Articol original

Am citit articolul de mai sus și m-a amuzat ștrașnic. Nu mai zic de comentariile lor, au fost spectaculoase.

Povestea pe scurt e că Donald T. vrea să facă un teren de golf și un “țăran” nu vrea să vândă și îi strică toate combinațiile. Acum ceea ce e foarte amuzant e că idiotul de D.T. încearcă să pună presiune pe ăla, dar nu prea are cu ce.

A dat-o în scuze patetice, că tăranul are mizerie în curte și că strica “fenșuiul” zonei, că e o rușine  dacă i se uită careva în curte. Așa si ce vrea să îi sugă în această direcție? Adică vorba cântecului ce te uiți în cur parca tu n-ai cur. Dacă nu place cuiva cur-tea lui eu zic să nu se uite. De când a devenit ilegal să nu îți tunzi iarba și să nu văruiești șura. Gospodarul i-a dat-o la muie cu stil, deși stil nu pare să fi avut niciodată. Cică D.T. se comportă ca un copil .

Parcă îl și văd pe milionarul curului cum o răpește pe mă-sa lu’ ăla și îl șantajează. Iar omul pamântului îi dă finalul, că și așa el de mult își dorea să abandoneze hambarul ca loc de împerechere, da nu putea de mă-sa. Vom vedea cum se termină circul, că ala parea fericit și mulțumit acolo în mizeria lui și atmosfera porcească în care trăia. Bănuiesc că făceau porcii atmosferă, erau de gașcă.

Se citea frustrarea și indignarea lui D.T. ,de miliardar obosit, că îi oprea coaie ăla proiectul de un miliard de coco. Mai distractiv de atât nu cred că se poate. Ba da, cred că se poate. Să fi plătit deja la ăilalți terenurile, asta ar fi și mai tare. De fapt greșesc iar și am dreptate prima oară (un bărbat trebuie să fie hotarât în nehotărârea lui) e mai bine să nu fi plătit. Așa fac spume și toți vecinii lui. Plini de vise cu plasme pe peretele din viitoarele apartamente la bloc pe care si le-ar cumpăra cu bani de pe tarlale. Zic și eu, poate că și-ar fi cumpărat tot la țară în natură.

Cum e oare să mergi tu așa prin comunitatea ta și să te urască toți ăia ca nu vrei să îți vinzi casa? Adică, casă ta, jegul tău bășit de casă, dar al tău nu furat nu luat cu japca. Tu om liniștiti fără vise și pretenții vrei doar să bei o țuică și să te culci langă porcușori tăi și găinușele tale.

Apoi apare un d-asta cu un proiect de crede că dacă ai bani ești alesul lui Dumnezeu. Se apucă de investit acolo, optimistic, presupunând că nu va fi nici unu cu o mare durere de pulă despre banii sau cu o mare iubire pentru glia părintească. Să creadă el, că or să fie toți gata să abandoneze locul primului viol în porumb așa doar de dragul banilor acum când nu li se mai scoală măcar, eu zic că e pueril.

Cred că sunt gata să fac un miting de susținere pentru tatualul scoțian și bagaboanta în retragere de mă-sa. Mori D.T. du-te întins pe axa Ox fă translații repetate până nu se mai deve din tine nimic. Cum vorbește el așa aprins cu buzișoarele alea ale lui, de zic că mai face o concediere la tv. Iar omul muncii șede cu mă-sa  pe canapea și i-a făcut și faza aia tare: “zi-le tu mamă” .  Aia a fost subtilă,  când a zis că nu vorbește pentru ea.

În altă dezordine de idei și fără nici o legătură cu ce am scris până acum am o mare mirare. Exista tot felul de telefoane cu ecran mare, laptoape din materiale glossy și mizeria finala telefoanele cu Touchscreen, care sunt foarte frumoase nu neg. Însă la prima atingere arată ca un kkt. Care e combinație pentru care continuăm să alegem aceste obiecte generatoare de frustrare?

La ce să îmi iau ceva frumos care devine urât când îl folosesc? De ce plătesc frumusețea ca să mă enervez că nu o pot beneficia de ea? Ciocaaaan!!

Am vazut un film deosebit. De fapt e o animație făcută într-un stil mai puțin folosit.

Am primit recomandarea de la o femeie si jumătate și pentru că l-am găsit impresionanat filmul m-am gandit să stârnesc și eu altora curiozitatea.

Cred că nu am mai vazut de mult un film cu un mesaj așa puternic.

Este de o hidoșenie și absurditate superbă dacă pot să spun așa. Surpinde o doză enormă de suferință și dramă văzută prin ochiii unor personaje ce ar putea să fie caracterizate ca dezgustătoare. Tot contextul și modul de prezentare te face însă să vezi frumusețea sufletească și dimensiunea realității unor oameni pe care societatea îi marginalizează. Te face să îndrăgești dincolo de învelișul superficial și de neadaptarea la societatea noastră complicată, inocența lor. Modul în care își contruiesc proprii realități paralele pentru a putea îndura vicisitudinile și modul cum reușesc să nu devină agresivi.

Cred că dimensiunea sufletească a unui om apare în fața situațiilor când trebuie să ierte, cînd trebuie să plece capul, când e copleșit de viață și totuși continuă să meargă mai departe fără să urască și să acuze pe alții.

Nu reușesc să verbalizez toate lucrurile simțite când am vizionat povestea asta modernă, dar simt că a lăsat urme adânci în mine și că voi privi cu mai multă compasiune oamenii pe care fusesem învățat să îi desconsider. Teoretic toți știim că fiecare om are o frumusețe a lui dar nu mereu reușim să o vedem.

E și un exemplu despre frumusețea vieții și  miracolul care apare în orice situații indiferent cât par fără de speranță.

Vizionare plăcută.

Am zis să închei anul cu o lămurire.

De unde vine nick-ul și denumirea blogului:

Vreau ultimul loc înseamnă că nu cred în locuri, înseamnă că nu cred în principiul economiei care ne învață că atunci când vrei ceva trebuie să iei de la altcineva. Nu cred în competiție, cred că e destul pentru toți.

Primul loc e ceva atât de iluzoriu, e doar o amăgire, e o situație temporară. Ești primul anul ăsta dintre cei de aceiași înălțime cu tine dintre cei de același sex dintre dintre… Mereu categorisiri nenumărate ca să ajungi la o iluzie care să îți mângâie orgoliul o secundă. De multe ori oamenii care ajung o dată într-un “vârf” toată viața lor este penibil dominată de acea “realizare”.

Eu nu am spirit competițional dezvoltat nu vreau să întrec pe nimeni. Asta nu înseamnă că nu încerc să mă perfecționez în nimic. Nu, dar singura mea copetiție la care particip este cu mine însumi. Încerc să fiu azi mai bun ca ieri.

Nu spun că și reușesc mereu, poate că trec zile în șir în care nu simt că am făcut nici un pas în nici o direcție. Nu mă deranjează, omul are nevoie și de odihnă și de timp pentru a sedimenta anumite informații. Nu poți să alergi 100 de km fără să dormi bine înainte. Ar fi incorect să nesocotești valoarea somnului în ecuație.

Puteam să spun nu vreau nici un loc, dar suna destul de tendențios. Nu pot să spun că am depășit automatismele adânc înrădăcinate ale judecații și ale categorisirii. Momentan vreau să văd ceva ce să îmi aduca mie aminte mereu cănd scriu sau cănd răspund la un comentariu sau când citesc un articol al cuiva că nu sunt în competiție. Nu contează că eu am dreptate ba din contră dacă altul are dreptate eu am de câștigat, mai învăț ceva.

Am căutat mereu să fiu mai bun ca alții în vari domenii și nu pot să spun că asta mi-a adus o mare satisfacție. Nu nesocotesc munca unui om care ajunge cel mai bun în fața a n competitori nu îi neg realitatea lui nu spun că e mai proastă ca a mea. Doar că nu e ceea ce eu îmi doresc pentru mine de acum încolo.

Pot fi cel din urmă, dar să fiu mulțumit de progresul meu sau pot fi cel dintâi și să fiu dezamăgit. Nu îmi impun culmi de atins dar nici nu mă menajez când simt o direcție în care vreau să pornesc. Viața e o competiție dar cu noi înșine nu cu cei din jur. Dacă omul de lângă mine avansează mai repede într-un domeniu înseamnă că e un exemplu pe care îl pot urma, mă bucur pentru succesul său.

De fapt ultimul loc este o poziție cu care vreau să mă obișnuiesc până voi înțelege pe deplin că nu există locuri. Fiecare e prea complex pentru a fi judecat unidimensional, iar cel mai important lucru din viață nu e cum te percep alții ci cum te percepi tu.

Ca să fi fericit ai nevoie să devii complet.

Dacă am jignit pe cineva în toată perioada în care am comentat sau am răspuns la comentarii pe blogul meu sau al altora îmi cer scuze. Nu a fost intenționat.

Vă urez tuturor la mulți ani și distracție plăcută în această seară, să ne citim cu bine la anul.

Iar a trebuit să trec prin seria celor 1000 de întrebări de ce nu mănânc  carne de ce nu beau.

Eu nu înțeleg cum dracu sa întrebi un bețiv de ce nu bea. Lasă-l în durerea lui că e bine daca nu bea. Poate că nu înțeleg eu cum trebuie politețea dar mă gândesc că ar fi mai ok să te bucure când un invitat se simte bine decât când îi e rău. Apoi repetiția aia idioată de genul dar chiar nu vrei, dar gustă asta, etc.

Apoi mirarea, cum să nu mănanci carne. Să mă beți sub clar de luna, nu mănânc dacă nu am chef, nu beau decât când vreau eu și dacă asta e o mare impolitețe ura și la gară să nu zic mai mult.

Iar ca să raspund aici ce nu am avut chef să zic atunci (dovadă de mare curaj) nu mănânc carne pentru că nu consider că merită gustul ala așa de bun (ma rog il găsesc normal nu bun) uciderea unui porc.

Animal care e inteligent ca și un câine și al cărui proces de ucidere e unul plin de cruzime. Mă piș pe tradițile seculare și pe obiceiurile strămoșești eu unul prefer să nu moară nici un porc pentru ca să degust eu minunatele bucate. Adica mâncarea nu e scopul meu în viață, și cruzimea nu e ceva ce să privesc cu ușurință.

Încă îmi aduc aminte de cuțitul ala care taie beregata bietului porc și caută în carne să îi secționeze carotida, apoi sunetul acela oribil când se îneacă cu propriul sânge în timp ce 3 4 oameni stau călare pe el imobilizându-l.

Poftă bună…

Am văzut Avatar la Imax, mi s-a părut superb. Orice ați face să nu îl vedeţi altfel, merită cu prisosință cei 32 de lei cât e biletul (vineri atât a fost). Probabil că văzut în alte condiții este un film de duzină, dar pe ecranul acela chiar a fost o experienţă deosebită. Imaginile sunt extraordinare, si ignorând faptul că se vede subtitrarea dublată restul e ok. Ca sfat trebuie să priveşti drept în faţă pentru a vedea cel mai clar, orice mică înclinare a capului bagă nişte dublaje.

În alta ordine de idei a fost momentul condusului pe zăpadă. Primul an când am prins şi eu zăpadă mare că acum 2 ani am fost cu ea prin service în momentul ninsorii. Acum înţeleg ce înseamnă să ai anvelope de iarnă, este o mare diferenţă. Pe asfalt nu pot să spun că era fundamental dar pe zăpada asta chiar nu am avut probleme şi m-am băgat pe tot felul de străduţe si parcări necurățate. Apreciez prima oară investiția făcută acum doi ani și de care nu eram sigur că a meritat. Părerea mea e că iarna dacă ninge e mai bine să ai anvelope de iarna proaste decat de vara bune. Pare penibilă afirmația dar am auzit destule opinii cum că anvelopele de iarna ar fi o vrajeală de marketing să ne mai facă să scoatem niște bani din buzunar.

Oricum și cu anvelope de calitate e nevoie de prudență, mai ales pentru a evita pe cei care nu stau prea bine pe șosea. Are și un factor distractiv ninsoarea, poți să faci tot felul de derapaje controlate. Le doream de mult dar îmi era milă de mașină să le fac pe asfalt. Când e strada liberă (si spațiu suficient) eu zic ca merită să încerci o derapare să vezi și tu cum se comportă mașia. Astfel în condiții proaste când vei derapa accidental să nu fii chiar luat prin surprindere.

Nu sfatuiesc pe nimeni să facă asta daca nu e sigur de ce face. Treaba trebuie făcută treptat, tragi ușor frâna de mâna când mergi cu 20 km/h si când ai unde să te duci dacă pierzi controlul. Cine se apucă să facă acte de vitejie aiurea o să aibă surprize neplăcute. Cel mai bine e o parcare goala sau un spațiu larg pentru așa ceva, nu încercați prima oară pe stradă că e surprinzător cât de greu se oprește o mașina și la viteze foarte mici când a dat de gheață.

Eu consider că un derapaj controlat are ca rol să îți crească siguranța în trafic nu să te puna în pericol când exersezi. Ateție mare că un astfel de joc poate ușor să se transforme într-o tamponare sau mai rău.