Confidential

Dacă vrei să deschizi sufletul cuiva nu ai nevoie de cheie. E suficient să ți-l deschizi tu primul.

 

Deși nu ar mai fi nimic de zis totuși subliniez.

Dacă ne deschidem sufletul nu devenim mai neinteresanți și nu ne pierdem “farmecul”. E ca și cum ai spune: Acum ca pot să văd universul îl și cunosc pe tot și o să mă plictisesc de el.

În schimb este întradevăr plictisitor să vezi mereu aceleași măști purtate de mii de persoane cu iluzia că vai ce jmecherie reprezintă. Nu mai ai loc să respiri de “personaje interesante”.

Suntem mult mai interesanți și mai complecsi decât o sa reușim vreodată să ne prefacem refăcând modele din filme și reviste.

Rupt in cur

Se pare că nu e indicat să sari pe saltele d-alea cu pantaloni insuficient de largi și elastici .

Decentilor

Bă în lumea asta mică, în care ne învârtim, există o problemă. Sunt optimist, există multe probleme. Sunt pesimist, de fapt nu există nici o problemă așa trebuie să fie lucrurile, adică sucite. Deviez filozofic când de fapt vreau să zic altceva. Parcă aș fi o femeie la ciclu nu? (mulțumită?)

Așa, despre ce vroiam să scriu? A da, deci… trag concluzia fără să zic nimic.

Hai de la capăt.

M-am simțit discriminat. (indicații regizorale: oftat prelung, scărpinat la coaie melancolic sau melancolice, plm).

Bă a înebunit lumea, dar nu așa ca de obicei ci invers. Am fost în weekend într-o terasă, o terasă unde cântă muzică rock. În terasa unde cântă muzică rock normal ca era plin de rockari. Eu în tinerețile mele apuse, când credeam că la 30 de ani ești bătrânt, spre deosebire de acum când cred că sunt pe panta ascendentă, am ars-o și eu cu plete în ochi și blugul tăiat. Si cumva vedeam rockarimea ca fiind oameni rebeli pentru care aparențele nu conteaza. Conta fondul nu forma, chiar se revoltau împotriva formei pe alocuri. Probabil că așa și era. Azi nu mai e. Azi rock-ul e un fel de umbră a ce a fost o dată. Acum e doar o adunătură de oameni cu gusturi muzicale similare și concepții de babă în tranvai. Și-au ales o imagine și s-au agățat de aia ca fiind stasul. Papagali ce nu pricep nimic.

De unde vine supărarea o sa ziceți? Pai e simplu, prin ce se deosebeau rockari de restul lumii? În afară de faptul că ascultau rock? Păi prin faptul că se îmbrăcau nonconformist. Nu te-ai fi așteptat să fii nelalocul tău indiferent cum ești îmbrăcat într-o terasă de rock. Eroare, se pare că azi ești. Eu când mă duc acasă în general îmi calculez ce antrenamente pot să fac diferit de ce fac în București. Așa că mi-am cărat după mine preponderent haine sport. În terasa am ieșit la modul lejer cu bermude trei sferturi și cu un maieu negru. Nu d-ala belit de atărnă și ești mai mult dezbrăcat, nu, unu d-ăla cuminte gen tricou fără mâneci mai mult. Bă se uitau ăia la mine de zici că defilam în pula goală pe acolo.

Am vorbit cu niște cunoscuți, cu apropouri d-alea ca ai venit cu hainele astea mici. Wtf, coaie ce să zic dacă eram un burtos bășit cred că nu era nimic anormal să fiu în maieu vara în terasa. Așa că arăt bine și stau hainele pe mine cum ar trebui să stea se pare că se simte lumea deranjată.

Nu sunt paranoic recunosc o privire de sus când văd una. Pula mea, recunosc o zeflemea de rockar când pornește o manea în tramvai. Deci eram ciudat între băiețași acolo. Zic băiețași că din ceata de flăcăi ce erau o data acum era o adunătură de supraponderali de 40 de ani și niște adolescenți plăpânzi ce se uitau chiorăș la mine probabil că de ce nu am burtă.

De aici am remarcat ca asta a ajuns o caracteristică a societații de azi. A ajuns o rușine să arăți bine, se fac glume sarcastice despre oamenii care nu sunt descompuși de lene și rotunjiți de cola. Dacă ești un gras slinos e foarte normal să porți un tricou mulat, în schimb dacă ești atletic trebuie să ai o cămasă cu mânecă lungă închisă până la gât. Păi ce facem ne dăm mari? Suntem ostentativi?

Adică restul lumii când își ia haine așa cumpără. Bă să nu îmi iau hainele astea că arăt prea bine în ele. Stai să îmi pun flanea vară să nu cumva să se complexeze vreun băutor de bere. Când un gras își ține tricoul ridicat și își mângăie balonul gata să pleznească nu se uită nimeni chiorâș, dacă unu bine făcut flutură doua secunde tricoul să se răcorească repede sare unu că ce faci ba ne arați ca ai muschi? Atâta grija n-am văzut de mult. Brusc devin toți iubitori de modestie exagerată când e vorba de alții.

Mă plictisesc maxim comentariile despre persoanele care arată bine și se îmbracă de așa natură încât să fie puse în valoare. Recunoașteți dracu că vă ia 3 ore să găsiți ceva de îmbrăcat să vă ascundă defectele și înebuniți de ciudă când altul arată bine.

Personal când văd pe cineva care arată bine îmi face plăcere. Fie bărbat sau femeie, nu e vorba de sexualitate e vorba de forma naturală. Omul e frumos în forma sa naturala, la fel cum sunt toate animalele. Dacă e și îmbrăcat decent și potrivit nu văd ce e de criticat.  Iar în ziua de azi e foarte ușor să fii îmbrăcat decent. Faza cu terasa a fost doar click-ul, ce spun aici am observ frecvent când apare în peisaj o femeie sau un bărbat în formă. Eu nu pot să zic că mă simt prea afectat întrucât am o constituție ce nu impresionează atunci când sunt îmbrăcat. Iar dezbrăcat sunt ca orice om normal care își folosește corpul. Adică sunt “făcut” în accepțiunea modernă, slabut în orice alt timp trecut. Dar inconștient am ajuns să îmi iau precauții să dau tricoul jos. Vorbesc de situații normale când un barbat ar putea să stea fără tricou liniștit. Gen când practica un sport sau muncă fizică în soare, când e la iarba verde etc. Pudicitatea asta selectiva e minunată si dragostea de discretie si decenta și în general de bun gust. Adică, nu se face domne așa ceva, daca ti se vede gâtul e rușine. Ipocriții pulii.

Suplimente

M-am apucat de câteva luni să studiez influența nutriției în antrenamentele sportive. Să bâjbâi prin ceața care înconjoară opinia publică legat de modul cum dezvolți masă musculară, de modul cum poți să slăbești și cum poți să îți crești rezistența la diferite tipuri de efort. Când te apuci să cauți ceva legat de acest domeniu primul contact  îl ai cu articole din reviste sau cu echivalentul lor, revistele online.

Aceasta este o sursa de informații ,unde de ce le mai multe ori lipsește orice referință la vreun studiu. Unde exprimările sunt de cele mai multe ori de forma: s-a observat o îmbunătățire, se crede, se zice, specialiștii consideră. Realitatea este următoarea, aceste articole sunt de slabă calitate sunt de cele mai multe ori „copy-paste” scrise de oameni fără specializare și fără cunoștințe în domeniu. Aceste articole atunci când nu sunt comandate specific de o companie pentru a își promova produsele sau metodele sunt pur și simplu propagatoare ale zgomotului produs de aceste companii.

În aceeași situație sunt majoritatea sfătuitorilor de prin săli.

În realitatea lucrurile sunt destul de simple și funcționează de la sine.  Mănânci te antrenezi te odihnești și obți rezultate.

Există de asemenea o mulțime de studii „stiințifice” făcute prost sau făcute prost intenționat. Comandate de companiile de suplimente nutritive pentru a își promova produsele. Astfel piața este inundată cu substanțe minunate ce facilitează creșterea cu pana la x% a diferiților indici ce sugereaza creștere de masă musculară sau pierdere de grăsime sau performanțe mai bune. Aceste produse prezintă scenarii aparent logice și sugestive în suportul teoriilor lor. Iar oamenii sunt foarte previzibili, când fac ceva vor rezultate pe cât posibil mai rapid și mai bune ca alea altora. Toți își doresc o poțiune magică, un drum secret pe care să scurteze ei jumate din drumul parcurs de alții.

Acum să vorbim despre suplimente în general. Suplimentele sunt produse industriale, conține diverse combinații de substanțe de cele mai multe ori inexistente în natură. Nu sunt încadrate la medicamente așa că asupra lor se face un control mai puțin strict. Ceea ce scrie pe etichetă este adesea diferit de ce se găsește în interior. Foarte puține din suplimente sunt testate pe perioade lungi de timp pentru a se identifica efectele lor adverse. Efectele lor benefice sunt exagerate în 90% din cazuri sau sunt prezentate intenționat ambigu pentru a sugera cumpărătorului ceva iar producătorului o umbrelă în caz de proces.

Suplimentele în majoritatea lor covârșitoare sunt o țeapă riscantă, cazul îmbucurător este când pierzi doar bani iar cazul nefericit este când îți pierzi sănătatea. Când alegi să iei un supliment e ca și cum bagi mâna intr-un borcan cu ace și cioburi încercând să cauți ceva de formă incertă ce poate că nu se află acolo și toate astea pe întuneric. De cele mai multe ori e nevoie să te tai sau să te înțepi pentru a îți da seama dacă ai gasit sau nu ce căutai.

Cum funcționează totuși această înșelătorie? Dacă totul era o minciună ele nu ar fi avut succes atât de mare până acum, nu? Simplu funcționează pentru că preferăm calea mai grea care este marketată mai bine decât calea ușoară.

În ziua de azi lumea nu mai știe cum să mănânce. În mod normal acest aspect se regla la modul natural prin doua metode. Senzatiile transmise de corp și resursele prezente în natură. Azi totul este prezent la o plimbare de 20 de minute în supermarket iar organismul nostru nu mai poate să ne dea semnale corecte pentru că este dezorientat de o abundență de substanțe pe care nu e obișnuit să le proceseze. Hrana este dezechilibrată și toți senzorii noștri interni sunt bruiați de aceste substanțe. Astfel ajungem în situația unor deficituri aceste deficituri ne alterează bunafuncționare a organismului.  Dacă peste aceste deficituri venim cu suplimente de multe ori pe termen scurt avem senzația unor beneficii. Alteori este un efect placebo și alte ori este pur și simplu adaptarea organismului. Dacă faci de două luni un fel de antrenament și apoi iei un anume supliment si peste încă o luna te simti mai în formă nu poți să fii sigur dacă nu e efectul antrenamantului sau al suplimentelor.

Exemplu pentru amatorii de mușchi:

Se bate monedă pe cantitatea de proteine/kg corp, există recomandări de până la 2,5 g sau chiar mai mult, de cele mai multe ori fără nici o sincronizare cu antrenamentul. Acest consum de proteine care de cele mai multe ori este completat cu pudre proteice face sportivul să se simtă bine iar lipsa lui îi poate da stare de slăbiciune sau chiar oprirea progresului. De fapt rata de metabolizare a proteinelor și consumul lor in refacerea tesului este de undeva între 0,8 și 1,5 g/ kg corp(pentru sportivi). Restul se transforma în energie sau grăsime cu efectele secundare aferente, stres asupra rinichilor etc. plus ca e un stres la buzunar. Efectul benefic pe care sportivul îl resimte este de multe ori doar datorită unui deficit caloric pe care îl are în general. Deficit caloric ce poate fi compensat cu hrana mult mai nutritivă decăt pudra proteică și la un preț mult mai bun. Nu mai vorbim de riscurile implicate de aceste combinații sintetice.

Acest exemplu poate fi extins peste mai toate suplimentele existente. Dacă ai o nutriție variată și un consum suficient de calori nici un supliment nu induce beneficii certe. Dacă în schimb ai carențe acestea pot acoperi aceste carente dar pot da și alte dezechilibre.

Există suplimente și suplimente unele mai riscante iar altele mai puțin riscante. Dacă nu cunoștiu implicațiile lor vaste (și nu prea ai cum să le cunoști) mai bine te siguri că ai din alimentație tot ce ai nevoie.Asta este doar o aparentă dificultate.  Articolul acesta nu a vrut să conțină cifre sau referințe științifice. Pentru că ar fi fost doar o altă pastilă dată pe nemestecate.

Vreau doar să induc un semn de întrebare și o neîncredere sănătoasă în toată povestea asta cu suplimentele.

Concluziile mele personale sunt că:

Nu există nici un supliment cu efecte demonstrate benefic pentru o persoană sănătoasă cu o alimentație completă.

Există un numar mic de suplimente ce pot ajuta persoanele care nu mănancă carne sau lactate sau peste sau alte categori de produse.

Există un numar mic de suplimente cu posibile efecte pozitive pentru sportivii de performanță.

Restul sunt apă de ploaie. Nu fac decât să ascundă erori de nutriție pentru anumite perioade de timp. Dar vei plăti pentru ele cu siguranță, un preț greu de estimat, dar mereu direct proporțional cu timpul.

Trebuie să reînvățăm să mâncăm corect sa atingem un echilibru și să ne ascultăm corpul pentru a îi indeplinii cerințele.

Desenul numarul 13

Am terminat desenul nr. 13 sa o fut pe ma-sa. Cel mai lung timp si nici nu imi place macar. Dar am scapat de blestemul lui ).

E pe A3 cu creioane B3,5,HB,H2, Pix creion de 0,5 hb si b2 parca.