Pierdut portofel

2 04 2009

Sambata mi-am pierdut portofelul😀.

Am fost la un restaurant libanez si mi-am lasat portofelul in buzunarul de la piept la haina si haina am pus-o pe spatarul scaunului.

Ce am gresit ? In afara de totul nimic, de aceea am hotarat ca l-am pierdut si nu mi-a fost furat de unul din cei doi indivizi care s-au asezat la masa din spatele meu.

Cand au intrat si au trecut pe langa mine  am zis:

-Ia uite, astia sunt libanezi, desi erau tigani.

Printr-o sincronizare perfecta care imi da de gandit au reusit sa imi ia portofelul si sa plece exact intre momentul cand am cerut eu nota si am cautat portofelul mai putin de 10 minute.

Astea ar fi faptele.

Acum subiectul postului nu este o lamentatie pe tema hotiei sau a neglijentei mele. Acestea sunt fapte din trecut si nu mai ajuta la nimic parerile de rau sau oftica. Subiectul postului e analizarea efectului avut de aceasta pierdere asupra mea si de posibile abordari ale situatiei.

In primul moment nu mi-a venit sa cred ca nu mai gaseam portofelul, am experimentat senzatia de „ramas ca prostul”, apoi cand am realizat ca cei de la masa de langa mine care venisera de 10 min nu mai erau am facut legatura. Nu suficient de repede cat sa ies dupa ei, ca probabil nu erau departe. De aici au rezultat doua fapte.

Reflexele mele de a actiona in situatii de criza sunt zero, vigilenta mea fata de „lumea rea” de asemenea este zero. As putea sa ma oftic pentru asta sau as putea sa ma bucur, ca daca as fi reactionat si as fi alergat dupa ei nu stiu cum s-ar fi terminat ei fiind doi, din care unul destul de solid, iar eu fiind dispus sa nu fac pasul in spate.

Acum sa trecem la analiza psihologica a reactilor urmatoare.

Primul lucru, acceptarea faptelor a durat pana duminca la dupa pranz. Pana atunci periodic imi veneau in cap ganduri de revolta, gen dar eu nu vreau (in portofel pe langa cateva milioane erau toate actele mele carduri si alte harti cu notite pe care nu le mai tin minte).

Dupa acceptare lucrurile au mers destul de usor. Deja mi-a revenit zambetul pe buze si linistea pe frunte. Acum am putut sa privesc lucrurile clar care sunt de fapt partile negative ale acestui fapt si in afara de o pierdere financiara pe care o pot suporta ar fi alergatura dupa acte,  care pana acum nu a inceput. Deci practic nu am pierdut nimic inca si totusi eu am fost afectat timp de 1 zi de ceva ce nu m-a deranjata inca. Am inceput sa caut motivele acestei prostii. Practic din faptul ca lumea se plange de asa ceva dar eu inca nu am experimentat nici o neplacere. Poate ca nici nu o sa fie asa de greu de refacut actele. Deci cel mai mare rau pana acum mi-a fost provocat de gandurile mele negative. Asta in situatia in care sunt o persoana foarte optimista si cu scazut atasament fata de valorile materiale.

Astfel eu desi nu ma cred ca o sa fiu afectat in nici un fel de aceasta pierdere totusi mi-am otravit 1 zi din viata singur. De acum orice „problema” voi intampina in refacerea actelor practic va fi o experienta de viata o intalinire cu oameni care nu i-as fi intalnit ca sa zic asa o iesire din rutina. Care fie ea calda este totusi rutina. Mi s-a oferit o furtuna intr-un pahar cu apa care mi-a fost data pentru a mai face un pas spre maturizarea mea si spre intelegerea naturii umane. Lipsa totala de sens a tot ce se intampla in aceasta societate si o demonstratie in plus ca si eu sunt inca sub puternica influenta a educatiei si a mesajelor inregistrate de subconsient pe care le dispretuiesc. Acum am posibilitatea de a practica teoria pe care o cred. Tot raul spre bine. De fapt nu exista rau si bine decat in modul cum percepem noi situatile prin care trecem.

Cum ma poate afecat pe mine orice daca eu sunt fericit cu faptul ca exist? Pot sa fac drumurile pana acasa (ca desi stau acum in Bucuresti actele trebuie sa le fac in alt oras.) si sa stau la eventuale cozi si sa mai platesc costurile fiind fericit ca traiesc si bucurandu-ma de iarba verde de afara de placerea condusului de imaginea femeilor de pe strada sau pot sa prelungesc starea de oftica si nervi si sa folosesc fiecare situatie ca un catalizator negativ.  De mine depinde totul.

Nu pot sa concluzionez decat ca multumesc pentru sansa de a trece prin aceasta experienta in momentul cel mai potrivit din existenta mea. Acum o zi poate as fi reactionat altfel. Si sper sa fiu capabil ca gandul la cei care m-au furat sa nu mai contina nimic negativ.

Poate ca aceasta lectie ma va ferii de un furt care chiar m-ar fi afectat, oricum gasesc mult mai buna aceasta abordare decat cea de ura si revolta.


Acțiuni

Information

3 responses

2 04 2009
andreeab

am ramas si eu fara telefon in maxi-taxi.
Talentatii au profitat de inghesuiala si neglijenta mea. Mi-am plans de mila vreo 2-3 zile da’ mi-am revenit🙂

10 04 2010
Vlad N

O, a trecut un an si ceva de cand ati scris asta, iar acum un an si ceva nu ma gadeam vreodata ca as fi ajuns intr-o situatie similara. Difera cateva aspecte care nu m-au lasat sa vad totul in roz ca in cazul dvs. Scapat – probabil – portofelul in taxi, in conditiile in care era chiar ziua de salariu si avea cateva milioane bune (cam toate pe care le-am incasat) si care erau pentru acoperit alte datorii. In seara cu pricina, taximetristul mi-a comunicat ca era ultima cursa si mergea acasa. Am utilizat portofelul in taxi, si nu am coborat decat in fata blocului. Nici vorba sa-mi fi cazut dupa ce am iesit din taxi, si totusi, cand mi-am dat seama, a doua zi, am sunat la dispecerat, iar doamnele m-au anuntat cu senitate ca taximetristul e om serios si nu l-ar pastra pentru el. L-au sunat, dar bineinteles, orice om serios isi schimba putin pozitia cand gaseste vreo 2000 de lei. Si … da s-a intamplat in cel mai nepotrivit moment din viata, aveam de platit datorii, doar ce ma mutasem intr-o noua locuinta cu chirie si aveam de platit avans, aveam nevoie de masina ca sa pot circula prin orasul de resedinta, dar permisul era tot in portofel si unde mai pui ca trebuia sa aplic pentru un master intr-o tara straina, dar nu mai dispuneam de acte ptr depunerea dosarului de admitere.

Mai poti privi totul intr-o lumina pozitiva si bucura de iarba verde cand prin potrivirea asta extraordinara de fapt e posibil sa fi pierdut un an din viata?

10 04 2010
VreauUltimulLoc

In primul rand nu e nevoie sa imi vorbesti cu dumneavoastra. In al doilea rand situatia ta e mult mai dificila decat a mea, mai ales ca a ta e nefericta peste astectele obisnuite ale pierderii prin implicatile de care ai spus.

Ce pot sa spun despre aceasta treaba e ca trebuie sa te gandesti ca nimic nu e intamplator si poate ca anumite lucruri suntem opriti sa le facem pentru binele nostru. Asa cum daca ai intarzia la munca pe 11 septembrie acum cativa ani si lucrai in wtc acum ai fi norocos.(Poate ca iti vei gasi macar actele, daca chiar era un om serios macar ar face cumva sa apara actele). Daca nu oricum orice suparare asupra acestui aspect nu te va ajuta mai mult sa il rezolvi.

De multe ori trecem prin viata prin situatii delicate iar a ta acum este chiar una din acele situatii. Acum e momentul sa fii tare si sa descoperi ca nimic nu e nerezolvabil si ca nimic nu te poate pune in dificultate daca esti puternic din punct de vedere psihic.
Poate sa fie un an pierdut din viata sau poate fi o lectie care depaseste ca valoare si beneficii ulterioare masterul in strainatate. Decizia e in mainile tale sau in mintea ta mai corect spus.
Iti urez succes in abordarea cu maturitate a situatiei si daca ajungi la vreo concluzie pozitiva din asta sau rezolvare miraculoasa chiar mi-as dori sa mi-o spui si mie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: