Există două tipuri de oameni. Unii care sunt dispuși să înșele, o recunosc și se ghidează după acest principiu și unii care sunt dispuși să facă sacrificii pentru a fi corecți.
Cei dispuși să înșele dacă sunt înșelați vor încerca prin toate forțele să cotracareze sau să își ia revanșa dar la final în sinea lor nu vor acuza persoana în cauză.
Pe de altă parte cei ce se conduc după legea echitabilității de cele mai multe ori nu vor reacționa efectiv după ce le sunt înșelate așteptările dar se vor consuma în ei. Vor critica natura umana vor afirma că nu mai au încredere în oameni.
Care vi se pare modul cel mai normal de a acționa?
Dintre cele două tipologi eu cred că cei care își fac cel mai rau singuri sunt cei ce se bat cu punul în piept pentru corectitudine. Măcar oportuniștii sunt mai sinceri cu ei, acționează având persoana lor pe primul plan. Un aspect care este scăpat de multe ori din vedere este reaua influență pe care o au, asupra propriei persoane, gândurile acuzatoare, la adresa altei persoane. A păstra în sufletul tău dușmănie cuiva, eu cred ca e una din cele mai dese cauze de îmbolnăvire.
Știu că nu ne vine prea ușor să acceptăm momentele când suntem nedreptațiți. Eu fac parte din a doua categorie, încerc pe cat posibil să fiu corect cu cei din jur și inevitabil am tendința de a pretinde același lucru.
Problema e că viața ne va da mereu ocazia să ne detașăm de aceste principii și să îmbrațișam o viziune mai tolerantă. Mă refer la iertarea. A ierta pe cineva e singurul act de măreție pe care îl poți face într-o situație pe care o consideri nedrepată. Orice motivație ți-ai găsi pentru a ataca “adversarul” este o iluzie.
Pe termen lung a ierta este o abordare mult mai eficientă.
De multe ori problema aceasta apare în cadrul unei relații. Ceea ce trebuie să înțelegem este că nu există partener care să nu ne înșele așteptarile, cum de altfel și noi le vom înșela pe alea lui. Daca aveți impresia că schimbând partenerul se rezolvă problema, vă înșelați. Este problema voastră nu a lui, voi trebuie să învățați să iertați, să nu mai aveți așteptari, să iubiți necondiționat. Cine speră în relația perfectă în care nimeni nu greșește e nebun. Iar dacă greșim cu toții atunci de ce măsurăm greșelile căutând mereu motivații “obiective” pentru care a noastră cântărește mai puțin.
A ierta pe cineva nu implică sau nu exclude să ne mai lăsăm răniți în aceleași condiții. De fapt măsurile de prevenire nu mă interesează, ci atitudinea sufletească pe care o avem în fața unei nedreptați care ni se face. Cel mai important e să iertăm în interiorul nostru.
Comentarii recente