miracolele poate se întâmplă.

28 09 2009

Partea 1. Aleg ce vreu

Mii de gânduri îl munceau. Afară era o zi însorită, el aprinse nervos țigara și privi în zare. Nu vedea nimic dar cumva imaginea orașului care se întindea în fața sa parcă îl liniștea.

Se simțea înșelat, viața îi întinsese o cursă și el picase în ea ca un adolescent. Treptat începea să se liniștească, țigara își făcea efectul. După ce i-a trecut starea de revoltă și disperare din momentul inițial a început sa raționeze. A revazut tot ce facuse și simțise de când s-a sculat și până în acel moment. Ca prin minune și-a amintit ceva ce citise de mult, cum Dumnezeu își face simțită prezența prin coincidențe. A început să se gândească, dacă nu cumva melodia aceea nu a fost un astfel de imbold primit de mai sus.

– Ar fi ilogic ca un Dumnezeu atotputernic să aibă nevoie să încalce regulile pentru a ne trimite un semn. Atunci când proiectezi ceva și când exiști mai presus de timp chiar pare plauzibil să poți să faci totul să se potrivească.

Dacă ceea ce a interpretat el ca manipulare a fost de fapt un semn? Cum nu reușea să ajungă la un raspuns bazat pe argumente își schimba strategia.

-Dacă aș face abstracție de sursa de inspirație în alegerile pe care le fac și m-aș concentra mai  mult asupra efectului pe care îl au? Se întrebă cu glas tare, fix când un coleg trecu pe langa el. Acesta se întoarse mirat, iar el îi zâmbi complice și făcu un semn că începe să o ia razna. Colegul zâmbi, făcu și el un gest aprobator și se îndepărtă. Observase toată faza ca și cum nu i s-ar fi întâmplat lui. Imediat îl cuprinse un sentiment de greața. Toata spoiala asta îi repugna. De ce să îți fie rușine că gândești cu voce tare? Reveni la firul raționamentului anterior.

-Practic efectul este cel mai important. Își spuse el.

-Azi pentru puțin timp a reușit să treacă de la o stare de deprimare la o stare de beatitudine. Chiar dacă ar fi fost manipulat cu un interes bizar, la sfârșit efectul aspura lui a fost pozitiv. De ce să se cramponeze în supra teoritizarea acestor noțiuni? El nu se simțea un rebel, el nu vroia să moară pentru o idee. El vroia să fie fericit.

-Să fiu fericit nici nu pare un țel atat de egoist. Practic pare singura alegere normal de facut în viață.

-Fericirea pare posibila prin implinirea dorințelor. Gândi.

-Dar nu putem să ne împlinim toate dorințele. Deci asta ar scoate fericirea din sfera tangibilului. Lucru destul de trist și care nu s-ar potrivi cu existența unui Dumnezeu. Nu era religios, dar accepta așa intuitiv că există o forța coordonatoare în univers. Că nu suntem doar un amestec fericit de chimicale.

Revenind asupra ideii, concluzionă ca ar putea să fie un miracol ceea ce i s-a întamplat. De ce un miracol să fie neaparat ceva supranatural, ceva ce sfidează legile fizicii? De ce unu miracol nu ar fi ceva ce iese din normal printr-un lanț de coincidențe. De ce să se aștepte ca un eventual Dumnezeu să îi vorbească sub forma unui tufiș în flăcări și să nu accepte ca îi poate gida existența prin semne simple?

Oare nu a fost ceva miraculos, ca într-un moment în care s-a simțit golit să i se sugereze în ce direcție ar trebui să apuce? Oare nu e ceva miraculos ca direcția aceea să ii dea și o serie de satisfacții imediate?

Era o persoană flexibilă în gândire și de dragul experimentului era dispus să accepte această variantă.

Începu să se simtă iarași liniștit. Acum nu se mai simțea puternic se simțea în schimb în siguranță. Zâmbi la gândul că poate reauzirea melodiei la radio nu era doar o coincidența ci o ușoară corecție asupra atitudinii sale…

Își continuă ziua de lucru.

Colegul său de birou îl privea amuzat cum afișa tot felul de zâmbete tâmpe .

Anunțuri

Acțiuni

Information

4 responses

28 09 2009
Esteticul ajută? « VreauUltimulLoc

[…] Partea 2. […]

28 09 2009
Porcusorul Radioactiv

Pe vremuri am avut un motto preferat:
„Dumnezeu e subtil, dar nu e rau intentionat”
Nu il consider mai putin adevarat nici in ziua de azi.

Si apoi, gandeste-te putin cum ne-am simti daca Dumnezeu s-ar „baga” prea vizibil in viata noastra si ne-ar corecta la fiecare tampenie pe care am face-o. Ar fi intr-adevar o dovada clara ca exista…dar…cum ne-am simti?

29 09 2009
VreauUltimulLoc

Dar lasand deoparte cum ne-am simti, ce logica ar avea? Ca deja ai fi obligat sa faci ceva nu ai mai avea liber arbitru, daca la fiecare greseala ar veni un fulger sau la fiecare fapta buna s-ar auzi un sunet de clopotei.
Din alt punct de vedere daca tu ai fi „programatorul” acestei lumi de ce ar trebui sa treci peste program (cu miracole care sfideaza legile) ca sa faci ceva sa se intample cum vrei tu? Ar fi o dovada de proasta gestiune a codului nu?

29 09 2009
Porcuşorul radioactiv

So true. Ar fi si o dovada de lipsa de bun simt. Ori Dumnezeu e un gentleman.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: