Am rămas uimit de curând.
Nu credem că mai pot să simt fiori din gesturi mici. De fapt uneori mă îndoiam că îi mai pot simți și din gesturi mari.
Parcă unele partide de sex devin doar mecanică, mai ales când timpul trece devenim foarte preciși facem totul perfect.
Atingem exact ce trebuie când trebuie. Doar că atunci când faci sex nu conduci o mașină. Greșelile sunt chiar de bun augur. Divaghez, dar mă mira cum atunci cand te desparți de cineva (deși ai avut tot ce se putea de la persoana aceea pe plan sexual și chiar te plictisea uneori) bursc orice atingere capată o puternică încărcătură. Cum se poate să te excite și să te înfioare o strângere de mână mai tare ca o muie. Cum poate să te puna pe jar o atingere a obrazului? O suviță de par care iți atinge fața să te facă să tremuri?
Vorba aceea sunt om batrân și trecut prin „multe” sau măcar de multe ori și am rămas surprins plăcut de senzatiile adolescenței. Plus că atunci nu le apreciam cum trebuie. Atunci vroiam sex, acum poți să le savurezi liniștit, ca sexul nu mai e o problemă.
Ce mă mira e că nu prea le simți decât când intervine o constrângere. Cred că trebuie să te mai desparți uneori, să mai iți aduci aminte de ce te-ai cuplat :).
VreauUltimulLoc 
Ştii, mai este şi vorba aia, că-ţi dai seama ce-ai avut după ce pierzi…
În momentul în care „ai” nu reuşeşti să te bucuri în totalitate, cum spui şi tu, devine plictisitor, dar când nu ai lipseşte, şi asta pentru că s-a creat o legătură între persoane. E o altfel de situaţie care te atrage.
Nu e nevoie neapărat să te desparţi, ci să petreci ceva timp la distanţă.
Amin!
Si asta e inca o dovada ( daca mai trebuia) ca omul nu e decat un automat guvernat de o chimie complexa. In dragoste, se elibereaza endorfine de catre creier, care actioneaza exact ca un drog natural, provocand senzatia de bine numita „dragoste”. Cu timpul, ca la orice drog, ai nevoie de mai mult pentru a fi satisfacut…ori creierul saracul are si el o limita. Pana la urma ajungi sa nu mai simti placere la doza zilnica. Problema e cand doza zilnica dispare brusc…
@Porcusor desi ceea ce spui tu pare foarte plauzibil pur si aleg sa nu cred :). Imi bag ceva in ea de treaba chit ca ma insel vreau sa ramana ceva mister in chestia asta. Chimie chimie dar si un pic magie. Nu crezi ca putem sa facem un compromis, doar asa pentru culoare in viata, sa ne prefacem ignoranti macar in privinta asta?
Oricum suntem ignoranti in materie de orice. Si apoi, stii vorba aia, si daca stii cum functioneaza, tot nu te poti feri de ea…de dragoste. Si nici nu ar avea farmec.
La inceputul unei noi relatii probabil ca asta e faza cea mai interesanta, descoperirea, cand fiecare partener incearca sa invete cat mai mult despre celalalt, e faza aceea ce implica „fluturasi in stomac”, sau zambitul fara motiv. Iar cand vine vorba de sex, cum spuneai, in timp devine o „stiinta exacta”, aproape rutina, cand partenerii se cunosc foarte bine si fiecare stie prea bine ce are de facut. Situatia te obliga sa fii mai atent la orice detaliu, fiecare lucru care „nu ar fi trebuit sa se intample”, te excita intr-un mod inexplicabil. Desi de multe ori realizezi ca sexul e important, dar nu esential intr-o relatie.
Dintotdeauna a fost asa. Trebuie sa pierzi ca sa apreciezi de abia dupa ce-ai avut. Nu cred ca exista om care sa nu fi trecut prin asta…
Eu am o mica filozofie, pe o tema apropiata. Si anume pe cea „nu ai ce iti doresti”. Niciodata nu ai ce iti doresti, dar vei avea dupa ce nu iti vei mai dori. Eu cred ca treburile stau asa din cauza faptului ca nu avem voie sa fim complet fericiti. Nu am sti ce sa facem daca totul ar fi perfect, nu avem maturitatea necesara. Si pe langa asta, ne-am speria si am crede ca ceva e in neregula. Asta pentru ca suntem obisnuiti sa fim bombardati cu chestii negative.
Apropo de postul tau… imi place tandretea, imi plac gesturile mici. Multora le plac, doar ca foarte putini o admit. Cel mai frumos sentiment din viata mea a venit de la un sarut. Am simtit intr-un sarut ce n-am simtit in zeci de orgasme.
Poate ca e ceea ce nu ai sau poate ca ne grabim si trecem prea repede peste anumite etape. Poate ca nu apucam sa savuram tot ce e de savurat din fiecare atingere pana sa ajungem in pat. Cumva facem un „preludiu” prea rapid (considerand preludiu toate fazele pana ajungem la sex). Poate ca inchidem ochii la adevarate nestemate in drumul spre comoara ce-a mare. Si cum toata lumea stie un preludiu facut fara interes va precede o partida de sex de slaba calitate.
Nu ma refer la sex punctual, ci la momentul in care relatia promoveaza in faza completa. Moment in care nu mai putem atinge culmi prea inalte daca are temelia subreda.