Esteticul ajută?

25 09 2009

Cam tot ce am scris până acum pe blog a fost disecție rece de idei sau lucruri comice, toate cu iz de autoconfesiune.

Aș vrea să încerc să scriu și ceva cu tentă creativă. Fiind o fire foarte pragmatică de puțin timp am surprins că unele aspecte ce țin de artă (Scrieri frumoase, versuri, fotografii, muzică) mă mișcă.

Așa că voi încerca uneori să mă exprim într-o formă mai estetică, ca și joacă.

Mai estetică pentru mine un înseamnă ca o să fie cu adevărat estetică :), fac și eu ce pot.

Aleg ce vreau

S-a trezit de dimineață, simțe o apatie generală. Afară totul era gri, la radio cânta o melodie tristă. Auzii cuvintele în engleză și fără să și le traducă în întregime simți gustul amar al melancoliei. Se ridica brusc din pat, strânse din dinți închise ochii și iși făcu o promisiune.

– Azi voi da dovadă de curaj, azi voi alege eu.

Se gândi apoi amuzat, la filmele pe tema asta și toate povestirile citite. Gândi că nici un gest nu te mai poate scoate din anonimat, de când sunt promovate în filme toate aceste personaje atipice.

-Oare chiar e dorința mea asta? A fost un semn, ceva sau e doar o amintire despre ceva citit/văzut, pe care mintea mi-a aruncat-o în ochi la prima oră a dimineții.

Respinse gândul ăsta, alese singura șansă de a se simți încă stăpân pe viața lui. Se încordă, nu știa de ce dar când avea de luat o hotarâre se simțea mai puternic dacă se încorda. Era un act ridicol dar se agăța de el. Un fel de efect placebo, pe care însă îl folosea conștient.

Cu fiecare acțiune ce îl apropia să iasă pe ușă trece prin diverse stari alterna între a se simți ridicol, între a se lua în serios și a se privi cu mândrie ca imediat să fie cuprins de teamă.

Puse mâna pe clanță, aproape uitase gândul avut, deja se întreba cum va fi traficul. Se opri, strânse clanța cu putere încleștă maxilarul. Se simți stăpân pe viața lui pe alegerile sale pentru o secundă. Se agăță cu toate forțele de ea și întări promisiunea de a rupe sclavia mesajelor subliminale, a constrangerilor sociale, a alegerilor influențate.

Ieșii pe ușa, pentru o secunda a avut impulsul de a trânti ușa. La jumatatea cursei se opri, zambi și o închise liniștit. Se simțea vioi depășise prima tentație. Gestul de a trânti ușa era o acțiune ce nu îi era caracteristică, totuși clisee adânci impun gesturi dure în fața unei hotărâri radicale.

El nu era dur era blând. Pentru prima oara a închisese ușa cu atenție, ca și pâna atunci, dar din proprie inițiativă. Nu pentru a nu deranja vecinii,  pentru ca el era un om bland liniștit, iubea liniștea.

Deja mintea începu să lucreze cu febrilitatea  unui savant, aproape nebun, în orele târzi ale nopții. A acțion liber, nu înseamnă schimbare totală ci doar evaluarea fiecărei decizii. De la cea mai mica până la cea mai importantă prin prisma propriului liber arbitru. Nu va cădea în capcana negării și nici în cea a aprobării. Se hotărî să nu forțeze nota, era conștient ca primi pași sunt cei mai grei, un eșec în această fază putea să îl deznădăjduiască și să îl împingă în renunțare. Așa ca nu își făcu nici un plan ci hotărî să ia fiecare situație pe rând.

Era deja în stația de tranvai, nu realizase când a ajuns, trecuse pe langă un vecin și nu răspunsese la salut, statuse la semafor, dar nu își amintea de astea.

Privi după tranvai, apoi la ceas afară începu să picure. Toți scoteau umbrelel, începu să înjure dar se opri la jumătate. Se descheie la haină, nu îi era frig și porni agale spre servici. Ploaia era blândă, după ce depăși bariera psihologică observă că nu era nici un discomfort. Se simțea tânăr si sănătos, nivelul stresului cotidian scădea adlitera cu fiecare pas. Privea mândru, de curajul său, trecătorii  cu umbrele și poziții crispate. Îndreptă spatele descruntă fruntea, zâmbi cald unui copil ce era târat de mama spre școală și îi făcu cu ochiul. Acesta i-a întors zâmbetul.

-Copiii simt bunatatea mai ceva decât un cațel. Apoi zambi în sinea lui de năstrușnicia comparației. De fapt a zâmbit și în realitate dar nu a conștientizat.

Ajunse la muncă. Se simțea ușor, alese să urce scările, prima linie câte una pe rând, apoi începu să sară câte două trei.

Salută în dreapta și stânga zâmbind se aruncă copilarește pe scaun și se învârti. Se învârtea adesea inconștient când căuta soluții la problemele de serviciu, acum s-a învartit conștient și l-a amuzat. A deschis calculatorul s-a logat și a intrat în rutina dimineții, mailuri, blog-uri, ziare, radio online. Când aduna niște ciorne de pe birou auzi  în căști melodia ce îl trezise de dimineață.

Pumnul i se strînse convulsiv mototolind foaia de hartie, se încovoie se sprijini cu cotul pe birou pe frunte îi reapărura cutele de expresie. Închise ochi strâns, gura îi devenise o line aruncă hârtia mototolită în geam. Smulse căștile de pe urechi și le tranti pe birou, dar cu forță moderată care trăda enervarea dar și atenția de a nu le defecta. Înjură printre dinți se ridică nervos și se îndrepta spre terasă, cu pachetul de țigări în mână.

Din căști se auzea încet sfârșitul melodie.

„E timpul sa iti iei viața în mâine

Ai fost sclav destul…”

Partea 2.

Anunțuri

Acțiuni

Information

7 responses

25 09 2009
Cristescu Bogdan

Sunt surprins, nu mă aşteptam la aşa final …
Totuşi să ştii că faptul că anunţi, cum a fost prima parte a articolului, este modul tău de a te simţi aproape de cititori. Nu face nimic, doar că aloci o atenţie, o energie, către ceva ce .. crede-mă vizitatorii nu ştiu să aprecieze …
Majoritatea vin să citească ce mai scrii, ei nu ştiu că fiecare articol e o capodoperă a trăirilor tale, toate fiind un cumul de genialităţi … numai tu ştii şi dacă te obişnuieşti cu ideea ai să te hrăneşti bine de tot cu propriile tale resurse.
Spun cu propriile tale resurse pentru că te poţi hrăni şi cu confirmările de la cei din jur, dar ele nu vin mereu, iar aşteptările tale te pot slăbi dacă nu sunt satisfăcute …
Oricum, mergea şi mai multă informaţie în istorisire … sau ăsta e modul de care vorbeai în ultimul comentariu de la mine?

25 09 2009
VreauUltimulLoc

Nu caut confirmari, caut comunicare. A te agata de complimente e primul pas care te va duce la pierderea libertatii. Ceea ce scriu isi atinge rostul prin momentul introspectiei si prin comentariile pe marginea subiectului.

Nu, nu asta e modul de care vorbeam in comentariul tau asta a fost o incercare de schimbare de stil, pentru mine. Am vrut sa transmit o idee printre randuri in loc sa o disec pe toate partile. Practic sa las mai multa libertate de interpretare cititorilor pentru a beneficia mai mult de parerile lor.

In comentariul de la tine iti sugeram sa iti pastrezi stilul dar sa recitesti dupa ce termini de scris. Pare ca scrii cu febrilitate si practic ideile iti curg pe foaie, uneori extra explicand amanunte pe marginale care abat atentia de la ideea centrala. Astfel ca articolele sunt putin cam complicat de citit, frazele lungi iti solicita atentia sa urmaresti firul analizei. Uneori trebuie sa recitesc in urma pentru a ma tine dupa firul demonstratie :).

26 09 2009
Adriana

„Oare chiar e dorinta mea asta?”
Nu-mi pun de suficient de multe ori intrebarea, poate pentru ca in multe situatii nu vreau de fapt sa aflu raspunsul. Ma complac in a-mi satisface dorinte/nevoi de multe ori artificiale, induse, adoptate pe termen nelimitat…
De aceea imi e si greu si teama sa spun „aleg ce vreau”, pentru ca ar trebui sa imi pun mai intai intrebarea…
Merg pe sirma si nu ma uit in jos…

26 09 2009
Jorjette

Pentru mine să fiu liberă în alegerile mele înseamnă: să fiu conştientă de ceea ce se întâmplă pentru a avea la dispoziţie posibilităţile existente care pot fi mai multe, să îmi asum acele alegeri, să ştiu că orice alegere îmi aduce o experienţă, şi nu ceva pozitiv sau negativ…

Uneori însă a alege exact ceea ce simţi înseamnă să renunţi la multe lucruri pe care alţii le fac zilnic, în care ei se complac, pentru că aşa trebuie. Nu tot timpul ştiu ce vreau, dar ştiu că pot să aflu ce vreau şi e suficient, iar în funcţie de ce vreau, aleg.

26 09 2009
Cristescu

Of, ce mă fac eu fără părerile tale. Recitind unele articole, am simţit nevoia să le corectez, şi îmi promit că nu le public fără să le recitesc … mă ajut astfel să ajung mai clar cu ideile mele la vizitatori … apropo, cred că aş putea să îţi recomand şi ţie acelaşi lucru, doar că la comentarii 😉

27 09 2009
VreauUltimulLoc

Bogdan merci pentru sfat ;).
Jorjette pentru toti sa fii liber inseamna ce ai spus tu. Dar oare asta inseamna ca alegerea e a ta?

28 09 2009
miracolele poate se întâmplă. « VreauUltimulLoc

[…] PDRTJS_settings_23834_post_418 = { "id" : "23834", "unique_id" : "wp-post-418", "title" : "miracolele+poate+se+%C3%AEnt%C3%A2mpl%C4%83.", "item_id" : "_post_418", "permalink" : "http%3A%2F%2Fvreauultimulloc.wordpress.com%2F2009%2F09%2F28%2Fmiracolele-poate-se-intampla%2F" } Partea 1. Aleg ce vreu […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: