Cum îmi închipui eu scrisul

30 10 2009

Ai un plan schițat despre ce o să realizezi.

Te pregatesti de treaba, pătrunzi în realitatea ta virtuala. Ai acolo pregatite totul, o mare de litere. Atunci când formează valuri lasă să se întrezărească cuvinte formate haotic si fără legătură. Privești puțin imaginea de ansamblu. Te apropii de „apa” te dezbraci de idei preconcepute și pătrunzi încet.

Privind cu atenție începi să observi fraze ușoare cum se formează în cercuri concentrice lângă picioarele tale ce pățesc în apa puțin adâncă a ideilor. Avansezi agale, te obișnuiești cu temperatura conceptelor.

Îți faci curaj și plonjezi în valuri, începi să te deplasezi cu mișcări line. Lași să alunece pe lângă tine straturile superficiale, să îți mângâie fața. E placut dar nu asta cauți, cauți locul adânc unde nu s-a mai scufundat nimeni.

Iei o gura mare de realitate si te scufunzi.Prin labirintul organic al minții tale realitatea absorbita începe să se metabolizez. Toxinele sunt eliminate iar esența pura este transformată în energie creatoare. Învolburezi apa rece și neatinsă a adâncurilor.

Literele devin cuvinte, cuvintele devin fraze frazele idei, cu cat stai mai mult fără aer/realitate cu atât imaginile devin mai fluide. Știi că nu poate să mai dureze mult dar totuși nu vrei să ieși. Acum totul pare atragator, fantezia începe să ia controlul. Nu mai modelezi tu materia în metafore, ele curg independent și tu cu greu reușești să ții pasul cu ele. Le urmărești fascinat și vezi cum apar mii de fete ale diamantului pe care nici nu le-ai intuit cand ai facu o schița ta mentala.

Începi să îți pierzi claritatea simțurilor, imaginile din lumea asta începe sa se expandeze într-un univers cu mult mai multe dimensiuni. Pieptul te doare, fibrele tale materiale te forțează să revii în prezentul contondent si rigid din total maleabila fantezie.

E ușor să ratezi momentul ultim și să rămâi captiv în ficțiunea dulce, asemeni unui drogat scufundat într-o mare de opiu. Te impingi cu putere pentru a te smulge din ideile ce devin lipicioase, te ridic spre suprafață si când traversezi granița dintre cele doua medii iți reumplii plămânii cu comoara/blestem ce ne încătușează pe toți.

Pentru o secundă mai ai sclipirile libertații totale, senzația de creație în contextul plin de constrangeri al lumii fizice. Zâmbești euforic, si nu înțelegi cum anume de unde și în ce fel. Dar nu contează ți-ai luat doza, te întorci spre mal treci prin zona plina de oameni unde ideile se contureaza în fraze scurte, doar din zbaterea valurilor și agitația trupurilor, pura alăturare statistica.

Ieși cu nonșalanță din apa cuvintelor și în cele din urma din minte, pășești în realitate complet.

Anunțuri

Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: