Nimic

16 09 2009

Un articol despre nimic.

Ce poți să publici pe un blog când nu ai chef să scrii despre frustrări? Nu ai chef să povestești nimic din viața ta, nu ai chef să analizezi nici un aspect al vieții in general. Ce rămâne?

Pai vă sun eu… nimic. Iar asta mie nu îmi place, adică eu sunt un amestec de frustrări (si nu sunt prea frustrat) memorie (am o memorie proastă și selectivă) si teorie (teoria e prin definiție inutilă)?

Trebuie să mai fie ceva, practic ceea ce nu vine din nimic e creație. Ori ca să creezi ceva trebuie să ai talent. Eu știu sigur că nu am talent la scris, cel puțin nu tipul de talent literar. Nu pot să scriu poezii nu pot să o ard metaforic iar umoristic mă desfăsor doar când am o bază. Baza mi-am refuzat-o prin premizele de la începutul articolului.

Eu pot să scriu doar logic și clar iar pentru a scrie clar sacrific mereu stilul concis. Mi-ar placea să pot să exprim în mai puține cuvinte. Să surprind esența, dar în același timp nu vreau sa fie necesare cunsotințe anterioare pentru a transmite o idee.

Practic acum am ajuns să scriu despre scris. Frustrant, să nu poți să scrii ceva despre nimic. Nimicul trebuie să nu se sprijine pe nimic. Adică să se autodefinească. Dacă aș lăsa pagina goală ar fi poate o gluma draguță dar totuși nu aș respecta cerința problemei. Anume de a scrie despre nimic.

Dacă aș înșirui cuvinte fără sens oare ar fi ca și cum aș scrie despre nimic? Ar putea să fie, de fapt ar fi ca și cum aș scrie despre tot și când cuprinzi tot te întorci practic la nimic. Sau nu? Ciclicitatea asta pare logica si inteligentă dar la o analiză mai atentă nu are totuși fond. Plus că atunci când înșiri cuvinte fără sens, chiar dacă reușești să scrii despre tot și deci și despre nimic există dezavantajul că nimeni nu va putea să citească. Sau poate că va citi dar nu va ințelege. Pentru că tu poate că ai scris despre nimic dar cine citeste incearcă să înțeleagă ceva din ce ai scris si astfel caută să se depărteze de la nimic spre ceva. Practic va încerca să concentreze ideile tale disipate intr-un raționament zădărnicindu-ți planul.

Eu sunt de parere că utilitatea unei scrieri este validată când ideea transmisa de scriitor (fara sens artistic) este receptată de cititor cât mai puțin alterată. Există și oameni care scriu criptic. E opțiunea lor.

Se pare că o caracteristica a nimicului e ca te ricoșează spre ceva. Asta ar putea să fie prima frază scrisă despre nimic în postul ăsta. Deci pentru a scrie despre nimic mai corect ar fi să scrii idei neterminate decât cuvinte fără sens.

Sau idei care pot să fie interpretate în sensuri multiple. Cam ca o poezie.

Încă o frază despre nimic. Atunci când scrii despre nimic trebuie să nu urmărești nici un scop. Presupun scopul de a înțelege cititorul despre ce scrii ca fiind peste aceasta regulă. Cumva ca o supra regulă mereu cititorul trebuie să înțeleagă ce spui. E un fel de cadru în care se desfășoară povestea.

Continui, nimicul este ca un punct, unitatea cea mai mica imaginabila? Sau este ca un spațiu, un vid enorm?

Un nimic fizic ar fi un vid dar unu nimic spiritual ar fi ca un punct în care nu s-ar mai manifesta legile timpului și spațiului. deci practic ar fi infinit. O data intrat în inima nimicului s-ar atinge 0 absolut, totul ar îngheța. Dacă aș reuși performanța de a scrie despre nimic ar exista oare pericolul de a mă molipsi de la el și a atinge absolut? Dacă s-ar întâmpla asta aș distruge universul?

Deși e o șansă infinit de mică totuși ea există și parcă nu merită să provoci soarta nici cu șanse mici. Pe de alta parte dacă aș distruge lumea aș intra în istorie. În istoria cui?

Dacă asta ar însemna că nu o distrug ci că o salvez? Aducând-o la nimic poate că aș reîntoarce universul la momentul T0 la punctul original. Aș închide cercul… iar ciclicitatea asta, urăsc cliseele.

Practic eu acum dau dovadă de curaj sau de inconștiență când încerc să ating nimicul? Totuși orice e din nimic ar trebui să nu aibă nici o urmare și să fie complet zadarnic. Deci sunt acoperit, nu e nici una nici alta, nu există pericole.

Oare cautând să duc la împlinire această sarcina sunt în pericol să ating nebunia? Eu cred că poți înebunii dacă ești pus în fața unei probleme cu cerințe plauzibile dar cu demonstrație paradoxală. Dar asta ar implica si o dedicare totală pentru rezolvarea ei. Iar nimicul iarași mă salvează, că nu te poți dedica nimicului.

Oare nimicul nu există? Să fie un termen pentru ceva ce nu există?

Ce poate spera cineva când citește un text despre nimic? Face un act de o frumoasă inutilitate? Sau deschide cutia pandorei frustrarilor intelectuale?

Voi închide ochii si voi plonja în inima nimicului spre a va aduce o bucățică și a o pune aici pe pagină.

Aveți grijă că atunci când veți da click pe link lumea voastra va fi absorbită într-o gaura neagră. nimic

Anunțuri

Acțiuni

Information

13 responses

16 09 2009
Adriana

„Ma uit cu jale in cana de cafea si nu mai e nimic.”

Care e varianta corecta din perspectiva articolului de mai sus? Alternative:
– Ma uit cu jale in cana de cafea si nu mai e decat nimic
– Ma uit cu jale in cana de cafea si e nimic

Pana una alta, ma duc sa inlocuiesc :”nimicul” cu „ceva”. Cafea de preferinta 🙂

16 09 2009
VreauUltimulLoc

Nu ar fi mai corect sa spui ca e plina cu aer?

16 09 2009
roara

un articol despre nimic… daaamn… era mai bine pagina goala [logic ca nu, dar zic si eu], si faceai ca acel celebru autor caruia i-am uitat numele [bineinteles] ce a incercat sa cuprinda esenta eternului feminin

16 09 2009
VreauUltimulLoc

Pai am zis ca as fi putut sa fac asta, dar nu se mai punea ca am scris ceva despre nimic.

16 09 2009
MenThal

Nu am inteles nimic din textul asta despre .. nimic..:)) (ori trebuia sa inteleg ceva)

16 09 2009
VreauUltimulLoc

Daca nu ai inteles nimic inseamna ca ai prins esenta :).

16 09 2009
Porcusorul Radioactiv

Nimicul dupa mine e o chestie in care nu exista nici timp, nici spatiu. Parca ai zis si tu ceva de gen. Vidul deja e „ceva”, e un spatiu in care se aplica anumite reguli. Cine a fost torturat cu matematica stie despre ce vorbesc. Topologie. ieecs.

„Inainte” de a exista universul a existat chestia asta ce numim noi „nimic”. Adica nu a existat, sa fiu mai precis. Neexistand notiunea de „timp” nici nu are sens sa-ti pui problema ce a fost „inainte”, pentru ca nu era definita notiunea de „inainte”. Ca impartirea la zero, nu are sens.

„Caci din chaos ne-am nascut/Si ne-om intoarce-n chaos” – zicea Eminescu. Stia si el ceva.

16 09 2009
Porcusorul Radioactiv

Oai ce destept sunt. Cred ca o sa scriu si eu despre asta mai pe larg, ma chinuie de mult. poate mai aflu si alte pareri.

16 09 2009
jorjette

Si din nimic a iesit totul…:)By the way, te-ai gandit la nimic ca si cum ar fi totul, insa la un alt nivel? Nimic este tot un cuvant prin care definim noi ceva.
La un moment dat am avut in mana niste carti de tarot, printre care una era Nimicul insa acel nimic se referea la o altfel de stare, la o stare in care nu primesti nimic, pentru ca ai totul…
…si tare am eu impresia ca te cam subestimezi…

17 09 2009
Porcusorul Radioactiv

Na, l-am scris. Ma doare si pe mine capul. Cine are rabdare sa-l citeasca, dar sa nu ma injure.

http://porcusorulserios.blogspot.com/2009/09/ipoteze-despre-spatiu-timp-si-univers.html

17 09 2009
VreauUltimulLoc

Tu ai facut acolo un exercitiu de imaginatie. Eu am vrut sa demonstrez ca bazandu-te doar pe gandire nu prea ai cum sa demonstrezi o notiune abstracta, Fara a lasa loc de indoieli.
A mea e un fel de frustrare filozofica iar a ta matematico-fizica :).

Apropo infinitul pe mine ma sprie cel mai rau dintre toate notiunile. Cum ma gandesc ca este ceva care nu se termina cum ma apuca un gust de nebunie si o zbatere neputinioasa a mintii.

17 09 2009
Porcusorul Radioactiv

Nu te speria, infinitul nu exista decat in imaginatia noastra. Si pana la urma, practic vorbind, ce mi-e infinit ce mi-e ceva asa de mare incat nu-i vad macar capatul? Ca si curiozitate, grecii antici considerau numarul 10.000 ca infinit, adica nu exista numar mai mare. nah…

17 09 2009
nişte unii

🙂 Ehh, când n-ai inspiraţie, mai bine nu scrii, că rişti să pici în penibil. Iar tema nimicului ar trebui scrisă tocmai când ai inspiraţie, fiind un subiect ceva mai… finuţ :).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: