Când pui „iubirea” în fața unei constrangeri se topește mai ceva ca gheața

30 10 2009

Iubirea învinge totul dar nu respira bine cu genunchiul pe piept.

Mă mir cât de ușor poți trece de la o stare de zâmbet bovin și placid la scrâșnet de canini însetați de sânge. Când zic ușor nu înseamnă ca e universal valabil, înseamnă ca e ușor dacă atingi exact butonul care trebuie.

Dar asta nu ar trebui să mire pe nimeni, nu? Doar nu te aștepți ca o mașinarie bine unsă cum e sufletul să răspundă altfel decât corect la comenzi. Asta implică bineînteles și faptul că dacă dai comanda greșita nu va face ce visezi tu.

Autosugestia face treabă bună, când vine vorba de sentimente. Nu există partener să fie capabil să ne satisfacă visele mai bine decât suntem noi în stare să proiectăm asupra lui poleială de aur. Dar autosugestia nu face mereu și treabă temeinică, ăsta e un lucru bun, pentru că partenerul reușește să ne trezească la realitate cu un șut în coaie(care are). Mie îmi place să dau dar nu îmi place să mi se ceară. Nu sunt stimulat de gelozie, de altfel gelozia pentru mine e cel mai bun remediu pentru dragoste.

Nu voi lupa niciodată pentru dragoste, nu alerg după căruța care nu mă așteaptă. În schimb sunt fascinat de oamenii care nu te sufoca cu prezența.  În general e fix situația de la început, partenerul e ca o lumina ce te încarcă de energie si veselie. Apoi cu cît se avansează în relație începe să emită pretenții să impună condiții.

Treptat îți sunt încălcate libertățiile, se furișează în gândurile tale. Pune întrebări cu răspuns sugerat: Nu ți-a fost dor de mine?

La început sunt încălcări inofensive, dacă nu răspunzi corespunzător ești înțeles, treptat ești santajat cu supărări. Ești dresat insesizabil, când faci bine primești mângâiere când faci rau ești respins. Cum deja te-ai acomodat cu starea de a fi mângâiat nu sesizezi santajul sentimental la care ești supus.

După un timp, când îngrădirile pe care le-ai acceptat devin prea sufocante, începi să simți că ceva e în neregulă și scuturi jugul. Atunci începe tangoul aruncării vinei. Că ești insensibil că nu o mai iubești că ai pe cineva.

Da am, mă am pe mine și dacă nu mai petrec din cand în când timp și cu mine s-ar putea să mă pierd din cercul de prieteni.

Știu că în astfel de situații se ajunge din inconștiență de ambele parți, dar rabdarea mea o data cu vârsta a început să se consume. Sentimentele celor din jur nu mai sunt o pârghie suficientă pentru a mă determina să renunț la mine.

Întrebările de genul: nu ai chef să vorbești cu mine? Când e evident că nu am, eu le traduc în: De ce nu ai chef să vorbești cu  mine? Asemeni unui arici mă umplu de țepi.

Sunt sigur că mulți ați simțit asta. Cred ca există și o rezolvare pentru astfel de situații. Doar ca implică sinceritate brutală pe care nu multă lume e capabilă să o proceseze. Implică evidențierea unei relalități mascate în cuvinte frumoase, cu răspunsuri considerate lipsă de sensibilitate si bun simț de regulile politeții.

Mă rog eu sunt dispus să încerc, cine mă va accepta așa bine cine nu … cu atât mai bine.

Anunțuri

Acțiuni

Information

11 responses

30 10 2009
Adriana

Ar fi frumos sa intelegem cat e de simplu. Din pacate insa, ai dreptate.
Daca ar fi sa apelez la „teoria multimilor”, deseori indivizii din cuplu incearca „incluziunea” celuilalt in detrimentul „reuniunii”…

30 10 2009
VreauUltimulLoc

Buna metafora.

30 10 2009
Sufletel Pierdut

Femeile de obicei procedeaza astfel 🙂
Ma recunosc si eu aici destul de mult….dar noi oferim iubire, si asteptam inzecit.
Cateodata exageram, dar simtim mereu nevoia sa fim bombardate cu atentii.

30 10 2009
VreauUltimulLoc

Eu inteleg ce nevoi simtit dar oare voi intelegeti ca efectul este opus?

30 10 2009
pushthebutton

Aoleu, cât aș avea de scris aici! 🙂

30 10 2009
VreauUltimulLoc

Aoleu cat spatiu am aici.
Asa ca scrie :).

6 11 2009
lollitta

chiar mi-a placut explicatia. valabil pentru ambele sexe, nu numai pentru femei, asa cum spunea Sufletel Pierdut.

10 11 2009
Marele Eu

cred ca e cazu sa te futi

10 11 2009
VreauUltimulLoc

Si cand nu e cazu?

6 12 2009
piticugras

trist.

7 12 2009
roxana

🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: