A gresi este omeneste.

12 08 2009

Desteptii invata din greselile altora iar prostii nici macar din ale lor.

Asta e o vorba pe care nu o inghit. Nimeni nu poate invata din greselile altora nici chiar desteptii. Fiecare experienta de viata are atatea noante si fiecare om vede aceste noante in felul lui, dictat de experienta de viata anterioara si de propriul caracter. Astfel 100 de oameni care trec prin aceeasi experienta vor simti diferit si vor asimila informatii deosebite sau chiar opuse.

Greselile nu sunt un lucru rau decat in acceptiunea noastra, ele sunt fapte care au avut un final neasteptat, sa zicem, pentru initiator. A te uita la rezultate si a trece cu vederea invatamintele ce reies din ele inseamna sa confunzi marfa cu ambalajul. Nimeni nu ar trebui sa se rusineze pentru greselile sale, astfel prin rusine le renegi si nu inveti din ele. Fiecare greseala e o lectie personalizata pe care viata ne-a oferito spre a deveni mai buni, spre a ne creste gradul de responsabilitate.

Nu exista om care traieste si nu greseste deci de ce ti-ai renega propriile lectii in fata altora? Sunt lectiile tale, nu esti cu nimic mai prejos decat altcineva, toti gresim si nu exista o scara reala care sa clasifice gravitatea unei greseli. Atunci cand cineva te „protejeaza” fortat de o greseala nu iti face un bine iti refuza o lectie un mod de a te imbunatatii. Nu esti destept daca inveti din greselile altora pentru ca nu poti sa inveti din ele.

Nu poti sa inveti decat din ce experimentezi tu cu ochii larg deschisi. Cum poate sa iti explice cineva ce culoare are gelozia sau ce gust are ura sau cum te arde cand inseli asteptarile celui mai bun prieten. Cum poate sa iti explice cineva cum e sa te faci de ras cum e sa minti cum e sa furi?

Cum poti sa spui ca ai trait o viata completa fara sa experimentezi ce inseamna sa te imbeti pana te simti vulnerabil cum e sa iti fie rusine cu ce ai facut. Si mai presus de toate cum vei deveni un om complet pana nu intelegi dus la limita rusinii ca nu ai de ce sa te simti rusinat de greselile tale si ca tot ce trebuie sa faci este sa te ierti.

Cand o sa intelegi asta o sa poti sa ierti si pe cei care ti-au gresit tie. O sa intelegi ca de fapt tot ce simti ca ti s-a gresit este doar o reflexie a proprilor tale lipsuri. Este cealalta jumatate de lectii pe care viata ti le ofera spre perfectionare.

Atunci o sa poti spune ca ai invatat ceva din propriile greseli, ai invatat ca a gresi este atat de omeneste incat un om nu poate gresi. El poate invata de la viata si nu e o rusine sa inveti. Cand renunti la rusinea fata de „greseli” te poti deschide cu adevarat lectiilor si poti asimila informatia ce ti s-a transmis.

Eu as corecta vorba astfel:

Desteptii invata iertarea din greselile lor iar prostiilor le e rusine cu ele.

Tot ce trebuie sa facem este sa invatam sa acceptam modul de exprimare al fiecaruia dintre noi fara sa il judecam pana cand mastile vor deveni inutile. Atunci nimeni nu va mai face nimic rau sau gresit ci fiecare isi va urma drumul spre desavarsire si va deveni mult mai usor complet. Momentele cand ne tradam pe noi sunt din frica de a nu fi acceptati asa cum suntem. Si din frica asta ies toate actele de agresiune fata de alti oameni. Frica naste atacuri, pana vom atinge acest moment vom continua sa „gresim”. Asta e forma prin care invatam ca suntem perfecti confruntandu-ne cu imperfectiunile noastre inchipuite pana le depasim.

Nu o sa depasim nimic prin negare numai prin imbratisare si intelegere putem sa depasim orice obstacol.

Anunțuri

Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: