Foc de tabără

22 10 2009

Avertisment!!!

Cine vrea să doarmă linistit noaptea poate ar trebui să nu citeasca acest articol. Uneori lipsa unei întrebari iți ofera o dulce ignoranță, în care multa lume se descurca în traiul cotidian.

Era o dată o grămadă de lemne uscate, și prin intervenție divină, (O fetiță de 7 ani fuma o țigară în așteptarea următorului client), grămada asta de lemne primi o scânteie, și începu să ardă mocnit. Cum lemnele erau uscate și așezate într-un fel potrivit adierea blandă a vântului a fost suficientă pentru a aprinde întreaga grămadă într-o mirifică vâlvătaie. Scânteile se ridicau până la cer și flăcările dansau încolăcindu-se. tabloul era deosebit iar căldura se simțea de la mare distanță.

Un trecător a văzut focul și a fost așa de impresionat de căldură și de frumusețea imaginii încât pentru a-l salva de la stingere prin auto-combusite s-a gândit să ia focul și să îl ducă la el în sobă. Zis și făcut, l-a dus acasă și pentru că era un om deosebit, s-a atașat de focul lui și avea mare grijă să nu se stingă.

Focul îi lumina casa  și îi umplea nopțile de căldură. Ziua pe de altă parte era destul de inutilă lumina iar căldura devenea chiar stresantă. Cu drumurile după lemne se obișnuise, așa cum ajungi să te obișnuiești cu orice ritual deranjant pe care ești forțat de împrejurări să îl faci. El privea focul său în fiecare seară. Amesteca  în mintea lui senzația pe care a simțit-o când a văzut focul prima oară cu frumusețea modestă a flăcărilor jucăușe din sobă. Se simțe mulțumit pentru că focul lui traia de atâta timp, era mândru și de greutățile prin care trecuse să îl mențină viu.

Într-o seara, când se duce după lemne în pădure, a văzut un grup de copii strânși în jurul unui foc de tabără. S-a apropiat și a văzut imaginea de mult uitata. Flăcările în văpaie, scanteile ce se ridică în aer, trosnetul lemnelor uscate și căldura vie în frigul serii.

A privit focul toată seara pînă când s-a stins în mod natural. Și-a luat lemnele sale și a plecat spre casă cu o privire de fericire și împlinire cum mai avusese o dată.

A intrat în casă, și a sesizat mirosul de fum înecăcios, după ce până atunci mersese prin mireasmă de muguri de brad. În casă era cald, dar o caldură nenecesară începu să transpire. Și-a dat haina jos și a deschis ușița sobei.

Îngenunchie în fața ei și simți o durere surda, se pare ca numeroasele îngenunchieri îi provocasera o sensibilitate pe care până atunci o îndurase asemeni boului jugul. Fără să se întrebe de unde venea, pur și simplu o lua ca pe un dat. Privi focul său flăcările ce ardeau schimonosit scurte fără scântei multa cenusă, imaginea frumoasă percepută cu o seara înainte acum îi părea grotească.

Ca și imaginea unui handicapat bătrân cu trupul dezgolit. Îl umplea de milă și dezgust în același timp. În minte rememora libertatea focului din pădure, flăcările lungi, înalte terminate cu scântei, ce descriau traiectorii elicoidale și se pierdeau în noapte.

Ridică un lemn pentru a hrăni relația lui ce se pregătea să se stingă. Se opri cu pupilele dilatate privea în gol nehotărât. O întrebare îl paralizase

Datoria lui era să se îngrijească, să țina în viață, această palidă imagine a spectacolului de care se îndragostise?

În îndârjirea lui orbească i-a prelungi în mod nenatural durata de viață prin transplanturi obsesive. Mutilând și schimonosind ceea ce a iubit o dată. Înrobindu-se pe sine, micindu-și cugetul și limitându-și libertațiile prin crunta dependență pentru a întreține relația. Creând o obsesie în mintea sa, asemeni unui drogat ce l-a împiedicat să vadă adevarata poză.

A ajuns în situația în care nu mai putea să discearnă binele de rău.

Da, e o metaforă. Da, viața ne pune întrebari grele. Raspundeți la asta!

Mai arunci un lemn în foc sau îl lași să se stingă? Ce e etic ce e uman ce e corect?

Anunțuri

Acțiuni

Information

19 responses

22 10 2009
Cyuba

etic si uman este sa nu faci rau celor dragi din jurul tau. din pacate viata ne impinge sa facem si asemenea gesturi. Corect e sa incerci sa iti faci viata cat mai placuta cu toate ca aceasta duce de cele mai multe ori la a face rau celor dragi din jurul tau. din pacate nu putem multumi pe toata lumea, dar nici nu putem asista la propria noastra autodistrugere … din pacate si eu am lasat sa se stinga focul de curand … in asteptarea altuia mai frumos

numai bine,
cyuba

22 10 2009
VreauUltimulLoc

Atunci de ce din pacate?

22 10 2009
Cyuba

pai cum am zis am lovit in oameni dragi mie de aceea din pacate

22 10 2009
volent

mai,,,cu focul e bine sa nu te joci! :))))
iar intrebarilor astora esti singurul care poate sa le gaseasca raspuns. par egzamplu, mie nu-mi place focul din padure, e fum, trebuia sa ai grija sa nu ia foc padurea, sar scantei, poate sa inceapa ploaia si sa-l stinga cand ti-e lumea mai draga, pe o parte esti aporape ars de foc, iar pe cealalata esti degereat de frig…chestii din astea. pe cand focul din soba, ei, aici e alta mancare de peste. cu minim de efort ai foc curat, fara fum, cand ai obosit inchizi usa si te bagi in pat, ca tot se mai pastreaza acolo sub cenusa putin jar pana dimineata , pe care sa pui un vreasc si gata focul e iar vioi…nu te ninge, nu te ploua, esti relaxat.

22 10 2009
VreauUltimulLoc

Relaxat nu e mereu ceea ce vrei. Poate vrei sa simti viata clocotind in tine.

22 10 2009
pushthebutton

Eu arunc mereu lemne pe foc. Altfel nu pot. Chiar dacă mă întreb, uneori.

22 10 2009
VreauUltimulLoc

Si cum te face sa te simti faptul ca te intrebi? E o fatarnicie fata de actul a a arunca lemne?
A te stradui sa faci un foc sa arda nu contravine cumva cu natura lui spontana?
Asta e dilema care ma framanta :(.

24 10 2009
pushthebutton

A, nu fac foc aiurea. De obicei găsesc nişte jar.

26 10 2009
vreauultimulloc

Si cum decizi sa cauti altul sau sa il intretii pe acela? Pentru ca mereu unu’ nou pare mai frumos ca unu vechi. Iar unul vechi este croit mai mult dupa tine sau tu dupa el(in principiu ti se potriveste mai bine).

22 10 2009
Porcusorul Radioactiv

Frumos ai scris, n-am ce zice. Devii din ce in ce mai poetic. Hai sa-ti raspund:

1. Frumos, etic si moral ( vezi ce cuvinte complicate folosesc ) ar fi ca atata timp cat esti multumit de focul din soba sa nu te mai uiti si dupa alte focuri si sa le compari. Daca nu mai esti multumit, il stingi si mergi sa-l cauti pe cel din padure.
2. Cum viata nu e frumoasa, etica si morala tot timpul, multi se chinuie sa alimenteze focul din soba ani de zile dupa ce el a murit, in speranta ca doar-doar. Nici asta nu-i ok. Daca-i mort, strange cenusa si arunca-l pe geam.
3.Daca simti ca cel din padure e focul vietii tale, nu mai sta, mergi la el. Ai grija doar ca dupa 3 zile sa nu te indragostesti de fulger, and so on
4. Poti sa stai acasa la caldurica, si din cand in cand sa mai mergi in padure sa mai arunci un vreasc si acolo.

Nah, ti-am raspuns tot metaforic, fara sa-ti dau vreo solutie, ca n-am cum. Bafta mare si sper ca EA nu citeste blogul tau 😛

22 10 2009
VreauUltimulLoc

Ce blog care blog? Eu un am blog.

22 10 2009
simplis

Cred ca lumea are asteptari prea mari de la foc.
cateva consideratiuni pe marginea focului:
In primu rand nu poti tine in casa un foc asa mare ca ala din padure. Daca crezi asa ceva esti naiv.
In al doilea rand focu nu arde de la sine, cere efort din partea ta, te mai dor si genunchii – asa cum a patit omu nostru.
trei. focu asta nu arde toata-ziua cu folos. arde uneori degeaba, si e in plus (cum ar veni, vara). Iarna nu poti fara el.
patru. depinde si de tine cum arde focu, adica de ce fel de lemne bagi.

altfel. daca zici ca te straduiesti, si poate pare o corvoada, ai cam raspuns pe jumatate la dilema.
final. nici un foc nu seamana cu altu.

22 10 2009
VreauUltimulLoc

Dar ala de acasa tinde sa nu mai semene cu el insusi.

Hopa tocmai am avut o sclipire :D. Ce ar fi daca il mai duci din cand in cand in padure.
Teoretic ar trebui sa mearga, dar ce ar implica asta.

Uite vezi ca se obtin si rezultate din ce scrii pe blog. Acum am o tema de gandire si studiu.

22 10 2009
Octi

Hai, nu ne tine in suspans. Ce ti-a facut ? Sau mai bine zis, ce iti face ?

23 10 2009
VreauUltimulLoc

Nu mi-a facut nimic.
Postul e plecat de la o discutie de mess.
ceva de genul:

je: ba mai stii cum era la inceputul unei relatii? Ca un foc de tabara.
x: da
Je: si acum nu mai e asa, cum mai poti sa simti treburile alea
x: in alte tabere.

Am reprodus din memorie, dialogul initial a fost mai distractiv.

23 10 2009
volent

pai atunci pune si tu niste carbuni pe foc, ca aia tin mai mult 🙂

23 10 2009
VreauUltimulLoc

pe ala din soba sau ala din padure?

23 10 2009
Raluca

Sugestiva metafora ta, mai putin la dorinta omlui de a-l salva de la autocombustie si-l ia cu el acasa. Din poveste este evident ca omul avea nevoie de caldura focului, de aceea il ia cu el acasa. Inchizandu-l intr-un spatiu stramt, focul nedomesticit continua sa arda, atat cat este hranit, doar este firesc. Dar intensitatea lui scade, ajunge in pragul colapsului.
In realitate, omul-foc, foarte probabil NU avea nevoie sa fie salvat. L-a urmat pe celalalt intr-o relatie fiindca avea simtaminte, dar nu a putut sa traiasca dupa regurile foarte stricte din acel mediu. De aceea a palit, de unul singur, fara sa aiba posibilitatea de a fi inteles pana la capat.
Cum cred ca ar fi corect… sa fie dus in locul unde a fost gasit… dar niciodata nu ar mai arde asa ca inainte.
Ar putea fi povestea oricui, in orice rol, dar lucrurile astea lasa urme …rele.
Asa am inteles eu.

24 10 2009
VreauUltimulLoc

Nu asta am vrut sa spun, dar tot ceea ce ai scris e in acord cu ceea ce gandesc.
Ai gasit o extindere foarte interesanta a metaforei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: