ea e genul care dc nu e.. petrecere si aglomeratie totul e plictisitor 😛 metaforic vorbind, desi cred ca merge si.. textual: am petrecut un revelion mai … intre prieteni si am vorbit mult si am ras mult si toti ne simteam bine mai putin ea care ofta ca ce fel de revelion e asta si de ce nu mergem in discoteca 😀
pe de alta parte, in relatia lor se face mai mult ce vrea ea, pt ca ea e suparacioasa si.. fratele meu e mai rezonabil si pt ca are mania asta stupida de a incerca sa impace pe toata lumea
deci nu stiu exact de ce dar.. mi se pare ca exercitiul tau .. nu e bun, de vreme ce mie mi-a venit in minte un exemplu de relatie in care, eventual, el își gândeste viața centrat pe ..ea, dar ea e cea care s-ar plictisi de moarte si n-ar putea să își imagineze acțiuni individuale

13 01 2010
roara

@vreauultimulloc: bine punctat. Notat. bulina alba, this time for real

13 01 2010
VreauUltimulLoc

Mai exercitiu e menit sa arate problema.
Iar problema exista in relatia descrisa de tine. Practic prietene fratelui tau isi gandeste viata prin fratele tau, si il forteaza prin santaj sentimental sa faca ce vrea ea. El acum la 4 ani rezista la a ii face toanele nu stiu daca e si fericit asa.
Problema e ca vine o vreme cand si cel mai impaciuitor om isi aduce aminte de el si atunci o sa se umple ulciorul.
Am fost in situatia asta si pana la urma ti se ia sa iti fie incalcate libertatiile constant.Nu el isi gandeste viata centrat pe ea ci e obligat sa faca asta. Situatie care nu dureaza la infinit o sa i se ia cand se va trezi si o sa intervina problemele in relatia lor. Va ajunge sa il plictiseasca si sa il agaseze.
Am zis ca ar mai fi ceva de spus dar practic eu am zis doar faza finala :), cred ca am uitat cum a inceput totul.
Parca am un deja-vu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: