M-am dedat viciilor

Stateam de vorba la un pahar de vin cu kant si cartarescu, îi gasesc plictisitori. Mă luau cu pupincurism ieftin, maestre în sus maestre în jos. Le-am dat finalul și am rămas cu vinul.

Mă gândeam că sunt destul de patetic. Am ceva spice dar nu știu să îmi fac o țigară. Asta e stau fără.

Mă plictisesc crunt, ascult muzică și beau. Când ai 17 ani asta e amuzant când ai 60 e scarbos la 28 cum e. Am nevoie de un interlocutor efervescent. Să îmi solicite neuronul, să mă stimuleze, nu prea se gasesc genul ăsta.

M-am pus să fac o pâine, cu mașină d-aia. Dureaza cca 4 ore, aștia nu știu că eu beau repede? Mâine trebuie să merg la muncă, nu îmi permit mahmureală, am de predat chestii.În ziua de azi omul trebuie să se sacrifice ca să pună o pâine pe masă.

Cânta unu’ într-o manea nu mai pot să sufar banii. Cred că e din ciclul nu mai pot sa sufar pula tare. Vorba pe care ar  zice-o de o femeie către prietenele ei. Adică așa o aroganță maximă.

Nu nu ascult manele, am citit undeva. Sunt așa de cult că și actele de incultură le fac de o manieră cultă. Am o stare de super nervozitate. Nu prea știu cum aș putea să fac să mă liniștesc.

Observ că omul e mișto construit. adica atunci când e enervat tare de tot și nu are ce face trece într-o stare de lehamite. Cum ar veni își bagă în tot și în toate, și o arde în sictir.

Ce vrajeală ieftină e treaba asta. Adicatelea tu ești frustrat până în străfunduri. Dacă ai avea o putere ți-ai arăta adevărata față și micime chinuind și schingiuind. Dar cum ești un grăunte de nisip pe rinichiul unui locuitor al unei zone cu apă dură o lași așa în resemnare. Bagi un „dai în pl mea” și faci gestul ala cu mâna.Cum ar veni lasă mă. Te spargi în superioritate, cel mai deștept cedează.

O muie, revin dacă ai avea o putere… să îi faci să se târască precum viermii în fața ta. Să îi privești de sus sa le spui tu vorba aia grasă

„Mă de ce ai facut mă așa?”

„Măăăăă îți rup căpățâna!!” și te faci așa cu fulgerul spre ei. Cât să scape micul dejun în nădragi și printre muci amestecați cu lacrimi să se târască în fața ta fără speranță de iertare.

Acum vine finalul grandios, când tu acorzi iertarea „Stai bă liniștit că nu îți fac nimic, vierme” și te mai faci o dată spre ei să leșine ca de final.

Dar cum nu se pune problema de așa ceva ne resemnăm.

Dacă cineva e curios, nu m-a suparat nimeni. De altfel eu sunt resemnat din naștere, eu mă prind după că ar fi trebuit să mă enervez.

Doar că ma jucam cu o stare proastă venita de niciunde să vedem cum face. O să citesc maine ce am scris că în general mă surprind momentele mele de creație la băutură.

Cred că natura noastră e prea puternic înfluențată de chimie ca să poți să pui mare bază pe 90% din acțiunile noastre. Iubire/ îndragosteală nervozitate/deficit de magneziu, sensibilitate și romantism / erecție. Peste astea cât din ce spunem sau mimăm e real?

Stiți pe cineva căruia i-ați încredința o putere? Așa una mare să dispună de viața și de moartea celor din jur fără consecințe.

Eu în afara de mine nu cunosc pe nimeni =)).