Fetita cu… pesti?

20 10 2009

Am fost la petshop sau mai corect la fishshop.

Și ca în magazinele de profil acolo erau cca 30 de grade, amănunt care va capăta relevanță mai tarziu în povestire.

M-am uitat eu la pești și mi-am ales ce vroiam, următorul pas a fost să cer vânzătorului să îmi prindă feblețea.

Vine ăsta, un gras asudat, se suie pe un scăunel și se apucă cu o plasă să alerge peștisorul fermecat. Acvariul era mare pestele zglobiu el pe scaunel îl simțeam cum începe să se enerveze cu fiecare ratare de a captura bestia. Dar na fiecare cu meseria lui.

Când ce să vezi, apare o fetiță, mică așa la 4-5 ani, exact când sunt ei mai amuzanți și direcți.

Se uită asta mica la pescarul meu cateva secunde și îl întreabă

– Ce pește vrei să prinzi?

El se întoarce cu o fața transpirată și răspunde cu un zâmbet forțat.

– Un rechin (denumire folosita pentru respectiva specie, nu era chiar rechin dar seamănă)

-Rechinii sunt cei mai rapizi. Eu am prins unul cu plasa(se pare ca nu erau destul de rapizi pentru ea =))). Si am pus mana pe el era așa de frumos.

După gesturile vanatorului simțeam ca vrea să o strângă de gât :D.

Pitica

-Ai prins o plantă (cand il alerga pe ala vioiul avea acolo cateva plante plutitoare si una s-a agatat în plasă)

Moment în care ala s-a întors cu o privire ce m-a facut să fac un pas în spate. Cred că dacă eram la poștă fugeam, dar cum nu exista cazuri de vânzător la petshop care a ucis cu bestialitate clienții mi-am păstrat cumpătul.

Fetița în schimb la privit zâmbind și a continuat tortura cu naturalețe.

– E cam cald aici. Eu am plecat pa pa.

Nu m-am mai putut abține și am bufnit în râs. Omul deznădălduit se întoarse către mine și ma întreaba dacă râd de el.

Răspund politicos că nu, fără să mă forțez să fac și fața încurajatoare. Oricum nu mai era loc să îl enervez mai rău decat remarcile inocente ale puștoaicei.

Nici acum nu sunt sigur că nu a calculat fiecare cuvânt că prea îl nimerea la fix.