O juma’ de maraton

5 10 2009

Am fost sâmbătă la un maraton, primul din viața mea sper că nu și ultimul.

A fost un maraton în munții piatra craiului pe 41 de km. Exact genul de activitate pe care să îl faci cu prietena în weekend. Mai ales dacă aveți o condiție fizică mediocră și o experiență de munte aproape inexistentă.

Ca să citez din regulamentul de participare, pe care l-am citit acum și nu înainte.

„- orice participant ar trebui sa fie indeajuns de experimentat sa parcurga un traseu alpin dificil (ex. un pasaj de corzi fixe).”

Eu sufăr de rău de înălțime și se pare ca prietena are ceva probleme la genunchi, pe care nu le-am luat în serios suficient.

Așa că sâmbătă la ora 9 și 15 minute s-a dat startul pe o vremea mohorată, cu o ploaie de octombrie. Noi, echipați relativ corespunzător, și plini de încredere în fortele proprii am pornit la drum. După primele 2 ore de mers eram în plutonul codaș. Eu tot o zoream pe a mea să mergem mai repede să mai și alergăm, dar ea se lăsa pe tânjeală. Până mi-a venit ideea mareață să o pun pe ea să meargă prima. Când ce să vezi?

Târa un picior după ea. Mi s-a pus pata direct. Zic, ce faci ma tu ești șchioapă și iți arde de maraton?

Mă rog, am renunțat la a mai termina traseul și deja plin de nervi i-am zis ca ne vom opri la primul punct de control. Acum ea zice că nu că nu e nevoie dar că nu poate să alerge.

Bun eu o cred pe cuvant și stabilim sa mergem în ritmul ei cum putem și să parcurgem cat mai mult din traseu.

Așa că am luat-o mai ușor la urcare o tractam la coborâre o susțineam etc. Afara ploua ca draku eram uzi flească și plini de nămol, s-a lasat și o ceață draguță.

Am ajuns cu chiu cu vai până în varful cel mai înalt și am hotărât să nu ne întoarcem, cum ne-a îndemnat un salvamont, ci să mergem înainte. Am coborât niște stânci, grohotiș, săritori, porțiuni cu coardă etc. tot felul de zone nasoale care mi-au pus la încercare la maxim stăpânirea de sine .

Se pare că una din cele mai bune metode de a uita de răul de înălțime e să stai cu grija pentru altcineva. Cum a mea nu mai era în stare să iși folosească prea bine mâinile de la frig și începuse să se mai și panicheze am uitat de tot de mine.

Pâna la urma am ajuns după circa 9 ore la un punct de unde era drum forestier și ne-a luat cineva cu mașina. Distanță parcursă 24 de km.

Concluzia e că am fost mămăligă față de restul participanților dar am fost viteji pentru ce puteam noi să facem.

Eu cred ca aș fi terminat cursa în jur de nouă ore dacă eram singur, asta așa estimativ, după gradul de oboseala pe care îl simțeam la sfârșit și după momentele în care am mers sub ritmul meu normal.Oricum a fost o experiență intensă a plouat aproape mereu a fost frig stâncile erau alunecoase traseul a fost destul de dificil si de lung. Mie mi-a placut, mai putin zona din vârf, unde m-a apucat raul de înalțime și am luptat cu frica din mine mai mult decat cu muntele. Oricum dacă voi mai participa la așa ceva, căci e o activitate pe gustul meu, nu mă mai bag nepregatit. Voi încerca să merg la niște cursuri de escaladă poate mai scap de frica de înalțime.

Ce am invățat? Ca nu te ajuta la nimic o harta de hartie când plouă, că hainele de schimb sunt la el de nefolositoare, ca nu e bine sa iți iei prea multe chestii de mancare la tine. Cel mai bine e sa îți faci un plan de acasă la ce intervale de timp vei mâncă și cât. Pentru a nu căra inutil. Nu există rucsac impermeabil, asa ca e bine să îți pui totul în pungi in rucsac. Unghile de la picioare trebuie să le tai mai scurte decât de obicei, că încep să doară la coborâre. Cred că niște mănuși sunt foarte utile pe vreme proastă. Hainele ude pe unii se usucă de la sine iar pe alți nu așa că dacă ai probleme cu circulația gen maini, picioare reci o să fie nașpa. Bine e să cunoști traseul pe unde mergi ca să nu ai surprize. În rest toate bune.

Anunțuri

Acțiuni

Information

12 responses

5 10 2009
Porcusorul Radioactiv

Deja vu. In Piatra Craiului, eram cu o gasca de colegi si bineinteles ca am ramas la coada 3 baieti vanjosi sa nu lasam 6 fetite speriate de izbeliste. Cand am ajuns in varf ne-am dat seama ca una din „gazele” are rau de inaltime, si de fapt si ea si-a dat seama tot atunci pentru ca nu mai fusese pe munte. Si uite asa, traseul de maxim jumatate de zi ne-a luat o zi/jumate, cu tot cu dormit inghesuiti intr-un refugiu de tabla. Dar dupa atata timp e o amintire faina. Atunci am injurat

5 10 2009
Papillon

bravo! felicitari e foarte bine si asa… pana la anu’ ai timp sa inveti din greseli, si sa faci o figura buna. unu’ din ponturile mele: rucsac impermeabil nu exista, dar exista rucsaci dotati cu huse impermeabile, incorporate intr-un buzunar jos. vine ploaia, tregi doar husa peste. si mai sunt atatea ponturi….

5 10 2009
VreauUltimulLoc

Sunt sigur ca exista multe nimicuri care iti fac viata mai usoara dar pana le-oi afla :(.
Oricum sa fiu atent la asta cu husa, merci.

5 10 2009
simplis

pare o scena din inceputul unui film bun

6 10 2009
femeiadeservici

deja vu-uri….
muntele cam rade de noi in astfel de cazuri pe care cat de maret ai fi tot le simti o data in viata.Bine ca nu ati facut traseul de noapte sau vreme de iarna…

6 10 2009
VreauUltimulLoc

Nu sunt inconstient, doar neexperimentat.
Oricum nu rade muntele de noi, pur si simplu nu mai suntem adaptati sa traim in natura. Oare cati din noi ar muri a doua zi daca s-ar opri curentul in toata lumea?

6 10 2009
simplis

eu unu’ am in portbagaj kitul de supravietuire.
Pentru mine concediul perfect ar fi 2 sapamani, inca 2-3 oameni, un cutit pe cap de locuitor si altceva nimic, in mijlocu padurii.
Astept apocalipsa!

6 10 2009
VreauUltimulLoc

Suna interesant. Ma primesti si pe mine cu arc? Nu ca sa vanez ceva dar asa imi plac arcurile si cutitele si sabile :), si padurea.
Daca ne nasteam acum 600 de ani ne faceam haiduci.

7 10 2009
Papillon

http://gianinalin.blogspot.com/2009/10/mpc-2009-alergat-de-alin-3oct.html

http://x-summer.blogspot.com/2009/10/maraton-piatra-craiului-2009.html

poate te ajuta pe viitor in elaborarea de strategii. eu iti doresc bafta, si mult spor la antrenamente, ca la anu’ voi veni si eu.

7 10 2009
Ramses3

hihi eu cunosc crestele p craiului ca pe cele trei degete de la o mana, cu parte ati inceput voi traseul? cu piatra craiului mica sau dinspre grind? sau pe la curmatura spre padina popii, doar ca pe acolo nu alergi ci mergi in patru labe 🙂

@simplis te uiti prea mult la discovery 🙂 dar nah ma bag

7 10 2009
simplis

hai ca suntem 3.
cat despre discovery, iti spun in fata: n-am televizor

7 10 2009
VreauUltimulLoc


harta traseu


profil traseu
Eu am ajuns pana la km 24

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: