Intrebare

Credeți ca omul e ceva mai mult decât un animal îmbrăcat care a deprins niște trucuri complicate?

 

E cineva amabil sa ma ajute?

-Se găsește cineva să îmi povestească despre soare? L-am văzut pe geam, părea frumos. Am tras jaluzelele verticale să nu îmi bată în ecran. Oare cum se mai simte pe piele?

-O fi cald, s-o simți ca o mângâiere? Ca o mână de mamă așezată pe creștet?

-Mai știe cineva cum e cu briza, cum adie vântul ăsta de primăvară? E călduț, e răcoros? Eu nu mai știu precis, îl văd pe geam cum mișcă ramurile. E închis gemul că se făcea curent.

-Mai stie careva mirosul ierbii crude? Ultima pe care am simțită era uscată, apoi a ars. Nu mirosea prea bine dar te făcea să râzi.

-Cum cântă păsărelele știu eu, vă zic la schimb dacă vreți. Vă dau și mp3-ul, îl am într-un folder cu zgomote de liniște, lângă de ploaia în pădurea ecuatorială. În caz că e vreun poet care vrea să știe cum se aude liniștea în winamp.

Curiozitate bolnăvicioasă…

Dupa ce s-au vazut prima oara s-au privit și cu ochii minții, apoi cu centrii olfactivi, apoi sau privit ca orbii, tactil. După o vreme s-au remodelat centimetru cu centimetru desi aveau deja o forma.

Aș vrea să văd tot procesul pe fast forward. Fără dramatizare și coloană sonoră, aș vrea să îl văd pe mute. Ca un experiment științific. Dar în colori, NU în alb și negru  cum “colorați acum artistic” totul.

Să văd fierberea, mișcarea de pseudopode, trasarea de granițe și amestec fluid până la pierderea identității. Metamorfoza fizică și a personalitățiilor celor doi. Melanjul de idei, principii, evoluția sinergică a ambelor entități în lupta lor paradoxamlă pentru omogenitate și individualitate în același timp.

Cum aș putea să văd asta, să cuprindă toate dimensiuniile fizice și metafizice ale unei relații?

De ce aș vrea să văd asta?

Din curiozitate, pentru că de mic atunci când aveam o jucărie ajungeam să o desfac. Pentru că ar fi distractiv și înviorător să vezi întreaga agitație în jurul unor chestii până la urmă frivole. Frivole pentru un observator exterior dar de o importanță vitală pentru actorii implicați. Sau mai corect spus toată această agitație asurzitor de gălăgioasă și orbitor de strălucitoare pentru cineva din proximitate.

Dar, ca la un film de groază fără sonor, când faci un pas în spate totul devine pueril. Transpar exagerarile intenționate ale regizorului și în egală măsura, gafele de la montaj.

Mie îmi place să văd, cum au fost făcute trucurile de magie, mai mult decât trucul în sine. Așa și aici observația și cunoașterea depășește uneori în voluptate experiența. Poate că asta mă face un om rău sau poate că exista un sociopat în fiecare dintre noi, iar sociopatul ăla cum nu se poate hrăni cu emoții are nevoie de puțină stiință, în sensul de cunoaștere.

Cred că setea de informație e unul din vectorii fundamentali ai întregii umanități. Nu neapărat unul pozitiv, dar na, cine poate spune cu mâna pe inimă că știe de înseamnă pozitiv.

Estetica urâtului…

Am o curiozitat personală.

Întâi să “premizionăm” ecosistemul de valori subiective pentru a știi cu ce noțiunii jonglăm pe pânza electronico-digitală.

“Io” sunt de acord că toți oamenii sunt frumoși în felul lor. În alta ordine de idei cine spune că din punct de vedere estetic toți oamenii sunt frumoși e ușor ipocrit. (sau sunt eu un bășit cu nasul pe sus și plin de figuri și nu pot procesa acest concept)

Până la urmă îmi asum riscul de a fi prost înțeles dar eu zic că unii sunt urâți. Nu văd în asta un defect, urâțenia nu e ceva stigmatizant dar e o poziție pe o scara într-un sistem relativ. Bun acum încercând să înțeleg un pic treaba asta am ajuns, în urma unei generalizari neprofesioniste, la concluzia că dacă ești gras are tendința să te tragă puternic în jos pe scara esteticii.

Am văzut și oameni grași și frumoși doar ca mai puțini. Nu folosesc ca argument gusturile mele subiective ci mă uit în natură și văd că omul nu a fost făcut să fie gras. Grăsimea (nu vorbesc acum de 5 10 kg în plus) e pentru urs când se duce la iernat, omul gras e 99% un lacom.  Asta e alegerea  lui  așa că și noi avem dreptul la alegerea noastră. Iar alegerea mea e că un om care e lacom consumă resurse din resursele întregii umanități de o manieră inegală și distructivă. Așa că un gras nu e obiectul compasiunii, e doar un om hrăpăreț, nu îl judec dar nici nu îmi pasă dacă leșină pe scări când nu merge liftul nu îi dau locul în tranvai că nu e bolnav, așa îi place lui, să o ducă cu toate fețele monedei.

Așa bun, deci poți fi urât din naștere sau pentru că ești hulpav și ti-o faci singur. Nu mă interesează motivul și nu voi spune ca cineva e frumos din politețe nici dacă e un bebeluș de 1 an și e mă-sa de față. Acum asta cu urâțenia nu e ceva subtil nu e ceva cu poate. Pentru cineva neafectat de cataractă se vede clar dacă unu e urât. Când ești frumos sau foarte frumos e discutabil când ești mediu la fel, dar la urât cam oricine nu e deviat sexual vede la fel.

Deci te uiți în oglindă și știi și tu că ești urâțel. Acum te duci să îți iei haine.

Explicați-mi și mie care e combinația(în sfârșit curiozitatea). Tu mergi la magazin iei pe tine niște haine si te învârți pe lângă oglindă. Ce crezi că se va întâmpla? O să devi brusc frumos?

De ce faci eforturi zadarnice să iei haine de firmă??? Crezi cumva ca sigla de la nike te va transforma dintr-un butoi cu o față de masă pusă pe el într-o prezență angelică?

Pula mea, e un efort zadarnic, în loc să te bucuri că ai scăpat de o grijă tu tragi șuvița de par de pe dreapta pe stânga. Orice deviere de la următorul comportament e fix consum de energie.

Mergi la magazin tragi o cârpă pe tine te apleci să verifici dacă te strânge pe undeva, dacă nu atunci spui o luam și ieși. Repetă după mine O LUĂM!

Nu cum îmi stă? Îți stă la fel de nașpa ca totul hainele nu fac minuni în cazurile disperate. Dacă ai 1,50 cm si 100 kg negrul nu te mai face să pari slab, te ajută să transpiri. Dacă ești muma pădurii nu există pereche de cercei care să merite banii. Mergi pe ieftin și practic. Ca bărbat înțelege că haina nu face pe om decat până la o limită. Ai 100 de ani d&g nu te mai face apetisant, versace sau alte figuri, atârnă 1000 de euro de mâneca unui costum ieftin și poți considera ca ți-ai spus ideea.

Până la urmă fiecare face cum îl duce capul dar aștept cu interes explicația pentru aceste gesturi inutile și costisitoare. E din neacceptarea unei realități care se urcă pe tine sau e un secret pe care nu l-am patruns eu încă? Se uită cineva și zice mamă ce monstru îmbrăcat frumos l-aș lua acasă? Sau mama ce urât ești dar ești cu haine de firmă(există alte moduri de a arăta că ai bani).

Ce faci când începi să chelești?

Am de mult o curiozitate în legătură cu ce măsuri e mai indicat să întreprinzi când începi să chelești.

Unii oameni se rad de tot în cap, asta ar fi și opțiunea mea. Alții se tund ca și cum nu ar avea zone lipsă, asta ar fi a doua opțiune. Mai există și unii care nu vor să accepte și care încearcă din răsputeri să acopere zonele defavorizate cu resurse din alte alte părți. Nu mă refer la implanturi ci mă refer la părul lăsat mai lung pe la cefă să acoperi în frunte.

Din ce am înteles eu din gusturile femeilor până acum am ajuns la concluzia că de fapt nu vor frumusețe cât masculinitate. Gasesc mult mai masculin un barbat care are curajul să accepte că a chelit decât unul care cade adesea în penibil la prima pală de vânt. Propun un sondaj, să văd și părerea altora în acest subiect.