Iubesc copilaria masculina

8 10 2009

Cea mai frumoasă trăsătură de caracter a unui bărbat este copilăria.Cel mai adesea se manifestă în grup.

Cum să nu apreciezi un om care face o prostie, o copilarie, lipsita de alt sens decât acela de a se amuza. Mai ales când omul este și trecut de o anumită vârstă și are o anumită prestanță, fapta sa devine absolut divină.

Este cea mai frumoasa formă de libertate. Cel mai plăcut mod de a te pișa pe gardul cutumelor sociale.

Nu vreau să fiu considerat misogin, dar femeile în general se gândesc la consecințe, ele nu au această disponibilitate infantilă de a se face de râs. Si când sunt copilăroase tot se mențin calculate, tot rămâne un „ce zice lumea” acolo.

Pe lângă faptele copilarești făcute de bărbați mai e ceva ce mi se pare absolut genial. Fețele lor, indiferent dacă au 30, 50 sau 70 de ani tot au niște fețe când se țin de șotii care amintesc de puștii de 10 ani.

Iubesc lucrurile inutile și care dăunează imaginii, gasesc în ele dovada supremă de curaj combinată cu modestie. În această lume dominată de material orice act de umor tâmpit e un act artistic ce merită aplaudat la scenă deschisă, a vieții normal. Iubesc dialogurile comice în care ambii parteneri de discuție nu se sfiesc să facă haz inclusiv de ei însăși.

Fără menajamente fără să te superi sau sa te simți jignit că a zis de mă-ta. Umorul pentru mine e mai sacru ca cimitiru pentru nemuritori. Dacă gluma a fost buna nimic nu îl mai poate atinge pe inițiatorul ei. E un fel de imunitate parlamentara. Pe de altă parte cu cât este mai absurdă cu atat este mai bună gluma, cu cât este mai exagerată cu atât este mai artistică. Nu voi exemplifica în acest post nimic, voi păstra totul la nivel teoretic abstractizat.

Sunt vrăjit de discuțiile alea idioate între băieți, ce pot dura ore fără să abordeze nici un subiect. De farsele făcute între barbați la locul de muncă, de replicile comice date unor persoane care nu se așteaptă. De oamenii care au curajul sa raspundă sarcastic șefilor, persoaneleor față de care societatea s-ar aștepta să te porți cu mânuși.

Normal că e importantă calitatea glumelor dar aici e o subiect prea complex ca să îl dezbat. O gluma buna poate sa fie vulgara dar să fie făcută cu cap. În schimb nu îmi plac glumele scârboase sau violente. Glumele în care altcineva decât inițiatorul are de pierdut chestii materiale de valoare. Alea nu sunt glume bune, alea sunt agresiuni. Îmi place să râd cu cineva  nu de cineva, sau dacă rad de cineva să aibă și el tot acceleași drepturi la replică. Un fel de etică a cavalerior trebuie menținută într-un duel al glumei.

Anunțuri

Acțiuni

Information

9 responses

8 10 2009
Mauricia

In ce verva esti! Si eu trageam cu urechea la discutiile din grupurile de baieti si uneori imi placea infocarea lor, simtul aventurii, provocarea norocului, cautarea hazului, cultivarea simtului umorului. Recunosc ca intre fete uneori nu-i decent sa ai umor si e baieteste sa-l ai.

9 10 2009
Porcusorul Radioactiv

Simtul umorului e dovada de inteligenta. Si da, discutiile dintre baieti sunt din punctul asta de vedere muuult mai interesante decat ale fetelor. Nu ma acuzati acuma ca sunt misogin.
Pe de alta parte se zice ca omul functioneaza dupa curba lui Gauss ( care, pt necunoscatori, e ceva gen clopot ). Adica urci, urci, apoi o iei in jos. In toate, putere, inteligenta, comportament. Mai scapi si de inhibitii dupa o anumita varsta. Eu cred ca am ajuns in faza respectiva.
Scuze daca n-am fost prea coerent.

9 10 2009
volent

ei, si acu’ zi-ne ce shotie ai facut:)

9 10 2009
Porcusorul Radioactiv

Oho…as zice eu nu una. Majoritatea insa nu pot pur si simplu sa le destainui.

9 10 2009
VreauUltimulLoc

baga baga ca bag si eu una 🙂 in urmatorul post

9 10 2009
jorjette

Să ştiţi că şi discuţiile dintre fete pot fi foarte interesante, dar nu acele discuţii care pot fi auzite la orice colţ de stradă. Sunt discuţii ce trec de limita generalizărilor.
Şi fetele au propriile copilării, puţin mai diferite probabil.
Un lucru care nu-mi place este că suntem învăţaţi să ne fie ruşine, iar acest lucru ne face să pierdem multe momente din viaţa noastră, ne face să devenim prea serioşi şi prea morocănoşi. DIn punctul meu de vedere nu există nici un motiv să ne fie ruşine de nimic, acest sentiment,stare sau ce o fi apare când nu avem destulă încredere în noi.Poate….

9 10 2009
VreauUltimulLoc

Rusinea e frica fata de aprecierea altcuiva. Orice frica naste agresivitate sau suferinta. Deci implicit rusinea e o emotie negativa.

offtopic
Cum pot sa fac sa mai comentez pe blogul lui filozoful????

9 10 2009
jorjette

Offtopic, a fost o problemă cu comentariile dar s-a rezolvat. Acum poţi să comentezi ca şi înainte. 🙂
Aşa este, e frica de lipsa de apreciere, dar şi asta este într-un fel învăţată. Am întâlnir zilele trecute un copil de 4 ani care avea foaarte multe frici acumulate de la părinţi. Chiar şi eu ţin minte de exemplu până la o anumită vârstă trebuia să mă îmbrac cu ce vroia mama, pentru că eu nu ştiam şi deasemenea eram învătată că oamenii vor râde de mine. (de felul in care arat, ma imbrac ma comport) Eu una am reusit sa trec peste ele, momentan orice as face nu mi este rusine, pentru ca orice as face mi se pare normal.

28 11 2009
ION MITRICA

Am un prieten care are 29 de ani si are acasa o colectie de jucarii:masini ,motociclete ,avioane …etc .cel mai frumos cadou pt el e sa achizitioneze o noua jucarie pe care sa o adauge la intreaga sa colectie.Vreau sa va zic ca se bucura la fel ca un copil.poate mai rau:)))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: