Mai răsare si soarele

23 09 2009

Am avut o perioadă mai ternă. Motivele pot să fie obiective sau subiective, dar la urmă sunt neinteresante.

Greșesc, nu sunt neinteresante de fapt sunt greu de identificat. Atâta timp cât ceea ce aș putea suspecta mai mult m-ar încurca, prefer să le consider rezultate afectate în așa măsura de erori încât nu merită atenție.

Important e că am ieșit din starea gri fără efort, fără să mă tai cu lama, fără să fac din asta o tragedie. Pur și simplu m-am trezit dimineața cu alt tonus.  Azi am fost vesel am simțit iarăși că trăiesc.

Care este rețeta? Nici una, tocmai asta e, să nu te opui. Când ai o stare mai proastă nu încerca să ieși forțat. Lasă turma de animatori care roiesc în jurul tău, să se agite zadarnic. Explică cui merită să explici că deși ești trist nu e o problemă. Și permite-ți răgazul să redevi iar vesel.

Cu cât te zbați să depașești o stare proastă cu atât te afunzi mai rau în ea. Pentru că de multe ori nu apuci să ajungi la cauza lucrurilor, de unde vine tristețea, ce te face să fii trist. Cum ai putea să o depașesti atunci zâmbind forțat?

Cum suntem destul de liniari în gândire, nu putem să ne controlam gandurile să nu mai fiim triști și să înțelegem de ce suntem, în același timp. Astfel că ne risipim eforturile în încercări zadarnice de a masca efectul fără să înlăturăm cauza. Efortul acesta, zadarnic ne frustrează și mai rău și ne adâncește în depresie. Ne scade respectul pentru propria persoană sau ne face să îi învinovățim pe alții pentru starea noastră.

Pe alții îi face să se simtă rușinați faptul că sunt observați, de anturaj, într-o stare de tristețe. Percep asta ca pe o stare de slăbiciune. Dar oare există om care nu are astfel de momente? Atunci cine e mai curajos, cel ce fuge acasa să se ascundă când plange sau cel ce își înfrunta starea îmbrățișând-o? Orice falsitate e o dovadă de lașitate. Nu e o critică, e o observație. Nici nu aș putea critica pe cineva pentru lașitate când toți avem atâtea frici care ne învăluie. De altfel scopul postului asta nu e să delimitez cum e bine sau rău, ci să prezint o variantă. Oricine poate găsi ca i se potrivește mai bine alt mod de a depăși tristețea.

Oricum ca să nu existe dubii, acum vorbesc de stăriile de proastă dispoziție fără motiv aparent. Sau cu motiv greu de identificat. Când stiim clar de ce suntem deprimați atunci e altă poveste.

Concluzia: Nu te lupa cu morile de vânt, nu te speria de stările nasoale. Treci prin ele și încearcă să găsești motivul real. Dacă nu merge, nu te panica va trece de la sine până la urmă dacă nu te lupți cu ea ca să o transformi în obsesie.

Anunțuri

Acțiuni

Information

15 responses

23 09 2009
Porcusorul Radioactiv

Starile nasoale trec cu o iarba buna. Sau ai bine cu prieteni buni si o iarba buna. Sau mai bine cu o iesire in natura cu prieteni buni. Sau diverse combinatii. Fara alcool, ca asta te baga mai rau in depresii.

23 09 2009
VreauUltimulLoc

A friend in need is a friend indeed
A friend with weed is better.
A friend with breasts and all the rest
A friend who’s dressed in leather.
A friend in need is a friend indeed
A friend who’ll tease is better.
Our thougts compressed which makes us blessed and makes for stormy weather.

A friend in need is a friend indeed
My Japanese is better.
And when she’s pressed she will undress
And then she’s boxing clever.
A friend in need is a friend indeed
A friend who bleeds is better.
My friend confessed she passed the test and we will never sever.

23 09 2009
Adriana

Eu stiu EXACT de ce sunt trista cand sunt trista: e innorat / mai rau…ploua / si mai rau… e toamna si ploua / e duminica seara si vine luni / e luni.

