Știi ce vreau?
Vreau o cameră goală, cu ciment rece pe jos, fără ferestre, fără altă sursă de lumină. Vreau să mă târăsc în ea dezbrăcat și să mă duc într-un colț să stau acolo ghemuit. Apoi vreau să intru eu în cameră, îmbrăcat și încălțat cu bocanci de armată. Să intru stând drept și să mă uit cu dezgust la creatura chircită în colț. Să mă reped și să îi fut una cu bocancul în coaste. Apoi să mă apuc să izbesc neîncetat căutându-i capul cu lovituriile și plexul și coastele și ficatul. Să mă sprijin cu mâinile de colțul cămerei și să îl calc în picioare până rămân fără suflu. Până rizurile bocancilor mi se vor umple cu carne și oase și dinți.
Apoi să mă iau în brațe, și când mă țin în brațe poate o să și plâng că nu am mai plâns de 15 ani. Când mă voi ține în brațe mă voi face mare și când mă voi ține în brațe mă voi face mic. Până când mare voi ieși din cameră și mic voi deveni nimic. Dar ce spun eu voi ieși din cameră, voi ieși prin cameră și voi fi mare.
Apoi carnea mi se va de-sângera și vânătăile se vor desvineți și dinții vor fi iar toți la locul lor și oasele nu au fost rupte niciodată. Așa dezbrăcat voi păși afară și va fi iarbă și căldură. Voi merge desculț prin iarbă și voi simții căldura aia plăcută cum numai atunci când ești dezbrăcat o simți. Mă voi întinde în iarbă și un fluture va veni și mi se va așeza pe tâmplă.
Nu îmi voi da seama de la început dar când fluturele își va deschide aripile și mă va atinge cu ele pe piele voi înțelege. Voi înțelege că sunt o floare, că altfel de ce s-ar fi așezat fluturele pe mine. Atunci voi înțelege că sunt o floare în întregime nu doar tâmpla mea e o floare.
Pentru că am înțeles ceva.Omul este totul dar nu cum ar crede cineva, că este totul deodată. Nu, este totul pe rând. Atunci când ești o floare ești o floare cu totul. Uneori ești căcat și atunci ești cu totul căcat dar nu are nimic că apoi o să fii altceva. Apoi o să fii și Dumnezeu, iar atunci o să înțelegi că nu ai cum să fii Dumnezeu doar pe bucăți. Nu poți fi doar mână de Dumnezeu și restul de piatră sau lemn sau frică.
Voi credeți că acum citiți negru pe alb, litere pe ecran? Fals, acum citiți sânge pe carne, lumina pe întuneric și ură pe iubire asta citiți. Eu vă iubesc pe toți, și mă uit la dramele voastre și la suferința voastră și nu plâng pentru voi. Cum nu plâng nici pentru mine, măcar pe voi vă iubesc, pe mine nu mă iubesc.
Uitându-mă la voi văd că aveți tot, și dacă aveți tot atunci nu am nici un motiv să plâng, atunci am un motiv să râd. Așa că râd mă uit la voi și râd și vă iau în brațe pe toți, pe toți o dată. Dacă reușesc să vă iubesc pe toți până la ultimul poate că o să reușesc să mă iubesc și pe mine. Atunci tot nu o să plâng, o să râd și pentru mine. O să râd așa de tare că doar râs o să se audă, până când sunetul își va pierde sensul. Oriunde te vei uita va fi doar râs, dar mai e mult până atunci.
A, de ce nu am pus un titlu? Pentru că titlul era “futu-te în gură să te fut” dar apoi scriind ne-am mai împăcat. Dar tot nu mă iubesc, tot nu îmi e milă, nu că aș avea de ce să îmi fie milă. Am tot, trebuie doar să aleg eu ce vreau să fiu. Până acum nu îmi dădusem seama că atunci când ești ceva ești doar aia în întregime. Până acum și dacă eram frică credeam că sunt și curaj și dacă eram ură credeam că sunt și iubire.
Greșeam, nu ai cum să fii ură și iubire în același timp. Poți să fii pe rând nu neg dar concomitent nu. Apoi te uiți în urmă și vezi că alții au mai multă compasiune și înțelegere pentru tine decât ai tu pentru tine. Vrei să dai timpul înapoi să nu se fi întâmplat ce s-a întâmplat dar știi că nu se poate. Așa că trebuie cumva să înveți măcar ceva de aici. Cum să nu te miri în fața vieții când cineva mi-a lăsat un coment cu o secvență dintr-un film în care exact asta zice. Cum să crezi că lucrurile sunt întâmplătoare. Doare al dracu de tare să te renaști, numai să nu doară degeaba.
E lasă… acum la drum.



Comentarii recente