Iubesc copilaria masculina

8 10 2009

Cea mai frumoasă trăsătură de caracter a unui bărbat este copilăria.Cel mai adesea se manifestă în grup.

Cum să nu apreciezi un om care face o prostie, o copilarie, lipsita de alt sens decât acela de a se amuza. Mai ales când omul este și trecut de o anumită vârstă și are o anumită prestanță, fapta sa devine absolut divină.

Este cea mai frumoasa formă de libertate. Cel mai plăcut mod de a te pișa pe gardul cutumelor sociale.

Nu vreau să fiu considerat misogin, dar femeile în general se gândesc la consecințe, ele nu au această disponibilitate infantilă de a se face de râs. Si când sunt copilăroase tot se mențin calculate, tot rămâne un „ce zice lumea” acolo.

Pe lângă faptele copilarești făcute de bărbați mai e ceva ce mi se pare absolut genial. Fețele lor, indiferent dacă au 30, 50 sau 70 de ani tot au niște fețe când se țin de șotii care amintesc de puștii de 10 ani.

Iubesc lucrurile inutile și care dăunează imaginii, gasesc în ele dovada supremă de curaj combinată cu modestie. În această lume dominată de material orice act de umor tâmpit e un act artistic ce merită aplaudat la scenă deschisă, a vieții normal. Iubesc dialogurile comice în care ambii parteneri de discuție nu se sfiesc să facă haz inclusiv de ei însăși.

Fără menajamente fără să te superi sau sa te simți jignit că a zis de mă-ta. Umorul pentru mine e mai sacru ca cimitiru pentru nemuritori. Dacă gluma a fost buna nimic nu îl mai poate atinge pe inițiatorul ei. E un fel de imunitate parlamentara. Pe de altă parte cu cât este mai absurdă cu atat este mai bună gluma, cu cât este mai exagerată cu atât este mai artistică. Nu voi exemplifica în acest post nimic, voi păstra totul la nivel teoretic abstractizat.

Sunt vrăjit de discuțiile alea idioate între băieți, ce pot dura ore fără să abordeze nici un subiect. De farsele făcute între barbați la locul de muncă, de replicile comice date unor persoane care nu se așteaptă. De oamenii care au curajul sa raspundă sarcastic șefilor, persoaneleor față de care societatea s-ar aștepta să te porți cu mânuși.

Normal că e importantă calitatea glumelor dar aici e o subiect prea complex ca să îl dezbat. O gluma buna poate sa fie vulgara dar să fie făcută cu cap. În schimb nu îmi plac glumele scârboase sau violente. Glumele în care altcineva decât inițiatorul are de pierdut chestii materiale de valoare. Alea nu sunt glume bune, alea sunt agresiuni. Îmi place să râd cu cineva  nu de cineva, sau dacă rad de cineva să aibă și el tot acceleași drepturi la replică. Un fel de etică a cavalerior trebuie menținută într-un duel al glumei.