Deci, in general cand e soare si de marti pana sambata sunt vesela. Sau nervoasa. Sau deprimata. Dar nu trista. :))

23 09 2009
VreauUltimulLoc

Pai ce se intampla luni? Ca banuiesc ca nu munca, vad ca in timpul saptamanii esti vesela

23 09 2009
jorjette

Cum ai spus şi tu, pentru a trece de acea stare mai gri, trebuie mai întâi să o accepţi. Totul vine de la sine. Eu cred că se poate şi fără ajutorul oricărui „instrument”.

23 09 2009
vreauultimulloc

Pai sunt sigur ca se poate fara ajutor de orice natura exterioara. Dar versurile erau prea comice si se potriveau prea bine ca sa nu le pun :).

23 09 2009
jorjette

Nu făceam referire la tine, ci în general, la cei care au nevoie de aceste „instrumente”. Nu am nici o problemă legate de ele, ştiu doar că se poate şi fără, însă fiecare alege ce şi cum face.
Într-adevăr, versurile sunt foarte comice. ( Acum că lumea ta e „roz”, vorbim de la egal la egal:)) )

23 09 2009
MenThal

Eu cand sunt trist ascult cantecul meu preferat (http://www.youtube.com/watch?v=0ltAGuuru7Q), apoi imi dau o laba, bag o tigara si trec mai departe. Merge de fiecare data.

23 09 2009
VreauUltimulLoc

Misto melodia, dar ce e cu chitara aia mititica? =)).

23 09 2009
MenThal

Ii ukelele, umpic mai mica decat chitara „mare”.. e in contrast cu dimensiunea lu` Israel

23 09 2009
mauricia

De ce te lauzi cu „starile nasoale”? Nu te mandri cu ele, inlatura-le! Retetele sunt cele pe care ti le prescrii singur! Imi pari in criza de inspiratie. Te-ai lasat la urma… („pe ultimul loc”). Nu cumva e de vina pasiunea aceea a insingurarii careia i se potriveste refrenul „O-nani, o-nani?” Nu te lasa stapanit de placeri! Practica-le cum vrei, cat vrei, dar stapaneste-ti-le, ca sa nu te copleseasca ele pe tine si sa nu te vlaguiasca!

23 09 2009
VreauUltimulLoc

Dar nu am zis ca ma laud cu ele. Insa cum nu poti sa nu treci prin asa ceva trebuie sa ne descurcam cumva cu ele.
Eu m-am „laudat” cu modul cum am iesit din ea. Si cu faptul ca nu m-am identificat cu starea. Atunci cand iti e frig nu inseamna ca esti frig asa si cu depresiile, daca simt o stare de tristete eu nu sunt trist. Nu fug de ea nu incerc sa ies cu tot dinadinsul. O infrunt cu blandete si o studiez, sa vad ce simt si sub actiunea tristetii.

23 09 2009
jorjette

DA, superbă melodia. Chitara e probabil pe măsura cântăreţului.:))
Fiecare are metoda lui. Eu am mai multe metode: ascult melodiile mele preferate care sunt foarte multe, ori dansez, ori ies să mă plimb prin grădina botanică sau într-un loc din natură mai retras, sau fac o baie cu flori, sau fac orice ca sa mă „alint”. Atunci când sunt tristă, nu mă centrez pe tristeţe, ci pe lucrurile care mă fac să mă simt bine. Să caut aceste lucruri la prieteni ar însemna pentru mine să nu ascult ceea ce vreau cu adevărat şi să caut „alinare” în altă parte, ceea ce nu înseamnă prea mult. E ca şi cum aş cerşi ceva de care nu am nevoie, sau la fel, mi s-ar oferi ceva cu care nu am ce face.
Eu nu cred că prietenii la nevoie se cunosc, ei se cunosc oricând. Un prieten este cel care te acceptă şi atunci când nu te înţelege.

23 09 2009
Adriana

Sa zicem ca pentru mine, lunea e un fel de prima zi dupa concediu la scara redusa. Deci, provoaca o usoara tristete. Pentru ca lunea de dupa concediu (aia care e pe bune) ma deprima grozav. De aceea, ma gandesc ca de acum sa-mi iau concediu in asa fel incat sa ma intorc la birou joi. Deci, am un action plan 😛

23 09 2009
VreauUltimulLoc

Nice one :)).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: