1,5-0 femei-barbati

25 04 2009

Un comentariu de pe un blog a iscat o idee in mine.

In viata mea am reusit in marea majoritate sa castig orice disputa cu sexul feminin poate nu mereu mi-a fost recunoscut asat fatis dar fara sa ma laud si sa delirez asa a fost. In urma unei astfel de serii de succese reputate normal ca egoul meu a creeat o imagine nu de invincibil dar pe acolo. Ca sa stabilim termenii discutiei nu vorbesc despre situatii cand am ajuns eu in timpul discutiei la concluzia ca gresesc. Pentru ca ar fi o mare dovada de prostie sa nu accepti adevarul doar de dragul contrazicerii.

E vorba ca am reusit sa demonstrez unde este greseala in rationament si de ce e bine ca mine cand era. Stiu ca pare simplu dar e foarte greu sa faci pe cineva sa accepte ca greseste nu il poti forta ori ii demonstrezi ori nu.

Acum lasand aceste exercitii de logica care ma incata deosebit cand am pierdut o astfel de discutie a fost cu argumentatie atat de non logica nu am mai putut sa zic nimic am fost blocat si inca nu pot sa gasesc iesire din aceasta enigma.

Sa nu credeti ca o ard asa fara exemple concrete, imaginativa urmatoarea poveste: o relatie de luna durata partenerii oameni civilizati nu se cearta se respecta nu exista violenta sau impunere se comunica destul de bine intre si per ansamblu o relatie reusita. Dar periodic apar unele mici discutii pe subiecte variate in care trebuie stabilit cine ce a gresit cine ce a gandit de s-a ajuns acolo ca sa se evite pe viitor. 99% se pare ca le castigam eu odata gastigate nu ziceam ti-am zis eu dar probabil ca undeva se contorizau (nu la mine ca eu nu am memorie de loc si nu retin nimic). Si surpiza o data aveam dreptate ca de obicei :)) si cand a venit bomba, sah mat mi-a zis ca nu am cum sa am mereu dreptate si ea sa greseasca mereu….

In mintea mea atunci s-a produs un scurt circuit toate demersurile imi erau blocate ca orice as fi zis mi-ar fi intarit argumentatia ca aveam dreptate si as fi mers in directia in care mereu am dreptate practic i-as fi dat ei dreptate astfel acceptand ca eu de fapt nu am cum sa am dreptate =)). Eu acuma nu ma cred Dumnezeu sau scutit de greseala si cand cineva spune ca nu pot sa am mereu dreptate eu statistic accept asta ca adevar absolut chiar daca atunci concret aveam. Ce mai poti sa zici.

Daca ar fi sa ridic un monument cuiva pentru o lupta castigata l-as ridica pt discutia asta care inca imi face mintea sa se blocheze nu vad nici o iesire in care sa fac interlocutorul sa imi accepte dreptatea.

O alta situatie in care am fost pus dar probabil ca multi altii este cand femeia iti spune nu sunt „suparata pe tine sunt pe mine”. Nu cred ca exista o replica mai urata de barbati decat asta ca e clar ca e suparata pe ea ca ai suparat-o tu. Intr-un fel sau altul tu esti de vina dar dc nu iti spune cu ce esti suspendat in spatiu nu ai puncte fixe nu ai cum sa te impingi in nimic ca o barca fara vasle pe un lac cand nu bate vantul.Din cicul asta e si cand femeia spune cu naduf:” ca e proasta” e aceasi manevra e proasta ca te-a luat in seama sau ca …etc. oricum e vina ta cumva tu ai prostit-o.

Cand eram mai tanar si nu invatasem rabdarea incercam sa ma agit in barca sa ma indrept spre mal, nu mai fac asa ceva de ani buni acum ma relaxez  imi pun mainile la ceafa si ma bucur de frumusetea momentului de liniste. Asa cum femeile stiu sa ne incuie cu argumente non logice putem si noi sa invatam de la ele asta. Scopul cand nu iti spune de ce e suparata este pentru ca tu sa te agiti sa cauti sa aflii si cand cauti deja esti pe jumate vinovat de ceva deja ai pierdut. Omul nevinovat nu cauta sa se dezvinovateasca ca el nu a gresit nimic nu ar stii de unde sa inceapa. Rabdarea e o virtute… pe care femeile nu o au putine femei merg la pescuit aici e terenul barbatului.

Asteptand arunci mingea la ea bine draga dc esti suparata pe tine eu nu pot sa te ajut eu te iubesc si te inteleg sunt alaturi de tine sah mat. Acum are doua variante ori trece peste (credeti-ma si femeile pot sa treaca peste la fel ca barbatii si ele pot sa renunte) ori in 20 de min vine la tine si iti expune problema dar de pe pozitie de egalitate si astfel problema poate fi rezolvata. Nu mai e raportul judecator inculpat care era in prima faza.

Nu vreau sa dau impresia unui misogin eu iubesc femeile si le gasesc extrem de intresante in modul lor misterios care sfideaza logica. Dar nici nu vreau as ma intalnesc cu ele in argumentatii logice eu vreau sa ma intalnesc cu ele in exprimarea sentimentelor unde ne dau clasa. Vreau sa invat de la fiecare ce stie el mai bine sa faca iar femeile stiu bine sa iubeasca sa se dedice sa se sacrifice sa creada fara a cauta.

Pot sa manipulez oricand o femei dar arma ei perfecta este cand se recunoaste invinsa atunci ea castiga batalia. Atunci orice barbat autentic se va simtii mic ridicol si rusinat ca a putu sa „lupte” contra cuiva pe care iubeste cuiva pe care vrea sa protejeze.Atunci un barbat va ceda si se va simti implinit atunci se va manifesta legatura ancestrala intre barbat si femei. Baratul va fi superior dar nu isi va manifesta aceasta superioritate fata de femei pentru ca ea l-a invatat iubirea si din iubire doar iubire poate sa apara nu orgoliu nu brutalitate. Feminismul din secolul asta e o boala care incearca sa combata alta boala e foarte bun fara el nu se putea iesi din era in care femeia era inlantuita dar acum putem sa renuntam la el. Toti suntem oameni toti suntem egali s-au nascut deja generatii in egalitate eu nu am cunsocut asuprirea asupra femeii deci nu am cum sa imi invat copiii sa faca asta. Renuntati la feminismul ala radical ca nu mai aveti cu cine sa va luptati barbatul ala brutal a murit sau a fost marginalizat la tara sau in societatile primitive. Invatati sa fiti femei ca sa ne invatati pe noi sa fim barbati.





Pastele

23 04 2009

In sfarsit am petrecut si eu un sarbatorile dupa gustul meu.

Sambata cand toti se ingramadesc mai mult sau mai putin benevol pe la biserici am decis ca nu am chef asa ca mi-am luat rolele. Pe care mi le-am laut vineri si am decis sa ma duc in parc sa invat sa merg ca tot nu era nimeni. Se pare ca mi-am gasit vocatia ca mi-a iesit din prima si am scapat fara caderi am descoperit ca e super tare sa mergi pe role. Am continuat seara intr-un mod nu foarte ortodox dar pentru care sunt recunoscator cred ca am zis si niste o Doamne dar nu se pune la rugaciuni.

Duminica am abordata strategic problema meselor in cele 2 famili care ma asteptau si am intarziat la toti apoi am inceput sa zic ca mai trebuie sa merg si la alatii ca si asa e tarziu si i-am fentat pe toti fara sa pierd mai mult de 4 ore adunate.

Seara am iesit in oras cu amicii din nefericire in acest timp am facut si o pauza la pazua la consumul de alcool. Mi-am bagat pl si am baut ca adevaratu am iesit normal si in club ca dc tot ma apucasem de baut… Luni am arso prin parcuri la recuperare.

Nu stiu dc e traditional dc nu dar asta am simti sa fac asta am facut fara rahaturi impuse fara respectarea dorintelor lu’ sulea spatarul. Gata destul cu asa se face asa trebuie nu am ciocnit nici un ou am mancat putina mancare si multe prajituri. Am vazut si traditinalistii frustrati care se strang in jurul mesei si manac in familie moment valorificat pentru a se imbata si a se certa.

Ideea e ca nu mai vreau sa imi spuna tot felul de oameni pe care se vede neimplinirea cu ochiul liber ce ar fii bine sa fac. Ati observat ca oamenii cei mai prostii sunt mereu cei mai siguri pe ei mereu detin adevarurile absolute, mereu dupa ei stiu unde s-a gresit si cum ar fi trebuit facut. Cati din cei care v-au dat un sfat sau v-au invatat ce sa faceti isi vor asuma responsabilitatea pt asta. Eu vreau sa fiu liber nu mai vreau constrangeri de la nimeni nici de la societate nici de la traditii nici de la religie nici de la familie. Ma rog la Dumnezeu sa imi arate calea ce sa o urmez Dumenzeu nu e in ziua de Paste nu e in biserica nu e in traditii ori il pastram in noi ori nu. Daia avem liber arbitru ca sa decidem ce e bine pentru noi.

Nu mai tolerez sa merg pe drumul altora fiecare are un drum care i se potriveste perfect de ce sa incerc eu sa merg pe drumul tau sau tu pe al meu sa ma schimb eu pentru a ma adapta la munte cand eu sunt facut sa stau la mare. Primul lucru e sa fii liber si apoi sa fi responsabil pentru modul cum folosesti libertatea responsabil fata de tine fata de ceea ce simti tu ca e bine.

Voi incepe sa merg in directia asta poate cu pasi mici poate cu actiuni copilaresti dar trebuie sa incep de undeva, si sper ca in timp sa se produca o transformare profunda in mine la nivelul intuitiei care sa ma ajute sa vad calea mea. Fara a ma rupe din angrenajul asta de constrangeri mascate nu voi putea sa stiu niciodata cine sunt cate ore pe zi suntem noi? Eu am zile cand nu sunt nici o clipa nu e oare crima cea mai mare sa te ucizi pe tine?





Unde se opreste?

17 04 2009

Am niste nelamurir cu privire la relatii. Poate exista cu mai multa experianta si ma poate lumina si pe mine.

In primul rand cat dureaza dragostea? Nu ma luati cu gen vesnic dc nu ati experimentat-o efectiv macar 10 ani.

Eu am o banuiala ca nu dureaza prea mult dupa parerea mea se duce undeva in jur de doi ani. Problema intervine la oamenii ca mine ca dupa ce dispare dragostea nu se lasa.

1.Presupunand ca nu dureaza vesnic (ceea ce exemplele din jurul nostru par sa sustina) ce se poate face?

1.1.Stai o viata cu o persoana pe care ai iubit-o o data si acum sunteti buni prieteni

1.2.Schimbi relatiile la 2 ani sa zicem si incerci sa o arzi cat mai mult in situatia ideala(pana la varsta a 3-a cand pulea mai schimba relatii).

1.3.Te duci la manastire ca dc nu e ideal nu mai vrei nimic.

2.Presupanad ca dureaza vesnic(ceea ce particularitatile din jur sustin).

2.1Daca se tremina inseaman ca nu a fost aia care trebe si cauti alta.

2.2Daca se tremina inseamna ca a fost inseamna ca poti sa o readuci.

Deci care cum e? In marea majoritate a cuplurilor cand nu mai e dragoste incepe sa scartaie treaba se cearta indragostitii se bat se despart si traiesc fericiti pana la adanci batraneti (aia care scapa).

Dar mai exista si o alta specie de animale in care ma incadrez si eu (nu stiu dc e de bine sau de rau) eu nu ma cert. Sunt adaptabil si am tendinta sa ma mulez dupa partener. Astfel ajung in situatia in care cand nu mai exista dragoste sa fiu al drak daca scartaie ceva. Dupa mai multi ani am ajuns eu sa constientizez ca pare sa nu mai existe dragoste si cum nu scartaia nimic… Am inceput sa fac eforturi sa scartaie dar dc nu e autentic scartaitul nu ca nu se aude dar parca nu are efect.

Acum intrebarea e daca fac eforturi sa stric inseamna ca as putea sa fac si sa mearga oare trebuie sa faci ceva sau trebuie sa mearga de la sine. Pe de alta parte si socul pentru partener e destul de mare cand nu se vad la exterior semnele de discomfort si pare schimabrea subita.

Sa nu mai [zic ca] ma pis pe mine cand vad o femeie plangand ca nu suport sa fac pe cineva sa sufere ca mai bine las de la mine. Asta pana beau atunci imi bag pl in tot si in toate si ma fut pe parerile oricui si ma doare la sasesc (salam sasesc) de sentimentele cuiva inclusiv ale mele. Din nefericire nu mai beau =)).

Deci are cineva idei de aciune in aceasta situatie? Ma intereseaza doar oameni care sa vb din experianta nu pareri teoretice ca dastea si eu am o gramada. De fapt am asa de multe si pot sa gasesc argumente pentru toate incat am renuntat sa mai ma gandesc la subiect. Practic trebuie sa stabilesc intai de ce vreau sa ma conving ca apoi ma conving cu usurinta :)). Pe de alta parte imi palce sa traiesc asa fara sa iau nici o decizie dar oare e bine? Nu dau oare cu piciorul la multe sanse in viata. Poate ca dragostea adevarata ma asteapta undeva sau poate ca nu exista si ce am acum foarte bun. Pana nu pierzi ceva nu stii sa apreciezi plm sa ma fut prea sunt in stare sa argumentez ambele fete alea monedei. Si nu ma luati cu fa ce simti ca sa mor eu dc stiu ce simt nu simt nimic decat in situatii limita cred ca sunt inert din punct de vedere sentimental.

Mda sunt multe de spus dar putine au sens.





Singuratate unde esti….

14 04 2009

Aud foarte multi oameni (in general femei) ca se plang de singuratate.

Imi amintesc ca era o vreme cand si pe mine ma speria gandul singuratatii in general cand eram la scoala. Atunci ma plictiseam crunt dc aveam cateva ore in care sa nu am ce sa fac. Acum tot ce imi doresc e sa am momente de singuratate.

Nu mai pot sa inteleg cum era sa ma plictisesc eu nu m-am mai plictisit de cativa ani si nu am mai avut momente de singuratate.Poate e greu de explicat pentru cineva care nu a incercat senzatia dar pur si simplu tanjesc dupa singuratate.

Vreau sa fiu singur cand ies pe strada sa ma uit la oameni sa ma asez singur la masa intr-un restaurnat sa stau singur pe o banca in parc. Vreau sa stau in casa si sa nu fie nimeni sa ma culc singur sa ma trezesc singur. Cand conduc si sa nu am pe nimeni in masina sa merg cu a doua in 6000 de ture fara sa imi pese ca cineva nu are volan de care sa se tina cand iau curba. Sa ma culc tarziu si sa ma scol devreme fara sa imi pese daca trezesc sau nu pe cineva. Nu vreau sa fiu singur pe lume nu e vorba de asta nu vreau sa nu am prieteni nu vreau sa nu am femei in jurul meu vreau doar spatiu intre aceste situatii. Vreau sa am jumatate din timp al  meu si jumatate sa il impart cu altii. Mie imi e dor de singuratate si de plictiseala. Omul se plictiseste cand nu are nimic de facut eu nu am mai incercat starea de foarte mult timp. Mereu am ceva programat si distractile sunt programate am ajuns sa ma enervez in weekend pentru ca „trebuie” sa merg undeva sa ma simt bine. Mi-am luat concediu in care nu am vrut sa plec nicaieri am stat acasa si dupa 1 saptamana de concediu mie nu imi venea sa cred cat de repede a trecut nu am avut timp sa ma plictisesc o secunda.

Cel mai tare e ca imi amintesc cum intr-un moment de mare plictiseala din „tinerete” ma gandeam ca ce bine ar fi sa ajung sa fiu tot timpul ocupat si sa nu ma mai plictisesc niciodata. Na ca acum am, mai bine tac din gura ca cine stie cum ajung singur pe lume de imi dau cu tesla pe colo pe colo.

Acum ca si efect advers la lipsa singuratatii e ca ma enervez uneori fara motiv si simt nevoia fizica sa daram ceva sa strig sa injur sa imi bag pl in tot si sa ma ridic sa plec. Pe de alta parte nu aprob astfel de manifestari asa ca imi interiorizez frustrarile. Probabil ca o sa auziti de mine la stiirile de la ora 5 ca am omorat pe cineva pentru ca m-a intreabt cat e ceasul. 😀

Oricum nu subevaluati niciodata valoarea singuratatii si farmecul  ei.





Cu ce drept?

9 04 2009

Oamenii din jurul nostru sunt neinteresanti superficiali simplii prostii rai cum mai era… cam asta se vehiculeaza pe multe bloguri vreau sa incerc sa echilibrez balanta? Am avut de dat un examen si trebuia sa fiu la locul de examinare la ora 10 am ajuns la 9:15 asa ca am mai pierdut timpul prin Cismigiu. Era dimineata parcul liber cantau pasarelele racoare placut asta dc cineva vrea sa se relaxeze recomand o plimbare ca face minuni. Sa revin la subiect, cand mergeam eu asa pe alei am vazut un cersetor cu o pereche de ochelari de soare la ochi daia mari stil pitzipoanca. Mai avea si o palarie pe cap si un par mai lung ondulat asa cam la 50 de ani era tipul (cel putin asa l-am evalut eu, ca e cam greu sa ghicesti varsta la oamenii care traiesc in conditii grele). Acum lasand la o parte ca era destul de comic treaba e ca el mergea mandru nevoie mare. Faza care m-a pus pe ganduri e ca practic desi toate accesorile erau penibile se citea pe el ca el se simtea destul de bine asa aranjat. Si sincer vorbind daca nu ar fi fost ponosit imbracat si ochelarii cred ca de femei pot sa zic ca era imbracat cam cum sunt unii regizori sau milionari daia din petrol. Deci indiferent de situatia in care se afla un om speranta inca mai exista in el si inca mai are un cult al personalitatii poate ca printre cersetori el era mai jmecher. Nu stiu daca asta e de bine sau de rau dar sigur iese din tiparul simplu in care catalogam un om doar pt ca traieste pe strada. Mai tarziu am vazut inca doi cersetori pareau prieteni unul ii dadea celuilalt un borcan cu coliva, nimic deosebit pana aici. Dar ce m-a frapat a fost ca cel care a dat coliva a mai scos o cutie de plastic tot cu coliva si i-a zis celuilalt ca vrea sa ii dea altui cersetor care era pe o banca ceva mai departe. De data asta pe ala nu il cunosteau din ce am priceput eu din discutia lor. Pur si simplu primul a zis ca sa ii dea si celuilalt ca e si el amarat. Mie mi s-a parut o dovada de bunatate dezinteresata care te pune pe ganduri. Cand nu ai si dai iti arati adevarata valoare ca om (parere personala). In parc mai era o gagica frumusica blonda genul des judecate de publicul larg ca fiind pitzi care vb la mobil si avea un catel. Ala se invartea pe langa ea cu chef de joaca si ea mai dadea cu sutul intr-o minge pe care amaratul o tot aducea si o provoca la joaca(parea mai preocupata de telefon decat de caine). Acum nu e vb despre ea e mai mult vb despre mine ca primul gand a fost uite-o si pe asta in loc sa se joace cu catelul dc tot l-a adus in parc sta sa vb la tel si nu il baga in seama si mi-au mai trecut si alte ganduri prin cap in acelasi ton. Apoi dupa putin timp a inchis si a plecat mai departe pe alee cu catelul dupa ea ii mai arunca mingea el fugea dupa ea etc. La un moment dat s-a oprit s-a aplecat si la luat dupa gat si la strans in brate(era un caine maricel gen Lup). Mi-am dat seama ca m-am grabit sa judec pe cineva dupa ce? Dupa prostia din capul meu. Si in general am mai vazut mai multi oameni in parc si daca il priveai pe fiecare mai mult de 1 min si fara sa incerci sa ai o vedere critica fiecare avea un intreg univers in priviri si nimic nu era simplu la nimeni. Si da poate unii erau rai poate unii erau buni poate unii au scuipat pe drum altii ai mazgalit copacii cu A+L = love dar nimeni nu e fundamental rau sau bun. Toti suntem la fel prin ceea ce facem. Orice cautare a originalitatii in comportament e naivitate curata. Orice ai face cineva a facut candva asta. In schimb fiecare e original si special in modul cum percepe lumea nimeni nu o sa mai simta ca tine nimeni nu o sa mai existe ca tine. Fiecare e o creatie unica si de o valoare inestimabila a critica pe cineva si a ura pe cineva inseamna sa urasti si sa critici insasi divinitatea. Suntem prea mici prea limitati sa judecam pe cineva ne bazam prea mult pe idei preconcepute, pe ce ni se serveste prin tot felul de canale media. Pe pareri „avizate” pe ce zice mama pe ce zice tata etc. E destul de hilara impresia ca noi am detine adevarul adevarat si ca e bine ca noi si nu ca altii.