M-am dedat viciilor

Stateam de vorba la un pahar de vin cu kant si cartarescu, îi gasesc plictisitori. Mă luau cu pupincurism ieftin, maestre în sus maestre în jos. Le-am dat finalul și am rămas cu vinul.

Mă gândeam că sunt destul de patetic. Am ceva spice dar nu știu să îmi fac o țigară. Asta e stau fără.

Mă plictisesc crunt, ascult muzică și beau. Când ai 17 ani asta e amuzant când ai 60 e scarbos la 28 cum e. Am nevoie de un interlocutor efervescent. Să îmi solicite neuronul, să mă stimuleze, nu prea se gasesc genul ăsta.

M-am pus să fac o pâine, cu mașină d-aia. Dureaza cca 4 ore, aștia nu știu că eu beau repede? Mâine trebuie să merg la muncă, nu îmi permit mahmureală, am de predat chestii.În ziua de azi omul trebuie să se sacrifice ca să pună o pâine pe masă.

Cânta unu’ într-o manea nu mai pot să sufar banii. Cred că e din ciclul nu mai pot sa sufar pula tare. Vorba pe care ar  zice-o de o femeie către prietenele ei. Adică așa o aroganță maximă.

Nu nu ascult manele, am citit undeva. Sunt așa de cult că și actele de incultură le fac de o manieră cultă. Am o stare de super nervozitate. Nu prea știu cum aș putea să fac să mă liniștesc.

Observ că omul e mișto construit. adica atunci când e enervat tare de tot și nu are ce face trece într-o stare de lehamite. Cum ar veni își bagă în tot și în toate, și o arde în sictir.

Ce vrajeală ieftină e treaba asta. Adicatelea tu ești frustrat până în străfunduri. Dacă ai avea o putere ți-ai arăta adevărata față și micime chinuind și schingiuind. Dar cum ești un grăunte de nisip pe rinichiul unui locuitor al unei zone cu apă dură o lași așa în resemnare. Bagi un “dai în pl mea” și faci gestul ala cu mâna.Cum ar veni lasă mă. Te spargi în superioritate, cel mai deștept cedează.

O muie, revin dacă ai avea o putere… să îi faci să se târască precum viermii în fața ta. Să îi privești de sus sa le spui tu vorba aia grasă

“Mă de ce ai facut mă așa?”

“Măăăăă îți rup căpățâna!!” și te faci așa cu fulgerul spre ei. Cât să scape micul dejun în nădragi și printre muci amestecați cu lacrimi să se târască în fața ta fără speranță de iertare.

Acum vine finalul grandios, când tu acorzi iertarea “Stai bă liniștit că nu îți fac nimic, vierme” și te mai faci o dată spre ei să leșine ca de final.

Dar cum nu se pune problema de așa ceva ne resemnăm.

Dacă cineva e curios, nu m-a suparat nimeni. De altfel eu sunt resemnat din naștere, eu mă prind după că ar fi trebuit să mă enervez.

Doar că ma jucam cu o stare proastă venita de niciunde să vedem cum face. O să citesc maine ce am scris că în general mă surprind momentele mele de creație la băutură.

Cred că natura noastră e prea puternic înfluențată de chimie ca să poți să pui mare bază pe 90% din acțiunile noastre. Iubire/ îndragosteală nervozitate/deficit de magneziu, sensibilitate și romantism / erecție. Peste astea cât din ce spunem sau mimăm e real?

Stiți pe cineva căruia i-ați încredința o putere? Așa una mare să dispună de viața și de moartea celor din jur fără consecințe.

Eu în afara de mine nu cunosc pe nimeni =)).

Egoism

Cât din ceea ce facem e de natură egoistă?
Încercam să conving pe cineva că 99,99% din acțiunile noastre sunt pornite din atitudini egoiste, dacă e să le analizăm cu atenție.
S-a dovedit ceva destul de greu de demonstrat, și consider eu că mă pricep la demonstrații de genul. Așa că asemeni iepurașului care se duce acasă cu sticla de vodka o sa demonstrez și eu acum. Nu că nu mi-ar fi ieșit și atunci doar că atunci m-am balbait până am găsit formula corectă.
Provocarea constă de fapt în a demonstra că 99,99% din acțiuni ne sunt mânate de diverse forme de egoism, dar că ar putea să existe și un infim procent de altruism pur.
Adevaratul țel e normal unul egoist dar disimulat cu dibacie într-o demonstrație teoretică.
Revenim. Punând eu premizele demonstrației am cerut interlocutorului o situație care să mă contrazică. Am primit următorul exemplu.

Azi eram așa de fericită când am vazut cât de frumos ningea încat am simțit să impărtășesc cu cineva asta.

O atitudine destul de lipsită de asteptari la prima vedere. Dar atâta timp cât dorința era să împărtășești cu cineva anume eu o găsesc egoistă.
Normal că nu căutam să duc argumentația în direcția fatidică. Orice faptă bune e făcută măcar pentru a te face pe tine să te simți bun dacă nu pentru a crea o obligație materiala sau emoțională.
De ce? pentru că atunci pierdeam pe acel 0,01 și fără ăla nu mai există nici o constrângere, nu mai avea sens demonstrația mea.
Interlocutorul nu mai avea către ce să tindă și scopurile mele egoiste nu mai puteau fi satisfăcute.
După multe incercări nereușite de a rezuma demonstrația în puține cuvinte am găsit formula magică.

Atunci când tu faci un gest așa zis altruist, cum te-ai simți dacă cel către care îl faci ți-ar respinge gestul cu fermitate sau dezgust?
Dacă raspunsul tău e ca te-ai simți jignit sau nedreptățit sau te-ai desconsidera pe tine pentru aleagerea nepotrivită atunci gestul tău a fost mânat de o pornire egoistă.

Dacă ai accepta cu blandețe și fără să judeci reacția lui atunci poți considera că a fost pornit din esența de altruism care poate există în noi.

De ce consider așa?
E simplu tu când oferi cuiva o bucată din tine fără să cauți recunoaștere, îndatorare sau șantaj sentimental, acel om poate să reacționeze cum considera în fața darului tău.
Iar tu ar trebui să îmbrățișezi reacția lui cu aceeași iubire cu care ai făcut oferta. Dacă pui pe primul loc fericirea lui (asta fiind esența ne-egoismului) atunci consideri că e dreptul său să găsească darul cauzator de nefericire pentru el și să îl respingă.
Nu spun că a fii egoist e bine sau rău, nu spun că eu nu sunt. Tot ce spun e că e corect să stiim măcar în sinea noastră când suntem.
La ce ne va ajuta asta? Nu știu!

A și nu bag mana în foc pentru ăla 0,01% că există, dar cum fiecare vrea să spere, sigur că nimeni nu l-a pus la îndoială.
De altfel nici eu nu am avut curajul să caut să văd dacă găsesc o acțiune pur altruistă. Până la urmă și dacă asta ar fi trasătura de caracter a lui Dumnezeu și tot e bine.

Si dacă nu există de loc înseamnă că e bine așa nu? Că așa e natura lucrurilor…