O noapte de toamnă cu frig și cu ploaie,
Un suflet se sfarmă căci trupu îl îndoaie.
El plânge sclavia, a cărnii robie
Și dorul de aripi și fierul minciunii,
ce carnea flămândă-l impune.
Flămână de droguri, flămândă de sex… o minte nebună.
Nebună și oarbă, se joacă cu focul ce viața o arde.
Îi leagă o viață, și-o moarte-i desparte
Pe cel fără viață de cel fără moarte.
Iar sufletul plânge, când viața se scurge.
Își plânge sclavia, își plânge robia,
Își plânge tiranul cel fără de minte, ce-n viață lovește în suflet orbește.
Fărâmă divină, blândețe supremă,
Iubire ce tace și îndură-n lumină,
A cărnii robie și vină.
marvellous.
Imi aminteste de poeziile lui Bacovia…sinistru si totusi sublim. Este compusa de tine? Pentru ca daca da, tin sa te felicit 🙂
De mine, merci pt felicitari
iar mi-ai furat ma albumu cu poezii pe care mi l-a dat Vadim de ziua mea?
Hai mă mamă nu mai ma pârî la lume :((. Mai „e” și fetili istea pe acilișa.
As fi vrut sa pot zice ceva, dar m-ai coplesit.
„Îi leagă o viață, și-o moarte-i desparte
Pe cel fără viață de cel fără moarte.
Iar sufletul plânge, când viața se scurge.”
Pot sa te citez? Pot?
Daca tot mi-am facut plan de pensie, zic sa mai fac un pas si sa-mi aleg si ce va scrie pe piatra funerara… 😛
Esti invitata mea :).
Dragut. Si eu scriam din astea prin liceu, si eram fan Bacovia. Primul EMO al tarii.
Poezie de taiat venele dupa . Felicitari.
Nu stiu cine e bacovia asta dar simt ca ma plagiaza :D.
Eu nu prea am citit poezi, decat ce era obligatoriu prin liceu.
Io le-am citit exact pe alea care NU erau obligatorii. Pe alea obligatorii le-am SKIPat. De-aia sunt un incult nenorocit care citeste doar SF-uri.