Cu ce drept?

Oamenii din jurul nostru sunt neinteresanti superficiali simplii prostii rai cum mai era… cam asta se vehiculeaza pe multe bloguri vreau sa incerc sa echilibrez balanta? Am avut de dat un examen si trebuia sa fiu la locul de examinare la ora 10 am ajuns la 9:15 asa ca am mai pierdut timpul prin Cismigiu. Era dimineata parcul liber cantau pasarelele racoare placut asta dc cineva vrea sa se relaxeze recomand o plimbare ca face minuni. Sa revin la subiect, cand mergeam eu asa pe alei am vazut un cersetor cu o pereche de ochelari de soare la ochi daia mari stil pitzipoanca. Mai avea si o palarie pe cap si un par mai lung ondulat asa cam la 50 de ani era tipul (cel putin asa l-am evalut eu, ca e cam greu sa ghicesti varsta la oamenii care traiesc in conditii grele). Acum lasand la o parte ca era destul de comic treaba e ca el mergea mandru nevoie mare. Faza care m-a pus pe ganduri e ca practic desi toate accesorile erau penibile se citea pe el ca el se simtea destul de bine asa aranjat. Si sincer vorbind daca nu ar fi fost ponosit imbracat si ochelarii cred ca de femei pot sa zic ca era imbracat cam cum sunt unii regizori sau milionari daia din petrol. Deci indiferent de situatia in care se afla un om speranta inca mai exista in el si inca mai are un cult al personalitatii poate ca printre cersetori el era mai jmecher. Nu stiu daca asta e de bine sau de rau dar sigur iese din tiparul simplu in care catalogam un om doar pt ca traieste pe strada. Mai tarziu am vazut inca doi cersetori pareau prieteni unul ii dadea celuilalt un borcan cu coliva, nimic deosebit pana aici. Dar ce m-a frapat a fost ca cel care a dat coliva a mai scos o cutie de plastic tot cu coliva si i-a zis celuilalt ca vrea sa ii dea altui cersetor care era pe o banca ceva mai departe. De data asta pe ala nu il cunosteau din ce am priceput eu din discutia lor. Pur si simplu primul a zis ca sa ii dea si celuilalt ca e si el amarat. Mie mi s-a parut o dovada de bunatate dezinteresata care te pune pe ganduri. Cand nu ai si dai iti arati adevarata valoare ca om (parere personala). In parc mai era o gagica frumusica blonda genul des judecate de publicul larg ca fiind pitzi care vb la mobil si avea un catel. Ala se invartea pe langa ea cu chef de joaca si ea mai dadea cu sutul intr-o minge pe care amaratul o tot aducea si o provoca la joaca(parea mai preocupata de telefon decat de caine). Acum nu e vb despre ea e mai mult vb despre mine ca primul gand a fost uite-o si pe asta in loc sa se joace cu catelul dc tot l-a adus in parc sta sa vb la tel si nu il baga in seama si mi-au mai trecut si alte ganduri prin cap in acelasi ton. Apoi dupa putin timp a inchis si a plecat mai departe pe alee cu catelul dupa ea ii mai arunca mingea el fugea dupa ea etc. La un moment dat s-a oprit s-a aplecat si la luat dupa gat si la strans in brate(era un caine maricel gen Lup). Mi-am dat seama ca m-am grabit sa judec pe cineva dupa ce? Dupa prostia din capul meu. Si in general am mai vazut mai multi oameni in parc si daca il priveai pe fiecare mai mult de 1 min si fara sa incerci sa ai o vedere critica fiecare avea un intreg univers in priviri si nimic nu era simplu la nimeni. Si da poate unii erau rai poate unii erau buni poate unii au scuipat pe drum altii ai mazgalit copacii cu A+L = love dar nimeni nu e fundamental rau sau bun. Toti suntem la fel prin ceea ce facem. Orice cautare a originalitatii in comportament e naivitate curata. Orice ai face cineva a facut candva asta. In schimb fiecare e original si special in modul cum percepe lumea nimeni nu o sa mai simta ca tine nimeni nu o sa mai existe ca tine. Fiecare e o creatie unica si de o valoare inestimabila a critica pe cineva si a ura pe cineva inseamna sa urasti si sa critici insasi divinitatea. Suntem prea mici prea limitati sa judecam pe cineva ne bazam prea mult pe idei preconcepute, pe ce ni se serveste prin tot felul de canale media. Pe pareri „avizate” pe ce zice mama pe ce zice tata etc. E destul de hilara impresia ca noi am detine adevarul adevarat si ca e bine ca noi si nu ca altii.