Singur

21 10 2009

Simt gust de vodka și suc de portocale roșii. Nu e o senzație bizara produsă de o amintire rătăcită. Pur și simplu asta beau acum.

Mă simt singur pe lume, de fapt singur împotriva lumii. E o pula, nu am simțit niciodată că aș avea dușmani. Ce ar putea să vrea cineva de la mine?

Nehotărârea în capitole importante, cum ar fi viitorul? Faptul că sunt destul de slab să nu iau hotărâri simple dar destul de încăpățânat să mă arunc în puț decât să fac ca altcineva?

Nee, se pare ca nu sunt impotriva nimenui. treaba asta imi răpeste din melodramatismul postării. Lucru bun, ca nu suport nimic melodramatic.

Mmmm se pare că în schimb adaugă la incoerența ei. Lucru bun, pentru ca ador incoerența. Nu a altora, doar a mea, o văd ca o incapacitate de a exprima în cuvinte nivelul ridicat al gândirii.

Cam cum ma mint si cu gramatica. Probabil ca cine a citit mai mult din ce am scris a vazut ca nu întodeauna nimeresc cratima cei șapte de ii. De vorbit vorbesc corect dar cu scrisul nu m-am împacat niciodată.

La română pierdeam 2 puncte la fiecare teză pe faptul ca scriam cu greșeli, nu mai zic că scriu deosebit de urât. Am fost studentul care nu putea să învețe după cursurile sale.

Și care a fost atitudinea mea relativ la acest subiect ??? Ma durut în pl.

Poate ca a fost realism relativ la superficialitatea scrisului față de idei.Poate a fost lipsa de voluntariat pentru a corecta aceasta tară. Nu prea conteaza ce a fost. Trecutul nu are relevanță, el de fapt nu există.

La final care e concluzia? Pai nu e, ce concluzie să tragi când cineva se simte singur?

E un muism melodramatic și auto-plângere de milă, drept pentru care imi urez un calduros.

Muie mă!!!!

Mă duc să îmi realimentez paharul.